Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ PĂRINȚI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 436 pentru FĂRĂ PĂRINȚI.
... frunte... Ascunse în sân hârtia și floarea, cercetă de jur împrejur cu ochii să nu fi văzut cineva din școală cele petrecute, și fugi înăuntru fără a mai cuteza să ridice ochii la fereastra unde se mișcau perdelele. Bolnav... Friguri și bătaie de inimă, încât nu se putea ține ... să fie? El nu e copil, e flăcău, de douăzeci și trei de ani... Cine?... 0 femeie! Bolnavul sare din pat, iese din dormitor și fără să mai anunțe pe cineva, după cum cere regulamentul, iese pe poartă. Pe dina intea caselor vecine, el își pololește pasul și trece peste drum ... pe Niță, l-a mângâiat pe tânăr, apucându-l în glumă de tuleele din barbă și-a zis: - N-are nimic, părinte; să se plimbe mai des... și-i trece. Duminica... în sfârșit! Niță a fost îndemnat de camarazi și de părintele-directorul să iasă ... beți - și puful mărunt de pe obrajii aprinși zbârlit de fiori - încovoiala lângedă a trupului - izbiturile inimei ei de pereții sânului - și mirosul fără nume ce-i radiază din rădăcinile părului - și cât e de bine să te părăsești în stăpânirea acestor atâtea simțiri ce te-nvăluiesc din toate ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... ncetează, Căruntul său păr alb smulge și nădejdea-l părăsește! „Ah, Oscar, fiiu mult iubite! M-ai lăsat în chinuri grele! Pre duiosul tău părinte cine-l va mai mângâia? Doamne! Dă-mi fiiul ce este razem bătrâneței mele, Sau arată ucigașul la dreaptă urgia mea!“ „Poate ... Dacă glasul meu cutează soarte a-nvinovăți“. „Dar de e mort pentru mine și razemul mi-am perdut, Mor și eu fără de cinste. Viața ce-mi poate-ndulci? El îmi era mângâierea. Bucuria-mi s-a trecut!“ Astfel jalnicul părinte se-ntristează, plânge, geme, Pân ce la urmă a durerei tămăduitoare vreme Lacrimile îi usucă și-i potoale măhniciunea, Căci inima-i se ... Angus, perzându-și nădejdea nu mai avea acea jale, Dureroasa lui tristeță era acum alinată. El avea pre Allan încă ce rămase mângâiere Jalnicului său părinte, Mora-l videa cu plăcere, Căci natura-l înzestrase c-o nespusă frumusețâ, Și a ei inimă slabă îl iubea cu tinereță. â ... zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... ncetează, Căruntul său păr alb smulge și nădejdea-l părăsește! „Ah, Oscar, fiiu mult iubite! M-ai lăsat în chinuri grele! Pre duiosul tău părinte cine-l va mai mângâia? Doamne! Dă-mi fiiul ce este razem bătrâneței mele, Sau arată ucigașul la dreaptă urgia mea!“ „Poate ... Dacă glasul meu cutează soarte a-nvinovăți“. „Dar de e mort pentru mine și razemul mi-am perdut, Mor și eu fără de cinste. Viața ce-mi poate-ndulci? El îmi era mângâierea. Bucuria-mi s-a trecut!“ Astfel jalnicul părinte se-ntristează, plânge, geme, Pân ce la urmă a durerei tămăduitoare vreme Lacrimile îi usucă și-i potoale măhniciunea, Căci inima-i se ... Angus, perzându-și nădejdea nu mai avea acea jale, Dureroasa lui tristeță era acum alinată. El avea pre Allan încă ce rămase mângâiere Jalnicului său părinte, Mora-l videa cu plăcere, Căci natura-l înzestrase c-o nespusă frumusețâ, Și a ei inimă slabă îl iubea cu tinereță. â ... zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără ...
Grigore Alexandrescu - Fragment. Dintr-o nuvelă intitulată "Călugărița"
... istoria lumii atrăgeau atunci interesul și atenția; unul, general mare și războinic viteaz, până la nesocotință, destoinic de întreprinderile cele mai îndrăznețe, natură de fier, fără slăbiciuni și fără de preget, deștepta acel interes ce-l inspiră gloria în nenorocire. Celălalt, viteaz și înțelept totdeodată, care smulgea în silă după ochii supușilor săi valul ... era ca cum ar fi cântat la urechile unui surd; fata vedea cu un ochi detot deosebit perspectiva vieții; în locul grijilor casnice, o fericire fără sfârșit, în locul boalelor, sănătatea; în locul neînțelegerilor, o unire netulburată. Cât pentru expatrieri, nu puteau să se mai întâmple, căci bărbatul său trebuia să ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... mele, și lăudat să fie numele lui în veacul vecilor. TOATE: Amin! REVECA: În patruzeci și șase de ani, treizeci și trei de bătălii, două fără izbândă și treizeci și una de biruinți! El să trăiască, și Moldovei i-e bine! ILEANA: Va trăi cât Matusalem, știu eu... DOMNICA: Și eu ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut
... întrebările și rugămințile mele le făceam în sec, căci îmi răceam gura de surda. Și tot mergând înainte, am ajuns într-o pădure mare, mare, fără seamăn, și m-am rătăcit prin bungetul acelei păduri, de nu mai știam pe unde să ies la oameni. Când, o dată văz înaintea mea ... o luă într-acolo unde mila Domnului l-o duce. Și apucând spre soare-scapătă, se duse, se duse, zi de vară până-n seară, fără să dea de vrun sat și fără să vază pui de om; și mai mergând ce mai merse, dete de un copaci și mase acolo. Nemâncat și nebăut nu putea să doarmă ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... de plâns, Obrazul și-l lipește strâns De piatra cea din veac cioplită. Tu, patimă nebiruită A dragostei, ce-o ai de noi, Părinte! de ne dai un bine De ce-l ceri iarăși înapoi? O, lasă-mi viu copilul, Doamne! De ce m-alungi tu cu dureri Din ... mama lor, Și un bărbat în casa asta Plângea că i-a murit nevasta. Și nici o casă n-a găsit Fără dureri, un loc scutit. Și s-a întors la templu mama, Nu-i nici o casă-n lume, Brama, Scutită de dureri și ... întuneric? Dar să-mi spui, Poți face-ntunecime plină, În locul unde nu-i lumină? Și întuneric unde nu-i Tu faci lumină? Zile triste Fără plăceri tu cum le crezi? Și de există alb, nu vezi Că negru-l face să existe? Aceasta tu nu o-nțelegi? Vrei pentru tine ...
Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură
... stĂ©a sunt temĂ©ele creștinătății. Că precum nu iaste cu putință a trăi neștine pre pământ fără de hrană trupească și fără de îmbrăcăminte și fără de somn, așa nici fără de acĂ©ste trei bunătăț carele sunt, precum am zis și mai sus, credința, nădĂ©jdea și dragostea. Ce întâi voiu zice puține cuvinte pentru ... ca să nu ne spurcăm auzul. Credința iaste ființa celor nădăjduite și lucrurilor celor ce nu să văd dovediri, după cum zice apostolul Pavel: Și fără de credință nu iaste cu putință nimeni să se mântuiască, precum vedem aceasta la toț sfinții și la toț drepții cei mai înainte de lĂ ... cu totul, ca niște dobitoace necurate, tăvălindu-ne în răsfăciunile cĂ©le spurcate și de nimica. Și acĂ©stia toate nu să trag dintr-alta, fără numai din necredința noastră; că ni s-au împietrit inimile întru răutăț, ca a lui faraon și umblăm, ca niște cai sirepi, făr ... în fire, ca să ne părăsim de răutățile noastre. Ci iată, că vă zic, iubiților miei și vă învăț cu frica lui Dumnezeu, ca un părinte ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... mi cei înfocați; Și a mea ploaie de lăcrimare Pe el se varsă cu-mbelșugare... Ah! cine-mi șterge ochii-nmuiați ?... Al meu părinte, ah, ce ivire! Să vă văz iarăși eu însoțiți! A voastre pasuri prin ce simțire Nu se desparte? ah! voi iubiți? Și fericire ...
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am așteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s-a întors fără dînsul. Părintele lui, de fel din Botoșani, l-a regăsit pe excentricul fugar și, mai cu binele, mai cu de-a sila ... de aproape de soarta lui, hotărît să-l ia pe lîngă dînsul. Ca să-și încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă și, fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. Peste mai multă vreme, cînd am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului ...
Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri)
... a ceremoniilor din ziua Sf. Nicolae). El, în fine, stăvilea zborul gândirii după placul său, și ades înfunda chiar pe gânditori la o mănăstire, fără nici o formă de proces alta decât prin o simplă poruncă verbală dată agăi de oraș. La picioarele tronului se înșira treptat o boierime împărțită ... viață de lux trândavă și scandaloasă; iar jos, în pulbere, o gloată cu cerbicea plecată sub toate sarcinile! sus, puterea egoistă, jos, șerbirea și mizeria fără protecție, și totul mișcându-se într-o atmosferă neguroasă de ignoranță, de superstiții, de pretenții, de lăcomie și de frică. III După această repede ochire ... la suflet, nu erau cruzi în natura lor, ci, din contra, erau blânzi, generoși, iubitori de săraci; dar aveau dreptul de cruzime și îl exercitau fără a avea conștiință de fapta lor criminală, fără grijă de răspundere, fără teamă de pedeapsă. Astfel era timpul, astfel era starea morală a societății. Inimi bune, fapte crude!... Și cum putea fi altfel, când pe ...