Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TUNET

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 108 pentru TUNET.

Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte

Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte Călătoria mè la munte de Enache Gane Informații despre această ediție Fragment     Luna ce este planetă mult mai gios decît de alte,     Tîrziu după ce răsare să ivește pe drept munte     Cu așa apropiere a lor vîrfuri atingînd,     Încît la sănin curat ea să vede strălucînd,     Ca cînd ar fi o lumină pe vîrf de munte născută,     De unde ca în oglindă în Bistriță să arată.     Toți copacii sînt sălbatici și numai cît înverzesc,     Afară de puțîn număr de mălini ce înfloresc.     Muzica acestor locuri, fără talanturi firești,     Iaste sîngură cîntarea fluierilor păstorești,     A cărora jelnic glas și firii mărturisăște     De soarta pustietății încît ea de tristă este.     Zefirii trecînd prin frunze lunică cu întristare     Iho, acè dintre stînci, iaste lor răspunzătoare.     Cînd noorii să adună, orizontul de închide     Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade,     Și tunetul pintre munți, înfocat răspunde tare,     Acel om întocma tartar la un nedeprins să pare,     Și cînd acel întunerec pe încet să răsipește,     A ceriului albăstrime cîte puțin să ivește,     Atuncea inima lui are ace mare bucurie     Ci sîmțește un închis și supus la tirănie,     Cînd ...

 

Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu

... mai definită, Și sunt singur centru a tot ce viază, Și dumnezeirei icoană smerită. Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu iscusință, De unde sunt oare nici că ...

 

Gelu Vlașin - 23:20

Gelu Vlaşin - 23:20 â†�â†� 23:10 23:20 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 23:30 →→ sacoul peticit cu mâinile tale în formă de pâlnie bulgări de zăpadă au căzut la fiecare adiere te-au lovit privirile lupilor tineri și mulțimea cuvintelor pe pârtia de ski tunetul orb în care s-au ascuns piticii căzuți din cer de crăciun ca o ninsoare târzie dincolo de deal fără aripi dansul uitării când stelele se întorceau să-mpodobească bradul înalt încălțat cu bocancii de-acum șapte ani gândul meu (ascuns într-un vis care nu se mai

 

George Coșbuc - Costea

George Coşbuc - Costea Costea de George Coșbuc Vine Costea din război, Și cu el vin alții doi. Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt. Dar de multă voie bună Sună codrii și răsună. Cel mai tânăr-nchiotea: —„Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu și tu mireasă!“ Cel mai vârstnic dintre ei: —„Dragi bujori, copiii mei! Știu că-mi ies mereu în drum, Doar mă văd acum-acum!“ Doi cântau, cel mal vuia; Costea, el tăcea, tăcea. —„Alelei, tu Costeo, frate, Spune-ne, ce gând te bate?“ —„Măi fărtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gândeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata— Și deodat’ așa din drum M-a prins jalea nu știu cum! Voie rea să nu vă facă: Mi-a venit, dar o să-mi treacă!“ Cei doi cântă, codru sună, Și tustrei merg împreună. Când ajung la moara nouă Calea lor se face-n două. Doi pe rîu în jos s-au dus, Costea, el, pe rîu în sus. Singur și pustiu ce- ...

 

George Coșbuc - Fragment epic

... crezi pe lume și pustiu tu te socoți. Iată-ți gloria de veacuri! Umbre mari din lumea moartă, Ah, că n-am eu glas de tunet ca să pot să le rechem Ne avem și noi Olimpul, și pe-a veșniciei poartă Am intrat și noi; și-ntr-însul ...

 

George Coșbuc - Legenda trandafirilor

... Scutită de dureri și-amar. Părinte-al vieții, e-nzadar, D-aș alerga prin lumea toată O, lasă-mi viu copilul, tată! Și ca un tunet depărtat, Prin templul sfânt s-a ridicat Un vuiet aspru de furtună Și-un glas puternic: Ești nebună Vreai întuneric? Dar să-mi ...

 

George Coșbuc - Pașa Hassan

... i pierirea. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte, Și vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda din stânga-i ajunge la cer, Și vodă-i un munte. — "Stai, pașă! Să piară azi unul din noi." â ...

 

George Topîrceanu - O noapte

George Topîrceanu - O noapte O noapte de George Topîrceanu Pe cerul plin de stele nori negri se aștern Întunecând deodată al nopții far etern. O umbră fioroasă învăluie pământul Și-n pacea nopții negre, vuind s-aude vântul. Mai fi-vor pentru mine vrodată nopți cu lună? Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună. Sclipesc fulegere repezi pe ceru-ntunecat, Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o străbat. Și tunetul s-aude gemând în depărtare Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare. Bătut de vânturi, codrul pustiu și jalnic sună. Furtună e afară și-n pieptul meu —

 

Gheorghe Asachi - Dochia și Traian

... coroană, Nici se poate despărți. Acea piatră chiar vioaie De-aburi copere-a ei sin, Din a ei plâns naște ploaie, Tunet

 

Grigore Alexandrescu - Adio. La Târgoviște

... necazuri și nevoi. Dar cine se aude și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? Pământul îl clătește războinicescul tunet, Zgomot de taberi, șoapte, trece, vâjâie-un glas... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost părere. Căci armele, vitejii și toate au tăcut ...

 

Grigore Alexandrescu - Rugăciunea

Grigore Alexandrescu - Rugăciunea Rugăciunea de Grigore Alexandrescu Al totului părinte, tu, a cărui voință La lumi nenființate ai dăruit ființă, Stăpâne creator! Putere fără margini, izvor de veșnicie, Al căruia sfânt nume pământul nu îl știe, Nici omul muritor! Dacă la cer s-aude glasul făpturii tale, Fă ca întotdeauna pe a virtuții cale Să merg nestrămutat. Când soarta mă apasă, cum și când îmi zâmbește, Când veselă m-ajută, când aspră mă gonește, Sa pot fi neschimbat. Mândria-n fericire să nu mă stăpânească, Mâhnirea în restriște să nu mă umilească, Dreptatea să o știu. Conștiința să-mi fie cereasca ta povață, Prin ea tu mă-ndreptează, și când greșesc mă-nvață Cum trebuie să fiu. Fă să doresc de obște al omenirii bine, Să mă cunosc pe însumi, și altul decât tine Sa nu am Dumnezeu. La oameni adevărul să-l spui fără sfială, De cel ce rău îmi face, de cela ce mă-nșeală Să nu îmi răzbun eu. Și fă ca totdeauna al meu suflet să vază Lumina așteptată, a nemuririi rază, Dincolo de mormânt, Acolo unde viața cea veșnică zâmbește Sărmanului acela ce-n viață pătimește, Gonit pe- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>