Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE CÂND
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 2262 pentru PE CÂND.
Mihai Eminescu - Când privești oglinda mării
... Mihai Eminescu - Când priveşti oglinda mării Când privești oglinda mărei de Mihai Eminescu Când privești oglinda mărei, Vezi în ea Țărmuri verzi și cerul sărei, Nor și stea. Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce ... Un minut dacă te-i pierde, Tu, măcar, Sub noianul mării verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cântă-n lira mea amară Lănguros. De-ai pătrunde c-o privire Al ...
Ștefan Petică - I (Când vioarele tăcură)
... Ştefan Petică - I (Când vioarele tăcură) Când vioarele tăcură de Ștefan Petică Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răslețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste paseri cu aripile întinse, Păreau c-așteaptă semne, și strunele vibrară, Ah, strunele ...
Cincinat Pavelescu - Pe fotografia marelui artist Iancu Brezeanu
... Cincinat Pavelescu - Pe fotografia marelui artist Iancu Brezeanu Pe fotografia marelui artist Iancu Brezeanu de Cincinat Pavelescu în frac și cu o droaie de decorații tocmai ca lăutarul Ciolac fotografie ce se găsea pe ...
Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul
... Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul Să ni agiutăm unul pe altul de Gheorghe Asachi În a vieței zile scurte, de suspin și grijă pline, Fiilor de un părinte trai de frați ni se ... lacrimi și durere, Farmecele societății ni-aduc scurtă mângâiere. Să nu-nveninăm dulcimea ce-n picături ni se dă, Medețină slabă foarte pentru pătimire grea. Când urmează între oameni lupta cea răpuitoare, Pare-mi-se a vede hoții, osândiți la închisoare, În loc să-mblânzească soarta ce acolo i ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviştii O noapte pe ruinele Târgoviștii de Ion Heliade Rădulescu Soarele după dealuri mai strălucește încă, Razele-i rubinoase vestesc al lui apus, Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă ... eterului ceresc. D-acolo se întoarce ș-în sânu-mi se așază - Tăcere, întunerec în preajma mea domnesc! Natura toată doarme, ființa-mi privighează Dasupra pe ruine mormântul strămoșesc. Un rece vânt se simte c-a morții răsuflare, Pe piatra cea-nverzită șuieră trecător: Ca viața se răvarsă o mută-nfiorare, Pustiul se însuflă d-un duh încântător. Tot este viu în preajmă-mi ... l grămădește, Aste ierburi sălbatici ce în pustiuri cresc, La inima gemândă sânt laure ce crește, Deșteaptă bărbăția; din ochi robii vorbesc. Vitejilor războinici! frunza când vă suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri, Este al vostru nume ce ca o undă lină Murmuie, se strecoară pân aste crăpături. .............................................................................. Dar ce glas întrerupe astă ... Sau plânge slava veche, și plânge dureros. Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe
Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul
... cum vine din școală cu un petec de hârtie, nici nu știe să se șteargă bine la nas, și pretinde a-nvăța bărbieria pe capul statului, cu leafă și diurnă din buget! Să meargă tânărul să muncească; să se lupte cu lumea! Până când, orce tânăr, cum iese de la țâța mamei, să treacă la țâța școalei, și pe urmă, de la țâța școalei, la țâța bugetului? D-ta înțelegi că nu mai merge cu vechea sistemă: românul să se nască bursier, să trăiască ... schimbul unui mizerabil salariu de magistrat inferior, să mă pretez la o infamie... la o înscenare contra unui adversar politic al regimului dumisale! Dar până când cu sistema asta a persecuțiunii? până când cu această bubă înveterată a societății noastre? cu această gangrenă a statului nostru? cu acest dar funest... — ... pe care — îl întrerup eu — ni l-a lăsat epoca de neagră și infamă memorie a fanarioților!... — Neapărat!... â ... oameni așa de căpățânoși în privința scrupulurilor de conștiință, nu e nimic de făcut... A trecut câtăva vreme după nereușita tentativelor mele diplomatice, pe ...
George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu
... unui obiect luminat dintr-o parte; iar ideea subînțeleasă, provocată de un singur cuvânt („aziâ€�). Și luați seamă: convingerea că femeia iubită e singura pe lume (această iluzionare exprimată indirect prin sub-înțelesul „odinioară te deosebeai de toateâ€�) este ceea ce Stendhal explică pe zeci de pagini prin fenomenul cristalizației ; e cel mai caracteristic efect sufletesc al amorului; e însuși Amorul... „La umblet și la port...â€� De ... se înțelege că nu ți-ar fi greu să faci deosebire între iubita ta și celelalte femei, chiar dacă n-ai fi așa de înamorat . Pe câtă vreme ca să poți deosebi o femeie de toate celelalte numai de pe umblet, de departe (să-i poți presimți apropierea), trebuie să iubești într-adevăr. Numai amorul singur îți dă putința de a observa o ... al doilea spune lapidar și indirect: „Te iubeam atât de mult, încât eram în stare să te deosebesc dintre toate celelalte femei, numai de pe umblet și de pe portâ€�. Deci ca să recapitulăm: primul vers indică un sentiment în cea mai caracteristică manifestare a lui, al doilea vers, concentrând esențialul în
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... decât să tacă, Iar nevasta-i putea face orișice voia să facă. Într-o toamnă-au ieșit ambii la holdă, la secerat. Lanul era chiar pe lângă drumul țării așezat! Deci mirare nu-i că ochii nevestei din când în când Rătăceau pe drum, să vază cine naiba-o fi trecând. Tu bărbate!... Vai de mine! of, privește cine trece! Lasă snopul în năpaste, seca-i ... doare mijlocul! Bat-o s-o bată Holdă, căci m-apucă junghiuri stând aici mereu plecată! Arde-mi capul și obrajii, pare că-s pusă pe foc! Vai de mine și de mine, nu pot secera deloc! Și suspină și se plânge și se vaietă nevasta: Doamne, de când sunt pe lume n-am pățit una ca asta! Începând să verse lacrimi, geme și oftă din greu, Tânguindu-se amarnic, că nu poate sta de rău ... ai ave! Dar de-aduc aci vro două, vei mânca? Străinu-n fine: De-i aduce, bine-i face, dacă nu, iar va fi bine! Pe loc Veronica pleacă și s-arunca, dragii mei, Pe ...
George Coșbuc - Pe drumul Plevnei
... George Coşbuc - Pe drumul Plevnei Pe drumul Plevnei de George Coșbuc Iar pe drumul care duce de la Dunăre spre munte Trec românii zi și noapte către Plevna, merg și vin. Vesele batalioane cu maiorii lor în frunte ... Șir de care cu provizii schilăviți în haine crunte Scârțâit și chiu, și tropot pe-acel drum de oameni plin. Într-acest pestriț amestec, scoborând pe dealuri, iată Pe-un răzor s-oprise-n cale o bătrână și gemea, Cu desagii goi pe umeri, semn de-o cale-ndelungată. Iar din văi, urcând alene se vedea venind o ceată De drumeți din țara noastră și s-opriră lângă ... toți de jos, făcându-și cruce. Ea, cu ochii plini de plânset, privea gloata cum se duce, Și-un pustiu simți-mprejuru-i și-ntuneric pe pământ. Stete-așa, mereu privindu-i și deodată-n fuga mare Ea porni la deal, cu strigăt să s-oprească ceata-n loc. Când ajunse-abia trăgându-și puțintica răsuflare: Dragi creștini, voi unde mergeți? aveți milă și-ndurare, Eu mă-ntorc cu voi acolo la băiatul meu, în ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... Ştefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ştefan Când a fost să moară Ștefan de Ștefan Octavian Iosif Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Câte brațe-n deznădejde Către cer nu se-nălțară? Câte ... putea să spună Câte inimi sângerară? Iarnă grea ca niciodată Și o foamete cumplită Se-abătură-n anul cela Peste țara lui iubită. Însă nici pe patul morții Nu putea s-o dea uitării Cela ce pe drept fusese Poreclit: Părinte-al Țării... Lângă patul său chemându-i, Mângâie pe toți sărmanii, Plâng și îi sărută mâna Văduvele și orfanii. Plâng și-l binecuvântează, Și se-ntorc pe la căminuri, Iar boierii zi și noapte Stau la patul său de chinuri... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Lângă patul său de chinuri Toți boierii s-adunară. În ... Putnei, Porțile deschise-așteaptă Strălucit convoi ce vine Și spre ele-ncet se-ndreaptă. Este Ștefan. Azi străbate Cel din urmă drum prin țară, Dar pe ...
Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller...
... Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller... Când se juca Elisa MĂ¼ller.. de Mihai Eminescu Pe genunchii-mi te-am purtat. Ți-am privit în față, Ochii-mi ochii-ți a cătat, Gura-mi, buza-ți creață  Și ... ler. Un copil netrebnic sunt  Spune-mi-o apăsată. Mi-ai legat acest cuvânt De viața-mi toată, Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost  ciudată. Ah, surâde-mi înc-un pic Și nu-mi fi ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și bine că Mi te ... turturea, Ce-mi auz de-a bine. Tu gândești cine știi ce Și te uiți la mine. Ah, iubită mititea, Cum te-ador pe tine! Un nimic, un cuvințel, Spus după perdeauă, E o piatră de inel, E a nopții neauă, Arde-atât, încât cu el Aș ... Ești tu noaptea-n crânguri, Să te iau și să te duc, Să fim numai singuri. Ș-atunci n-om vorbi defel: Vorba este pleavă.