Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU FI ÎN TOATE MINȚILE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 536 pentru NU FI ÎN TOATE MINȚILE.
... multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit. Eu unul am cunoscut mulți de aceștia și le dau dreptate, pentru că, oricum, au muncit în felul lor. Și-au trudit mintea în fel de fel de combinații, au sondat și au făcut incursiuni pe toate terenurile, în sfîrșit, n-au stat cu mîinile în sîn. Pe mine ce mă miră e o altă categorie, care a ajuns la aceleași rezultate făcînd tocmai contrarul acestora. O dată cu ... gura muribunzilor. Zîmbetul acela ascunde amărăciuni și înjosiri, maschează o revoltă ce mîine sau mai tîrziu va trebui, oricum, să izbucnească. Ei zîmbesc azi, parcă nu văd lumea ce-i împresoară, parcă nu-și dau seama că înfricoșata vreme curge peste ei și că, în timpul acesta, cei șerpuitori ca argintul viu, ori cei inerți ca bietele stridii acaparează toate ierarhiile și urcă toate măririle, bătîndu-și joc de ei. Ei zîmbesc, dar mîine zîmbetul va dispare și, nefiind capabili de a urma cele două rețete amintite ... loc vor face o forță covîrșitoare, înjosirile mari le vor da avîntul ca să crească puhoi și să năpustească matca, și atunci, revărsarea aceasta va fi în
... lângă dânsul fără ca el să-și [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decât un gânsac , ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decât în siguranțele acestuia. Un semn că pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i sigur.\\ E știut că regula pitagoreică din geometrie se numea puntea măgarilor ... repete întocmai în capul lor, nu se 'ntîmplă , pentru că mulțimea citirei și obosirea creierului n-o permite. Cele citite trec ca niște coji moarte în hambarul memoriei, de unde iese la iveală apoi tot în aceeași formă.|| Iar eu din parte-mi gândesc așa : orice-a gândit un om singur, fără s-o fi citit sau s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. De-aceea cărțile vechi, pe - cari oamenii nu le scriu numai iac-așa, numai ca să le scrie, ci pentru că gândise ceva ce le apăsa inima și voiau s-o spuie și ... tabac și mie mi-a plăcut totdeauna oamenii cari mirosă a tabac . . I-am dat bună sară și m-am pus în ...
Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F
... la învierea lor națională, adică la trezirea poporului lor, și să lupte pentru drepturile celea, la care năzuiesc toți binevoitorii lor. Am mai spus că toate acestea alcătuiesc nu un lucru de bună voie, care poate să fie lăsat și fără orice luare aminte, ci o datorie, căci, dacă nu va fi îndeplinită această datorie, apoi tot neamul nostru din Basarabia poate să fie șters, și atunci numai noi o să fim vinovați de pierirea noastră. Este ... cererile lor în dumă și silindu-se ca între împuterniciții basarabeni să fie mai mulți moldoveni, și anume așa moldoveni, care cu foc să sprijine toate cererile noastre și să fie adevărați apărători ai neamului nostru la Petersburg. Asta, mai înainte de toate, este trebuința noastră cea mai neapărată și numai atunci, când va fi ea îndeplinită, putem să le îndeplinim pe celelalte. Drepturile, care vor fi cerute de noi atunci, se despărțesc în două: l. drepturi naționale (drepturile norodului nostru) și 2. drepturi cetățenești. Orișicine știe că împărăția rusească este locuită nu numai de ruși și de moldoveni, ci mai trăiesc ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV
... având în inimă și minte. Ori de unde-aceasta să purceadă, Destul că pe vremea lui Vlad încă, Sfinții oblicind atâta pradă Ce făcea turcii-în creștini ș-adâncă Răutate, pe pământ veniră Și multe suflete mântuiră. Aceasta nu numai că să zice, Ci s-au scris și la cronica vechie Carea-i mai de mult fără de price, Și decât cronica lui Urechie ... mie-mi pare Că nu-i vremea de-a clăti din spate Sau a jelui făr-ajutare Ș-așteptând pănă vor fi surpate A noastre beserici de păgâni, Ci să-ajutăm și noi pe români!... Drept aceasta, Spiridoane, dară Luând voinicii noștri în soție, Pe JĂ²rgiu și pe Medru, gios te pogoară Ș-ajută lui Vlad în bătălie. Așa gândesc eu că-ar fi mai bine, Însă n-așteptați de-azi pănă mâne!... Ci cât mai curând trebuie-a merge, Că-amintere poate fi zădară Ajutarea. Cești doi pot s-alerge Degrabă fiind călăreț, iară Tu pedestru (precum din canoane) Trebuie să mergi, o Spiridoane!..." Sân Giorgiu cu Sân ... scară Care Iacov (pribegind de-acasă De frica lui Isav) o visasă... Dar părându-i cale delungată Pe-încet a păși din spiță- ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a X
... buni cu crieri Să strămuta-în sălbatece fièri. Zieu! aceia n-aflară nici ună Dintru cele-învățaturi alese Ce pre-oameni fericesc și minună; Nu în pustii, nici în păduri dese Avură ele-început, ci-în orașe, Din oameni cu-obiceaiuri gingașe. [2] La BĂ¡ctra,-în VavilĂ³n, MemfĂ ș-alte Cetăți polĂte,-în prisos de toate Nu în peșteri, ci-în palațuri nalte, Nu prin pustii, ci-în curți desfătate, Unde sunt cu mâncări pline mese Și cu vin dulciu păhară drese!... [3] Omir Iliada minunată N-o află prin codru, nice-în ... o facă Ascultătoare,-îl mână-în urgie Prin o mișea lepădată-ostracă. AristĂd de pildă să vă fie, Cel mai bun și mai drept în Atina, Cui dreptatea i-au fost toată vina. Deci, care poporului în mână Lasă cârma și puterea-întie, Acel unirea deobște dejghină, Pierde țara, după-a mea părere!... Dă sabia-în mână la turbat Și cuțit pruncului neînțărcat. În scurt, la macar ce repĂșblică Tu n-afli liniște-adevărată, Toate să strămută, să-înduplecă, Nu e lege statornică,-așezată; Nici poate ...
... nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț Ei, din frânele luminii și a soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... ............................................................... Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân' la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem ... fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste ... că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea ...
... rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân' la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem ... fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste ... că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecul a XI Janalău pe toți cu mintea-împacă Ș-în urmă după-a lui socoteală Cinstitul sobor cu tot să pleacă, Când Cucavel cu gloata să scoală Și năvălind pe sobor în pripă, Mână pe delegați în răsipă. Doamne la ce-mi dăduși minte bună Ș-inimă de milă sâmțitoare, Deacă nu mi-ai dat cu ceste-împreună Și putere-în mâni izbânditoare, Să pedepsesc pe toți cei ce-înșală Ș-asupresc oamenii fără sfială!... Când văd omenirea ticăloasă, Cu totul oarbă și-întunecată, După mii ... o smântă Să vede-a zăcea-în forma de-afară A vreunii stăpâniri de țară. Cu-un cuvânt, eu socotesc că toate Formele de domnii cunoscute, Pot fi bune și neasămănate Într-un popor bun și cu vărtute: Și iarăș' pot fi nesăvârșite La noroadele nenărăvite. [15] Dintru cele zise acum urmează Cum că-a unui dătătoriu de lege Mai întia sâlință și pază Este ... alții numai un cap are. [17] Drept ce dar unul să ne stăpânească, Sau doi, sau câțva? Din ce pricìnă? Tocma s-aibă ei minte-îngerească Și cu toată-înțălepciunea plină! Eu, de voie bună,
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
... și viitorul de Alexei Mateevici S-a dus... Luat de mersul vremii încă un an mare prin întâmplările lui a plecat în vecinicie, ca să nu se mai întoarcă. Încet, pe nesimțite, am pășit noi pragul anului vechi. Și iată că acum am intrat în cea dintâi zi a Anului Nou. Pe nesimțite. Se pare cam ciudat, că în așa vreme mare, însemnată, noi trecem pe nesimțite de la viața anului trecut, cu toate frământările ei, la viața necunoscută, plină de taină, oarecum acoperită cu o perdea,— la viața anului viitor. Dar însăși vremea îl ia pe om ... s-au văzut foarte bine la cea dintâi serbare moldovenească de la 3 decembrie. Serbarea a fost a doua mare clipă în desfășurarea mișcării moldovenești. La 24 mai 1906 moldoveanului basarabean i s-a dat voie să vorbească în limba lui. La 3 decembrie 1906 moldoveanul basarabean a arătat toate vredniciile sale sufletești, toate puterile sale de viață. Acum, la începutul Anului Nou, mișcarea noastră tot înaintează, iar zorile luminii tot mai larg și mai frumos se lățesc pe ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... preoțească. Năravul acel bun Cu totul îl pierdură. Ei cvas nu vor să beie, Și n-ar mânca păstramă măcar orice le-ai face. Ei nu mai știu ce-i postul, și lumânări nu duc La sfintele biserici, cum fac creștinii buni. Socot că popii trebui să-și caute de slujbă, Iar nu să se îndese în trebi politicale; Și zic cum că aceia ce lume-au părăsit, Nu trebuie să aibă oriunde și moșii. Silvan o altă vină găsește-nvățăturii; Știința, zice, este a foametei pricină. Noi am trăit în lume, latina neștiind, În mai îmbelșugare decât trăim acum. Mâncam mai multă pâine în starea ignorantă, Și hrana o pierdurăm de când știm limbi străine. Cuvântul meu de n-are putere și temei El însă nu jignește pre nobilii bărbați. Prostimea numai cere în toate rânduială, Iar disputa-nvățată pre un boier nu prinde. A nebunit aceia ce umblă ispitind Puterea sufletească și marginile ei; Și cel ce în sudoare petrece întregi zile, Dorind să afle cursul ș-a lumii armonie, A lucrurilor reguli din latul univers, Nu face decât nuca azvârle pe pereți. Și oare prin aceasta o zi către viață ...
... crucii chinuire, Cununa aspră cea de spini. Pe lângă cruce stau în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit ... Și a fugit... . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII În depărtare, A zilei zori frumosul soare, Ca un foc mare, a aprins, Și zorile în revărsare În străluciri luminătoare Chedronul repede-a cuprins... Toate-au învis... Cu-a ei verdeață Ascunsă-n fumuria ceață, Pădurea ne-ncetat grăiește... Și-n adâncimea-ntunecoasă, În umbra ramurii frunzoasă, Un pârăiaș de-argint vuiește... Unde nu vezi luciri de soare, Lumina lui strălucitoare, Pe creangă-un trup e spânzurat; Copacul ramurile-ntinde Deasupra celui ce-a lăsat Viața, â ... zdrobite; Căci vânzătorul nici n-a vrut Jelinți cu sufletul pierdut. Dar până-n cel din urmă ceas Vedenia lui cea de groază Nu-l lepăda, al lui necaz Mărind în noapte luminoasă; Hristos, ca viu, -nainte-i sta Și cu mustrare căuta La el. Preasfânta judecată Era