Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ TRUP

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 366 pentru FĂRĂ TRUP.

Alexandru Vlahuță - Cârmacii

... ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei ... gură, Te oprește: să răsufle vrea scârboasa pocitură. Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău! Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Adormirea preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumn

... au arătat dreptatea. În ce chip? Pentru că n-au vrut să se lupte cu vicleanul diavol cu dumnezeirea descoperită, ci s-au îmbrăcat cu trup, pentru căci că ar fi putut zice diavolul cătră Dumnezeu, îndreptându-se: eu cu om mă lupt, iar nu cu Dumnezeu și nu iaste cu ... aibă diavolul cuvânt a să îndrepta și să zică cum că-i face Dumnezeu strâmbătate, pentru aceasta s-au îmbrăcat acestaș Dumnezeu cu trup și să face om adevărat, pentru ca să se lupte ca un om și să biruiască ca un Dumnezeu pre vrăjmașul firii omenești, pre care ... om și au căzut în mânile dumnezeirii, ce era ascunsă în omenire. Drept acĂ©ia, pentru ca să păzească Dumnezeu dreptatea, să face om, luând trup din preacuratele sângiuri ale preasfintei Fecioarei. Și socotind adâncimea minunei, rămâiu făr de graiu și mă minunez, căci că nu aflu cuvinte întocma la cinste ... noianul Fecioarii și să ispitesc adâncimea tainii cei peste fire? Și cum voiu să povestesc pentru tine, Fecioară, nu căci ai născut din tine cu trup pre Fiiul și cuvântul lui Dumnezeu, carele naștere iaste mai presus de fire, ci pentru căci te-ai făcut maică și ai rămas fecioară. Că ...

 

Emil Gârleanu - Gândăcelul

... sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țarâna neagră trupul aruncă o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare. Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul ... apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

... a mers, dar după ce banii au fost cheltuiți, ce-au fost zilele și nopțile bietului bătrîn nimeni nu știe. Uitat și părăsit zile întregi, fără mîncare, nespălat și murdar, așa trăia sărmanul. Vigoarea ce era însă în el rezista cu o uimitoare putere. Ca un arc se încovoiase uriașul trup ... un putregai, cînd vine ziua și nici amintirile n-au mai putut să-l alinte, atunci a rămas așa, prostit, privind înaintea lui fără să vadă, aplecîndu-și urechile la orice zgomot fără să poată să audă, un mort între vii, un biet arbor uitat, ce așteaptă lovitura mîntuitoare a securei. Așa trăia babacul, ieroglifa asta ...

 

George Coșbuc - Tulnic și Lioara

... Lia, Cum tot dorea să poarte un nume ea cu fiia. De-a fost împărăteasă femeie-ntre femei Și-a fost fără păreche pe vremurile ei De blândă și frumoasă și-n vorbă ca vioara, De trei: ori, ba de șese, de zece ori Lioara Cu multa ... Lioara, și nobilă, cât ea Un înger din icoana bisericii părea. Ș-atât avea copila mișcări de fermecate, Cât soarele că-i soare și-i trup fără păcate, Mirat stetea cu totul pe cerul său cel sfânt Și nu-i venea cu modru să-și afle crezământ Privirilor, sta-n cumpeni de ... de mâna ei. Un brâu îi strânge trupul la mijloc, de mătasă Și plin de flori e brâul și-așa de strâns s-apasă Pe trup, încât să cugeți că dânsul e crescut Cu mijlocul deodată, și-apoi mai e țesut Din fir de diamante, și-atât îi stă de bine ...

 

George Coșbuc - Prutul

... cum vii de mare: Ce ți-e iar de spumegare? Și-aduci arme ghintuite, Trupuri de voinici ciuntite, Steaguri de oștiri păgâne Și cai roibi fără de frâne! Iar de maluri tu izbești Capete moldovenești Și prin rădăcini încurci Bărbi cărunte, bărbi de turci! Spune, Prutule, măi frate, Spune-mi, ale ... cădeau. Morții-mi închideau cărarea, Sângele-mi mărea vărsarea, Groaza-mi mai creștea turbarea. Și de-aceea vin urlând Arme, steaguri aducând Și cai roibi fără de frâne Și stăpâni de oști păgâne. Și de-aceea vin turbat Mânios și spumegat Că de-atâta uluire Nu mai pot să-mi viu ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului

... se petrece dincolo de mușuroiul lui; șerpii se târăsc, farmecă cu privirea și sug cu o sete nepotolită sângele altora; fluturii, niște secături cochete care, fără a iubi pe nimenea, zboară cotiș din floare în floare; găinușele și licuricii, craidoni de noapte, își colindă felinarele și serenadele lor vechi ... atât de fericite după aparență — câte lupte, câte nedreptăți, câtă durere și câte pungășii, ziua, la lumina soarelui, sub ochii tuturora nu se întâmplă, fără ca vreo ființă veșnică și sfântă să puie capăt răului care izbutește! Se fură îmbucătura din gura celui slab, se strică cuiburile, se mănâncă ouăle ... dau sufletul de spaimă. Trece cel mare, cel brutal, cel prost, dar cel mai tare... Cum n-o să înspăimânte pe-atâția lași, slăbănogi și fără de caracter? Câtă asemănare între oameni și micile dobitoace! Și cât de ipocrit nu-și ascunde natura, sub velințe de flori, nemerniciile și crimele ei ... din mlaștină, să-mi aud numai gândul, să uit această poftă nestăpânită de bine și de armonie universală. Nebunii pe care cel sătul le găsește fără a le căuta, iar cel flămând le caută ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie

... me de a înmulți vorba; vrĂ©mea purtării de grijă iaste. Pentru aceasta m-am făcut om, pentru aceasta m-am îmbrăcat în trup, pentru aceasta m-am arătat sărac și m-am arătat smerit, pentru ca să împlinesc toată dreptatea. Ci vino, de mă botează, ca să se ... că nu sunt lucruri lumești, ce iaste taină mare și înfricoșată, carĂ© s-au făcut pentru mântuirea omenească. Întrebăciunea dintâi iaste: pentru ce Hristos, fiind fără de păcate, s-au botezat? Zicem că botezul iaste mântuirea păcatelor omului și curățenie de păcatul cel strămoșesc, iară Hristos fiind fărde păcate, după cum ... dooa venire a domnului Hristos, dintru carele iară va să se închiiage. Deci stihiia cea dintâi și mai de treabă iaste vântul, că fără de răsuflare nu poate trăi omul nici un ceas. A dooa stihie și mai înaltă iaste focul, nu numai acest ce vedem cu ...

 

Vasile Pogor - Poezie

... negre la ușa mea cum zvoresc,     Să văd muritori de foame să-i văd goli și umiliți.     Strîngînd fărmături din masă pe supt păreți osîndiți.     Fără îngrețăluire să știu de a lor avut     Prin crîncenă sîlnicie că a-l răpi am putut.     Pe patria-mi ticăloasă, aceea ... rece suspină și plîng și gem.     Pînă cînd însă acestea toate am putut să le fac,     Anii vrîstei mă dărmară și în patul morții zac.     Fără să știu vreodată pofta mea a-mi sătura     Fără să pociu în viață un ceas a mă bucura.     Înfășurat de durere de ostenele dărmat,     De grija a face răul ca ... Un suflet plin de păcate, la giudețul strașnic duc.     Ce Mi-a folosi c-a zice, după vreme, un nepot,     Dobitoc fără sîmțire, fără carne, fără bot :     â€žDovedesc prin documenturi că de-a dreptul mă pogor     Tot din spiță bărbătească din Vasilie Pogorâ€� ;     Cînd dezbrăcat de sîmțire și ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului de brânză

... Dumineca Lăsatului de brânză de Antim Ivireanul Astăzi n-am a spune alt nimic înaintea dragostei voastre ca să vă ospetez sufletĂ©ște, fără numai puține cuvinte de învățătură, carele mă rog să le ascultaț toț cu dragoste, neuitându-vă atâta la neputința și neștiința învățăturilor mĂ©le, cât ... de-a pururea cătră înțelepțiia voastră. Și măcar că nu iaste cu putință să folosiți dintr-însele, iară ajutorând Dumnezeu, nici de tot fără de folos nu veț rămânea. Vedem în sfânta Scriptură, la 2 capete ale Facerii, cum că Dumnezeu au poruncit lui Adam ca din tot lemnul ... putea stinge toate săgețile vicleanului cĂ©le arzătoare și sabiia duhului, care iaste graiul lui Dumnezeu; pentru că nu iaste lupta noastră spre sânge și trup, ci cătră domnii, cătră puteri, cătră țiitorii lumii întunĂ©ricului veacului acestuia, spre vicleșugul duhurilor celor de supt ceriu. Vrând, drept acĂ©ia, a ... îi trebuiaște mâncare, iar sufletului nu-i trebuiaște răutăț; și din mâncare cunoști (la focul) oarecare dulceață, iar din răutate nu să cunoști alt nimic, fără numai vătămare de suflet și călcare de lĂ©ge. Cu milostenia să îmblânzim pre Dumnezeu, dând cu dragoste milă, din agonisitele noastre cĂ©le drĂ ...

 

Constantin Stamati - Omul și pământul

... Căci te-am purtat în sânu-mi pe când nu te născuseși, Și mie prea mi-i milă de a ta mâhniciune. Deci trup din trupul meu fiind, tu ai dreptate, Să știi cu de-amănuntul și de a mea ființă; Căci voi numai la lume priviți ... Deci el orice poftește, Poate să întreprindă pentru-a sa fericire, Iar ce zice pământul sunt fabule și bârfele. Așa răspunde omul acel fără

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>