Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU AJUNGE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 807 pentru NU AJUNGE.
... Cine a câștigat?... Cine a știut să joace, firește: unchiul și cu unul dintre orzari, tovaroșul lui; alți doi orzari au pierdut, nu tocmai cât nepotul, adică nu tot ce aveau; dar au pierdut și ei destul de frumos pe potriva unor negustori nu tocmai tari. Acu, toți jucătorii dorm, fiecare la odaia lui. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adânc. Flăcăul ... Și ce mai? - Și... arenda. - Cincizeci de galbeni? Nepotul dă din cap punând ochii în pământ. - Cine te-a pus sa joci, dacă nu știi jocul? - Dracul m-a pus! - Nu ți-am spus de trei ori să pleci? - Da. - N-ai înțeles că te luam la sigur? - Nu. - Prostule! Și unchiul trage din brâu un pungoi mare, scoate o mână de bani și numără pe masă. - Numără-i și tu. Sunt cincizeci? - ...Da ... și a vârât adânc legătura în sân: - Cu mine să joci tu, mă! țângăule mucos? Și-i arde părintește două palme strașnice. - Altădată să nu te mai apuci să joci cu oameni bătrâni, dacă nu ...
Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată
... tainic treci alene pe-a bolții-albastre poartă, Din naltul fără margini pe care-l bați de veci, Ne-aduci tu vreo nădejde? Nu! razele-ți sunt reci!â€� —A! dar asta, domnule ! exclami d-ta. Poezia aceasta este o platitudine, o secătură literară. Iar lună ... când, sub a ei lumină, Va trece-o lume nouă, o lume mai senină, Când răul va dispare, și-atâtea năzuinți Vor fi nu chinuri goale, ci pline biruinți!â€� Lume nouă... senină... răul... năzuinți... chinuri... biruinți... Așa e că am un ideal social? Apoi, dacă am un ideal ... talentat? și poate încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai mult, nici nu se poate să fie talent sau geniu fără să fi întrebuințat pomada mea. — Ba se poate, zici d-ta. — Ba nu se poate, răspund eu. — Dar Anacreon, dar Shakespeare, Machiavelli, Molière, Goethe? Doar pe vremea lor nu se pomenea de invenția aceasta recentă. — Așa? strig eu, fără să-mi pierz cumpătul. Ia stăi, să vezi! Și pun mâna în borcanul meu ...
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles...
... Mihai Eminescu - Şi oare tot n-aţi înţeles... Și oare tot n-ați înțeles... de Mihai Eminescu Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu suflet mistuit De chin și de părere A fost un trist, necontenit Prilej ... atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca ... Atâtea lacrime fierbinți Vărsate zi și noapte. Le-am îndreptat despre apus Durerea să-mi alunge, Dar el se nalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut, Va fi în veci departe... E steaua negrului trecut: Iubirea făr- de moarte, Ce mărginește-n orizon Și ocean și ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos
... au făcut toate noao. Drept acĂ©ia, ce voiu putea cuprinde cu mintea mea, sau ce lucru vrĂ©dnic voiu putea grăi asupra zilei aceștiia? Nu poci să mă întinz unde nu ajung, nu poci să vorbesc cĂ©le ce nu știu. Îm mărturisesc nevredniciia și neputința; nu îndrăznesc a mai zice nimica. Că biruiaște și covârșaște mai presus decât toată pricĂ©perea minții omenești graiul pomenirii și fecioriia sfintei Fecioarei ... poci grăi. A șaptea poruncă zice să nu furăm, iară noi luom de față, cu sila. A opta poruncă zice să nu mărturisim strâmb, iară noi jurăm cu mâinile pre sfânta Evanghelie ca să nu piiardem cinstea și piiardem pre Dumnezeu. A nooa poruncă zice să nu pohtim muiarea vecinului nostru, iară noi mijlocim ca să știe și el de acel lucru, iară să nu zică nimic, că apoi nu e bine de el. A zĂ©cea poruncă zice să nu pohtim verice lucru strein, iară noi luom tot, să nu aibă cu ce să hrăni. Și iată, dară, că nici una din cĂ©le zĂ©ce porunci ...
... am pierdut... astfel se amplifică până aproape de măreție icoana slăbiciunilor chintesențiale cu care se joacă, din care se adapă, cu acră poftă, diletantul. Diletantismul nu e fatalitate, numaidecât; din fericire, el poate fi numai stadiu, una dintre bolile de formațiune care se pot socoti salutare. În această formă de criză ... Diletantul este un fals izolat. El se joacă de-a singurătatea, ca un copil care, sătul de răsfățuri, se supără pe mama și nu vrea să vie la masă. În bețiile sale de visări imprecise, în indolența care fuge de forma hotărâtă și responsabilă, diletantul se deprinde a ... care se răsucește diletantul: imprecizia, copilul lenei de a-și încorda la maximum puterile spiritului, îl smomește sa simtă bogății pipăite acolo unde nu sunt decât posibilități difuze, roditoare sau înșelătoare. Spiritul diletant este o fredonare. La cântarea adevărată el nu ajunge; până acolo drumul e prea inconfortabil. Îi place să întârzie pe treptele sentimentului pur, acolo unde, prin excelență, se operează mirajul pernicios al unei minți ... persoană șerpuiește statornic, între poetic și elocvent, se abate armonic și tradițional în formă de scrisoare sau de povestire autobiografică a iubitei și ...
Nicolae Filimon - Omul de piatră
... Filimon - Omul de piatră Omul de piatră de Nicolae Filimon A fost odată un împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii. Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise: — Să trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și am adus buruieni pe care, cum le-o bea, rămîne grea. Împăratul luă buruienile de la arap și porunci să-i dea ... zise: — Fiule, în toate casele ce se deschid cu aceste chei să intri, iar în casa ce se deschide cu cheia de aur să nu-ți calce piciorul, căci nu va fi bine de tine. Cum plecă împăratul din oraș, fiul sau intră prin toate casele și văzu o mulțime de pietre nestimate foarte frumoase ... este bolnav. Împăratul pricepu numaidecît de unde-i venea boala și chemă pe toți doftorii și doftorițele din lume, dar toți îi ziseră că pînă nu va da fiului său de soție pe doamna Chiralina, el nu se va însănătoșa. Împăratul trimise soli peste soli la doamna Chiralina, dar fu peste putință, căci tatăl ei nu ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... acel ce vine — Spunea cum a să-l crească. Era aproape ora ce-atîta așteptam, Cînd o schimbare-n țară, ce noi nu o visasem, Începe-a se vesti : S-adaogă iobaciul ! s-adaogă la clacă, S-adaogă cît Omul nu poate să mai facă, Nu poate dăini : — «Noi n-avem decît brațul ; dar brațul este-al nostru ! Noi nu putem să-l spargem în veci în lucrul vostru, Să mai scădeți ceva !...» Strigară muncitorii din satele vecine Dar iată că oștire a ... O ! cum ai să mai tremuri, dreptate omenească, Cînd va veni odată Dreptatea cea cerească, Puternica Dreptate! — Este un vis d-acilea pe care nu-l țiu minte ; Știu că m-au dus la ocnă și nu mi-au dat cuvinte... Ce crudă răudate. Și ce înverșunare ! — Peste puține zile Zări draga-mi soție ce se-nălța prin grile. Țipă cînd ... voi, voi sunteți colo, sus colo-n a lumină ? Voi sunteți cea grămadă cu faț-atît de lină ? Voi sunteți p-aia lume ? Nu mă lăsați, o, drage ! nu ...
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... tristei umilinți. Vedeți aceste triste și palide credinți. Ce fac din fiecare să nege ce-i moral Șin interesul public la acel personal. Cinci posturi nu ajunge la unul și hrăpirea, Trădarea și minciuna, calomnia, lovirea, Ei le întrebuințează, p-ai Românii fii Să-i pearză, înalță case și cumpără moșii Din ... a sa țară, pământul lui iubit, Robit și el o slugă la cel ce-a sprijinit. Și inima lui moartă, de țară nu mai bate, Nu poate să supuie nici brațe dezarmate. Arabii dispărură sub mamelușii sclavi. Româi, fiii țării, deși odată bravi, Căzură fără luptă sub jugul ce Grecia Le ... case, familii, și când vin Stăpânii, ies la luptă. Un scit de viață plin Le zice tuturora: — „Acești robi sunt dedați Cu biciul, nu
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu) Panait Istrati de George Topîrceanu Nu cunoaștem încă proza literară, de creație propriu-zisă, a dlui Panait Istrati , fenomenalul proletar român din Brăila, căruia Romain Rolland i-a ... manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant , care „îl prindeâ€�â€�... Deprinși până la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, încărcată de ... se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic. Am mărturisit de la început că nu cunoaștem încă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvântul lui Rolland și mai cu seamă succesul larg și spontan, pe care l-a ... ceea ce străinii aveau deja la ei acasă. Iată pentru ce, în loc să-l îndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge ...
... De ți-e Badiul tău acasă, Zi-i degrabă ca să iasă, Iar de-i dus în deal la vie, Mergi de-i zi să nu mai vie, Că s-a trecut de glumie!" ,,Nu-i la vie, și-i în casă Cu paloșul gol pe masă. Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească!" Badiule, te ține bine, Că urdia-ntreagă vine! Turcii vin grămadă, claie, Capul tău să ... Badiu că-l slobozea Și din gură-i poruncea: ,,Bate tu marginile, Că eu bat mijloacele, Care-a scăpa de la mine, Să nu scape de la tine!" Amândoi turbat răcneau, Vârteji de moarte făceau, Pintre turci se învârteau, Turcii sărea și fugea Dar păcatu-i ajungea! Care scăpa ... din acele măceluri crâncene ce au roșit cu sânge de atâtea ori malurile Dunării. Punem înainte această presupunere, fiindcă caracterul mai modern al baladei Badiului nu ne îngăduie a o crede de pe timpul cumplitei desfaceri a francilor sub zidurile Nicopolei. ↑ Înainte de războiul rușilor cu ... ...
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... băgase pe toate fetele în boale. Când era la adăpatul vacilor, fetele care de care se întrecea să-i dea pricină de vorbă; dară el nu băga pe nimeni în seamă; se făcea ca nu pricepe ce vor ele. Pentru aceasta ele ca să arate că nu le pasă de nebăgarea lui de seamă, între ele, îl porocleau cu numele de Făt-Frumos al satului. Și de unde să nu fie așa! El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la pășune și treaba ieșea din mâna lui mai cu asupra decât din ale ... cu nițică zestricică, să te mai ajut și eu cu ce m-o lăsa inima, să-ți faci și tu rost aici ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume, ca să nu ajungi fără nici un căpătâi, ca vai de lume. - Ba, de mulțumit, sunt mulțumit de d-ta, stăpâne; mâncare am destulă, nu pot să mânii pe Dumnezeu; dară așa mi-a venit mie, să mă duc în lume, și nu voi rămânea pentru nu ...