Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru REPEDE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 534 pentru REPEDE.
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... după repezi ploi. O, Sinan! trufia-ți ce se face oare? S-a topit cu roua sub al zilei soare! Oștile-ți făloase repede-au pierit Ca florile d-aur dintr-un vis dorit! Cum în capul turmei taurul purcede, Domnul înaintea cetelor se vede. Calul din ardoare-i ...
... venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o ...
... care suferise atâta îl cuprinse. Își adună toate puterile, apoi, ca și cum cineva l-ar fi gonit din urmă, se depărtă cât putu mai repede, ieși din curte și o luă pe drum, înspre pădure. Când ajunse în marginea ei, intră în cel dintâi stufiș, și acolo, între crengile care ...
... iar seara se-nchideau morocănoase. „Nu-s statorniceâ€�, adăugă craiul și plecă mai departe. Cum zbura, așa, deasupra straturilor, mirosul rozetei îi umezi sufletul. Repede se coborî de se așeză pe o tulpină de rozetă. Și cum rămăsese pierdut, răsuflând mireasma îmbătătoare, se gândea: „Nu e floare mai fermecătoare ... paradis, flori măiestre, flori...â€�, dar cum se întorcea, în dreapta și-n stânga, complimentând, aripa i se zgârie de-un ghimpe. Craidonul o șterse repede, fără să se mai uite înapoi... Trecu pe lângă lalele fără să le privească; dar în drum făcu cu ochiul rochiții-rândunicii , o veche prietenă ...
... parcă au uitat-o toți. Pleacă singură din grajd și se întoarce singură. Ceilalți cai, îndată ce ajung în câmp, o iau razna, se împrăștie repede. Dânsa paște puțin, apoi rămâne cu urechile ciulite, cu ochii în gol, ca și cum ar aștepta pe cineva. La amiază vine la apă; își ... pământul; nici n-avu vreme să se înfricoșeze, malul se desprinse mai întâi domol, răsturnând-o pe-o coastă, apoi se surpă dintr-o dată, repede, la vale, rostogolind-o până în adânc, oprind-o tocmai pe un dâmb dedesubtul căruia fierbea pârâul. Și vântul, care sufla printre malurile prapastiei, curgând ...
George Coșbuc - Blestemul trădării
... Și-au făcut pe-August de-a plâns. Când ajunge la cetate Albul prinț al celor morți De trei ori cu pumnul bate Repede-n arama porții Scări aduc în grabă morții, Cu berbecii bat în porți. Și-auzind cum vin barbarii, Ușa tainiții-o deschid Și tresar legionarii ...
George Coșbuc - Moartea lui Gelu
George Coşbuc - Moartea lui Gelu Moartea lui Gelu de George Coșbuc Răzleț din oștirea bătută, Fugind pe câmpia tăcută, Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Și piere. Din rană și-ar smulge săgeata Și n-are putere. Pierdut-a și oaste și țară. E noapte-n văzduhuri; și rară E zbaterea apei, când valul Atinge cu aripa-i malul Iar Gelu, prin noapte stând singur, Vorbește cu calul: Vai, murgule, jalea mă curmă! Mă lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormântul, Degeaba împrăștii tu vântul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgâne Și parcă zici: Vino, stăpâne! Vezi, picură ranele tale Și neguri se nalță din vale, E noapte, și ziua de mâine Ne-ajunge pe cale! Trei suliți făcutu-și-au strungă Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă Și nu-mi mai simt brațul și brâul; Tu-ți rupi cu picioarele frâul Las, murgule, las să ne-ajungă Pe-aicea pustiul. De-acum tu... cât va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Și-apoi cu picioarele-mi sapă Mormântul pe margini de apă. Și-n urmă cu dinții mă prinde Și-aruncă-mă-n ...
George Coșbuc - Regina ostrogoților
George Coşbuc - Regina ostrogoţilor Regina ostrogoților de George Coșbuc Jalnic vâjie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară, Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară. Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei— Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei! E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă; Lacrimile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă. În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat, Ea se-ntoarce tristă, blândă: —"Tu-mi ești rege și bărbat. M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale, Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale? M-ai închis aici în lanțuri; am răbdat în chip păgân, Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân. Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic și râdeai că lumea plânge Când de barba lui căruntă spada ți-o ștergeai de sânge. Și-am tăcut, zicîndu-mi iarăși: El a fost supusul tău, De-a făcut vrun rău, tu, rege, trebuie să curmi ce-i rău. Mi-ai ...
George Topîrceanu - Catrene Catrene de George Topîrceanu ,,N-o să mai iubesc", zisese Biată-mi inimă naivă, Dar văzându-te pe tine, A căzut în recidivă. Supărările iubirii Sunt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cât mai repezi Cu atât mai trecătore. Musafiri la mine-acasă, Fără să-i poftesc vreodată, Am un șoarec, doi păinjeni Și, din când în când, o fată. La fereastra ta-mi zâmbiră Toate florile din glastră, Numai floarea cea mai dulce A fugit de la fereastră. Cum pierzi noaptea cu cititul! Am trecut din întâmplare Și-mi venea, așa, să intru Și să suflu-n lumânare... Zici că la război, iubito, Vii cu mine fără preget... O, dar cum plângeai asară, Când te-ai înțepat la deget! Greu mi-i, dragă, fără tine Și te chem de-atâtea ori, — Nu din zori și până-n sară, Cât din sară până-n zori... Multe-i spun când nu m-ascultă, Dar tresar și tac din gură Când, c-un zâmbet, își ridică Ochii de pe cusătură. Ochii negri, fața albă Păr întunecat și mare, Inima — un sloi de gheață. Alte semnalmente: n-are. Draga mea, fără cuvinte, ...
George Topîrceanu - O noapte O noapte de George Topîrceanu Pe cerul plin de stele nori negri se aștern Întunecând deodată al nopții far etern. O umbră fioroasă învăluie pământul Și-n pacea nopții negre, vuind s-aude vântul. Mai fi-vor pentru mine vrodată nopți cu lună? Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună. Sclipesc fulegere repezi pe ceru-ntunecat, Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o străbat. Și tunetul s-aude gemând în depărtare Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare. Bătut de vânturi, codrul pustiu și jalnic sună. Furtună e afară și-n pieptul meu —
Gheorghe Asachi - Imnul de sară
... arma lor și scut, În un curs de ani a mie astă țară s-a ținut. În lucoare maiestoasă, de timp repede mânată, P-Alexandru Bun să vază, ce ni-a dat legi ș-o coronă, Pe cel fulger a lui Aris, Ștefan ... Suceava [1] pe anticul Ilion a înnoit. Între nor de ambrozie, purtate de turturele, Ce de gemete duioase sună-n giur o armonie, Repede chiar ca o clipă, tinere trec vergurele, Între care cunosc Una [2], ce-ncă-n inima me-i vie; Ele-n lume nu simțiră nici ...