Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DE FRUMUSEȚE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 301 pentru DE FRUMUSEȚE.

Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul

... Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul Suvenirul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 Ziua se duce ș-altele vin, Și fără urmă se strecor toate; Dar să te stingă nimic nu poate Dintr-al ... mi n-o-mbătrâni: El, ca un suflet, vârstă nu are. Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit; Și când privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată-n ceruri eu te-am zărit. Acolo-ntocmai ș-acum frumoasă Te văz ca-n ziua ce mă lăsași Și ... ți locaș zburași Cu aurora cea răcoroasă. Dar, frumusețea-ți, chipu-ngeresc Și-n ceruri încă tot te urmară: Din viață ochii-ți ce încetară De nemurire raze lucesc! Zefirul dulce cu-a sa suflare Încă îți suflă păru-undoios, Ce-n trăsuri negre de ebanos Recade-n sânu-ți fără-ncetare. Umbra acestui văl mincinos Și mai mult chipul ți-l îndulcește, Ca dimineața ce se ivește Din vălul ... ntr-al meu suflet al meu amor Nu are noapte, în veci lucește. Minut nu este, nu fac un pas Și-mi ești aievea înfățișată: De ...

 

Emil Gârleanu - Călătoare! ...

... și ai de unde da și la alții. Și ce fericire să călătorești dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, și când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum. În dimineața aceasta a luat-o spre răsărit. Încântată de frumusețea soarelui, care se prevestea prin mănunchiurile lui de raze, totuși avu puterea să se gândească, drumeața, că, privind și minunându-se numai, nu câștiga nimic. De aceea, îndată ce dădu, prin miriște, de cizma unui vânător, își și puse în gând să cerceteze, să cunoască mai bine făptura omenească în apucăturile ei. Îndrâzneață și destoinică, se ridică pe ... apoi, de cealaltă parte pe care se urcase, se coborî pe haină. Ca să ajungă jos, trebuia să treacă peste tolbă. Păși iute peste geanta de la șoldul vânătorului și, la marginea ei, îi veni sufletul la loc. Tocmai atunci ochii furnicii zăriră o bucățică de

 

Mihai Eminescu - Iar fața ta e străvezie

... Mihai Eminescu - Iar faţa ta e străvezie Iar fața ta e străvezie de Mihai Eminescu Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femeie între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te simt, precum te văz, Ca-n părul tău cel lung și galben Eu flori de-a verii să așez! Dar în curând și nici o umbră Din frumusețea ta n-ai fi ­ Trei zile numai vei fi ... astfel Apoi... apoi vei putrezi. Pământ nesimțitor și rece, De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm Un vas de lut, un sac de

 

Nicolae Filimon - M. A. Canini

... Nicolae Filimon - M. A. Canini [M. A. Canini] de Nicolae Filimon D-l Canini, profesor emerit de limba italiană și filoromân, vrînd a da un serviciu folositor publicului nostru amator al operilor italiane, a socotit că numai o ... a subiectului fiecărei opere nu este destul a-l face să guste toată frumusețea poetică și sublimitatea dramatică a libretelor. De aceea, spre intelegința adevăraților amatori ai teatrului italian și în dorința sa de a putea să le fie util, a luat asupră-i de a traduce, într-un stil corect, prin ajutorul d-lui Valentineanu, și a imprimat cu cheltuiala sa, libretele tutulor operilor italiane ... d-lui Canini pentru acest frumos concurs al său la înavuțirea bunelor traducțiuni în limba noastră, și am dori ca publicul nostru bibliofil și amator de opere teatrale să știe a profita de

 

Ion Heliade Rădulescu - Dulcamara

... Ion Heliade Rădulescu - Dulcamara Dulcamara de Ion Heliade Rădulescu E bun de orice rău Arcanul, leacul meu, Licoarea extrafină, Ambrozia divină: Lixirul eminent, Lixir omnipotent! Cum bei, îți ia cu mâna, Căci el este fântâna, Sorgintea ș ... Părul negrește, Pielea albește Și rumenește!... Dinții... -ntărește. Dă și avere, Oricât ai cere, Chiverniseală Fără tocmeală; Pe șarlatanul Face om mare, Pe calpuzanul -- Om de onoare, Pe ucigașul -- Diregător, Pe fur de frunte -- Judecător. Pe sceleratul Reîntregește, Pe cotoroanța Întinerește!... Glorie mare Leacului meu!!! Cum bei, îți ia cu mâna, Căci el este fântâna, Sorgintea tinereții, Sorgintea ... Al Bruților nepot, Celebru liberal, O dată năciunal ; Celebru, celebrissim, Arhipatriotissim, Și membru doctorissim FRĂȚIEI MEDICALE! O! marea ta minune, ce nu se poate spune, De

 

George Coșbuc - Puntea lui Rumi

... mărunte Peste stâlpi câteva scânduri. Ce era ? O simplă punte. — „Rege, nimeni nu cunoaște Ce-i in sufletul femeii, Numai cei de sus ! Și iatä Și-ntr-un lemn s-arată zeii ! De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămâind mereu frumoasă. De va trece însa una Care și-a-nșelat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispășind păcatul. Dar eu cred că nu ... păcate ! Cea mai castă Treacă-ntâi! Și-apoi să treacă Rând pe rând câte-o nevastă." Și-a tăcut. Erau în șiruri Zeci de mii de sute De femei: ce de credință La un loc, ce de virtute ! Dar virtutea — zice Veda — Este mută, vecinic rece. Gupta strigă, dă un ordin, Dă pe-al doilea, dă vro zece Ș-apoi ... omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mândru Cu virtuțile ce are ; Deci nu-i o minune dacă Dintr-atâte mii de sute De femei, nici una mândră N-am găsit de-a ei virtute ? Iar frum'sețea-i bun netrainic Și ispititor la rele, Știu nevestele-acest lucru, Și, vezi, ce cuminți sunt ele ...

 

Traian Demetrescu - Vînzătoarea de iluzii

... Traian Demetrescu - Vînzătoarea de iluzii Vînzătoarea de iluzii de Traian Demetrescu Și.... într-o bună dimineață, Decepția, urîtă foc, Intră-n oraș, pe ne-așteptate, Strigînd: „Iluzii de noroc!â€� „Iluzii de amor!... Iluzii De glorie și tinerețe!... Iluzii mari de sănătate!... Iluzii dulci de frumusețe!â€� Și marfa asta nesfîrșită Mai mult ca pîinea se vindea, Căci fiecare-și cumpărase Iluzia ce urmărea... Dar un poet, retras de

 

Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor

... Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor Sonetul nestematelor de Alexandru Macedonski Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sunt azi pentru vecie. Făcut-am cea mai aspră și grea ucenicie, Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineții, Mai ... decât ochii de vis ai frumuseții, Și tot le-am dat, în urmă, nespusa trăinicie. De-acuma, vârsta poate pecetiea să-și pună Pe omul de-azi și mâine, iar moartea să-l răpună. Aceste nestemate cu apă neclintită, Sfidând a clevetirii pornire omenească, Și stând într-o lumină ...

 

Vasile Alecsandri - Vis de poet

... Vasile Alecsandri - Vis de poet Vis de poet de Vasile Alecsandri Ea era frumoasă, dulce,-ncântătoare, Ca o floare vie, căzută din soare; Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină ca pe o regină, Și pe când nici visul nu-ndrăznea, nici dorul Până lângă dânsa să-și înalțe ... la tine, draga mea frumoasă, Raiul îmi deschide poarta-i radioasă, Și zăresc printr-însa plaiul nemuririi, Unde ne așteaptă îngerul iubirii. Atunci omenirea, viața de amaruri Se îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri; Patria-mi ascunde chinurile-i grele, De zâmbește vesel fericirii mele, Și tot ce încântă, tot ce dă uimire, Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de ... tu, minune vie, Ai venit din ceruri ca să te dai mie! C-al tău sân fierbinte bate pentru mine, C-a ta frumusețe este al meu bine... O! atunci, iubită, sufletu-mi s-aprinde, Nobilă mândrie vine de-l cuprinde, Și simt că el numai e menit pe lume De a fi altarul scumpului tău nume! Astfel la picioare-i poetul cânta, Iar ea, vărsând lacrimi, blând îl asculta, Și-n a

 

Ion Luca Caragiale - C.F.R.

... păr! Crezi că-l face cu fierul? Aș! natur... S-o vezi dimineața, cum drăcuiește, că nu și-l poate descurca... E lucru mare! N.: De câți ani e? A.: Cam de câți zici d-ta, după poză? N.: De vreo douăzeci și cinci. A.: Vezi?... și mai zici că-n poză te flatează... N-a-mplinit nici douășunu. G.: Fie ... ne-a pufnit pe toți râsul... G.: Da' șeful ce fel de om e? A.: Foarte bun băiat... N.: Nu adică de bun; dar ce fel de om e? în vârstă? A.: Ei aș?... nici de treizeci de ani... Să vezi, dom'le, frumusețe de băiat! Stăi, că am uitat să vi-l arăt. (Scoate iar portofelul și din portofel o altă poză.) Uite. (Amicii iau poza și o privesc ... nimic? N.: Noi gândeam... A.: Cum, nene? Apăi daca nu-i era frate bun, se putea? Cum, adică? Era să las așa mândrețe de femeie... noaptea... cu așa frumusețe de bărbat?.. în cupeu de

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

... început deodată a fi o coterie, pedantismul s-a încuibat între noi, și ne-am proclamat toți scriitori mari, moraliști, oameni de stat și de capacitate. Moldova se dezlipește de această coterie și proclamă doctrina: că dăscălașul funcționar, plătit sau neplătit, are a da seama publicului de știința sa, de învățătura sa și de duhul acestei învățături. Pe parola sătenilor săi nu-l putem primi de om mare. Pentru dăscălașii și autorii care iscălesc, publică și vând cărți, după cenzură vine cenzura jurnaliștilor și a criticilor. Orice se publică ... că fruntășia, sub o numire sau alta, e plecarea sufletului omenesc, și că numai nenorocirea poziției fraților noștri i-a ferit până astăzi de fruntășie. Moldovenii și muntenii nu sunt mândri de fruntașii lor, că e un rod al vieții politice și comerciale de cinci sute de ani: duhul fruntășiilor se poate preface, dar fruntășia nu poate pieri decât cu societatea, și de aceea am zis că Ardealul e o închipuire moartă, pentru că a trăit afară de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>