Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SĂI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 457 pentru SĂI.
... le numea el "republici înțelepte", dezmerdând iarba și florile câmpului, icoane ale vieții omenești, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi și apoi, cuprins de foame și obosit de osteneală și gândire, își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă. Acesta ... învrednicise de o viață mai bună; dar se vede că nici poftea el una așa, de vreme ce nu-și astâmpăra gura cătră mai-marii săi măcar să-l fi picat cu lumânarea. De copil, în seminarul Socola, unde-a învățat carte, mai mult singur decât de la profesori ... el Isaia Teodorescu se iscălea. Și din școlar, profesor a ajuns la Socola; și duh din duhul său a dat școlarilor săi o bucată de vreme. Dar purici mulți nu făcea el într-un loc, Doamne ferește, căci era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși ...
Ion Heliade Rădulescu - Coconul Drăgan
... mai dezlegat la limbă; când îl cauți e vorbă multă, adică sărăcia omului; iar de vei fi d-alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea. Subalternilor săi le măsoară vrednicia cu un cot al său deosebit de genealogie și de evghenie. Când a intrat în slujbă, și-a făcut ... l dete afară zicându-i să-și prescrie hârtia. Îi rămaseră însă în ureche vorbele lunatic și lunaticesc și întrebă cam pe departe pe favoriții săi; ei, după câteva deslușiri, îl făcură sa înțeleagă obrăznicia bietului băiat de a cuteza să spuie coconului, de față, ce zice lumea de ...
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... schimbarea fĂ©ții a domnului nostru Iisus Hristos, ce s-au făcut în muntele Thavorului. Că vrând ca să arate mărirea sa ucenicilor săi și noao, mai nainte cu puținel, zice Evanghelia cum că umblând Iisus în părțile Chesariei lui Filip, întreba pre ucenicii săi zicând: Cine îmi zic mie oamenii a fi? Iar Petru apostolul din descoperirea părintelui ceresc dintre toate cĂ©lelalte vorbe ale ucenicilor i ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... în groapa din care bătea la nicovală drept în ochii milogului și, ștergându-și nădușeala neagră de pe frunte, înhăță coada unui baros, bolovăni ochii săi roșii și se răsti, aruncându-și un pumn în pieptul său păros: — Ce bani ai căpătat, spune, că-ți bat limba pe nicovală! Capul ... petic de petic. Niște bețe subțiri îi sunt mâinile cu degetele ascuțite, lungi și murdare. În tot acest monstru nu trăia decât capul. Și ochii săi mari, negri și plânși, cu genele sumese până la frunte, priveau adânc și blând. Pe fruntea sa ca sideful i se rotocoleau inelele părului, negru ... său ridicându-se din groapă, o șterse la fugă. Milogul oftă, închise ochii și întinse mâinile pe dricul căruciorului. Lacrimile i se rostogoliră pe obrajii săi albi-gălbenii. Un chip turnat în ceară. Părea un Christos oacheș în niște zdrențe murdare. — Oh! târgul e rău! zise blajin Milogul. E rău ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... și focul din tartar Cu clocot și buhnet au zbucnit afară Și, călind sicriul ca roșul jăratic, Din adânc oftară Vronța al gheenei. În ochii săi aprigi, sângeroși, sălbatici Se vedea durere, pizma și urgia, Și clăbucii negri clocoteau în baftă-i, Căci afurisitul încă nu pierise. Apoi cele stafii de ... mare ca în țintirimuri, Ș-adânc întuneric se făcu în sală; Iar Dragoș se miară de cele ce vede, Neputând a crede ochilor săi însuși. Dar în prip-aude încântător fluier; Muzicești organe răsunară-n aer, O rumănă rază, crăpând bolta sălii, Goni cu priință noaptea-ntunecată. Un prea ... aer aduce pe dânsul O zână plăviță, patroana Moldovei. Ale ei veșminte, mai alb decât crinul, Colanul pe coapse-i ardea ca rubinul; În ochii săi veseli lucea bunătatea, Precum saltă dulce steaua dimineții. Cu prietenie zeița grăiră: “Românule triste, supune-te soartei Și mântuie țara de-un neamic mârșav ... pe ele se prăval de râpă. Dragoș cu vârtute de gât îl apucă Și îi împlântează paloșul în baftă-i; Pe fier urieșul cu colții săi scrâșcă, Hrăpește, suspină și se vârcolește. Din gâtlej îi curge spumă — clăbuci negri De sânge și fiere; se luptă cu moartea, Geme de durere ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... mea duioasă: Fost-a fost în lume-odată Mândruliță, dulce fată, Și la chip fermecătoare De puteai căta la soare, Iar la ochișorii săi Și la față-i nu putei! Florile îi ziceau floare, Stelele, stea lucitoare, Încât vecinic flori și stele Se certau noaptea-ntre ele! Iată-n ... le clătinau Pe fereastră-n sala mare... Mama doamnă viu tresare, Vine,-aleargă, stă, nu crede, Vede brazii și nu-i vede, Șterge iute ochii săi: Dragii mei, drăguții mei! Voi sunteți! inima-mi zice C-ați venit voi iar aice Lâng-a mamei dulce sân, Ce hrănește-amar ... gingașii mei! Cum să-i apăr eu pe ei?... Biata mamă n-a sfârșit, Cerul brazii a trăsnit Și sub ochii săi pe loc I-au aprins în mare foc! La pământ brazii cădeau, Cu lung geamăt ei ardeau Și spre doamna ce-i vedea Crengile și ...
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... Crai și domni la benchet era-nvitați Din țări depărtate, El cu de cerb coarne de dânsul vânați Și arme-nvechite A strămoșilor săi, Ca un semn de cinste Pe pereți de-a rândul punea prin odăi. De-a lor bărbăție Cu chef după masă ... Pe stejar las martor Ce-acum ne umbrește Ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește. Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În ...
... cunoscură îndată glasul care, și acum, tuna și fulgera împotriva tuturor acelor care erau de alte păreri decât ale conului Tase Filoreanu și ale prietenilor săi... Conul Tase Filoreanu și tovarășii săi făcuseră toate... ei orânduiseră țara; ei alcătuiseră legile cele înțelepte; ei ieftiniseră traiul; numai de la ei toată suflarea putea să aștepte îmbunătățirile viitoare!... Din ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... care, destoinic a dobândi numele de concherant, a ales pe acela de legiuitor și civilizator al nației sale. Generos către vrăjmașii săi și drept către toți, poate să zică cineva că el n-a făcut altă greșeală decât aceea de a trăi prea ... nu s-a întins atât decât prin morala sa cea desăvârșită, prin abnegație și iubire de omenire, și al căreia întemeietor zicea ucenicilor săi
Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...
... în războaiele de invazie ale englejilor în Franța. El era foarte bogat: stăpânea imense domenii și averi strânse foarte însemnate, datorită gratitudinii și munificenții suveranilor săi. Spre adânci bătrânețe, obosit de atâtea mărețe isprăvi, nobilul sir John Falstaff se retrase la Caister Castle, locul său natal, unde și muri în vârstă ... John Falstaff este și va rămîne una din cele mai nobile, cele mai strălucite și mai neuitate figuri ale istoriei Engliterii. Viteaz, onest, devotat regilor săi și neamului său; căpitan vestit în războaie, iscusit diplomat în timp de pace; om înzestrat cu un spirit tot atât de înalt pe cât îi ... cea mai sigură de ea însăși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii săi.â€� Falstaff al lui Shakespeare este dar Sancho Pança al lui Cervantes, Panurge al lui Rabelais, Sganarelle al lui Molière, Nastratin ...
Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj
... avut rare momente de luciditate, în cari s-a gândit, fără a putea spune o vorbă, la soția și la copiii săi; apoi cădea iarăși în somnolență. Dar grație tinereții, devotamentului și îngrijirilor oamenilor de știință PRINȚUL E SALVAT Medicii, după o cercetare minuțioasă, constată că boala ... IAR DR. LEYDEN Care este hotărât a pleca peste vreo două-trei zile, înainte de a părăsi capitala, va prescrie confraților săi români tratamentul de care au nevoie în convalescență. Doctorul german susține că trebuie să fie cu atât mai lungă convalescența cu cât maladia a ...