Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN PLIN
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 892 pentru ÎN PLIN.
Ion Luca Caragiale - Tatăl nostru (Caragiale)
... Acu zi Tatăl nostru. Nepoțica (stând dreaptă-n picioare și cu o figură gravă, plină de componcțiune): „Tatăl nostru carele ești... carele ești... ești în..." B.: În ce, proasto? N.: „...carele ești în...!" B.: Iar ai uitat! N.: N-am uitat, bunico! B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ți-e gândul? începi iar! „Tatăl..." N.: (repede ... nu spui, ciumulico? N.: (reculegându-se): „Facă-se voia ta!..." B.: Hoho! nu așa, strâmbo! „Vie-mpărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ..." N.: „...precum în cer și pe pământ..." B.: Mai departe! N .: (ca și cum ar recita, distrată): Mai departe... B.: (zgâlțâind-o de braț): Nu „mai departe ... noi... și noi..." B.: (exasperată): „greșiților noștri!" măgărițo! (îi arde o palmă peste zulufii de la ceafă.) „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci..." N.: ,,...ci ...ci... " B.: (tare): „...ci ne izbăvește de cel rău!" N.: (răsuflând): „...ci ne izbăvește de cel rău ...
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... oțel. Numai spini și sămânță. Sămânță răspândită pe pământ, ca să crească ciulini, numai ciulini. Ca și ciobanul, la fel se clatină și ei. Căci în turma lor compactă, muscalul suflă mai cu îndârjire, în vreme ce Bărăganul ascultă, iar cerul de plumb strivește pământul, în vreme ce păsările se dau peste cap în văzduh, risipite de vijelie. Așa, o săptămână întreagă... Suflă... Ciulinii rezistă, îndoindu-se în toate chipurile, cu bubumzul lor fixat pe o tulpină scurtă, nu mai groasă decât degetul cel mic. Ei mai rezistă încă puțin. Dar ciobanul, nu ... destul de uscată ca să se rupă de la început, fie că vor fi avut nenorocul de a se fi înțepenit un timp în cine știe ce șanț, fie, în fine, că o ceată de ștrengari i-a urmărit și oprit în drumul lor, ei sosesc cu întârziere, sărmanii. Și-i vezi cum se perindă izolați, rostogolindu-se ca niște cocolașe de omuleți grăbiți. Văzduhul și tot ... dumneavoastră. Primăvara și toamna Borcea acoperea cu apele ei gălbui sute de hectare înțelenite; și în pânza asta nesfârșită de apă crăpceanul, carasul, știuca mișunau ...
Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti
... bine recompensat de către un amator de prosperitatea teatrului, atît numai că acea recompensă ar fi fost mai bine daca i s-ar fi făcut în primul act al operii, iar nu la romanța intitulată Die schönsten Augen [2] , în care a fost prea bine și ca esecutor și ca compozitor. D-nu Nicola Benedetti, basul profund, în rolul abatelui Baltasar, ne arătă pe adevăratul călugăr spaniol, iară prin acel umblet plin de gravitate, acea fizionomie impasibilă și gesticularea aceea stîngace, ne dete să înțelegem că artistul nostru au studiat foarte bine micele particularități ale stariților de ... mănăstiri, care propagă poporului sobrietatea, iar ei trăiesc în cel mai mare libertinagiu. În partea muzicală a acestui rol au fost bine, însă în duetul din primul act cu tenorul și în scena scomunicațiunii, ce precede finalul actului al doilea, au dat dovezi că îi lipsesc notele cele profunde; cu toate acestea, o mai repetăm, el au ... de architectură italiană, să pune în mare contradicțiune cu cea din fund, ce este de stil gotic și reprezentă un peisagiu elvetic, iar nu spaniol. În ...
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului. Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore [1] , ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă ... cel de pe urmă al unui om ce moare, și misterioasă ca sfintele taine ce se serbau înaintea veșnicului părinte. Un popor întreg sta îngenuncheat în fața altarului și cufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii; glasul răsunător și plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămâie ce se ridicau în văzduh și vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăință. Un aer de sfințenie ce-ți răcorea inima de toată durerea ... toate figurile lucrate de acest vestit artist însemnasem umbrele acele dulci întinse ca un văl transparent asupra ochilor. Însă care fu mirarea mea, când citii în josul icoanei un nume al unui prieten al meu ce-l cunoscusem la Paris, V***. ,,El oare să fie? (gândeam
Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș
... în zilele când avea musafiri la masă, ceea ce i se întâmpla foarte des, pentru că în casa lui, casă mare, încăpătoare, se trăia ca în sânul lui Avram, în mijlocul unui belșug unde totul era de-a gata, totul venea la timp și unde nu întâlneai decât voie bună și inimi deschise ... plecare și trăsura cu opt poștalioni suri trase la scară, conul Manole își sărută soția, își luă ziua bună de la slugi și se sui în trăsură având la stânga pe franțuzul Ernest iar în capră pe vătavul de curte și pe Ciordilă țiganul. Acest din urmă avea să întovărășească și să slujească pe stăpânul său în tot timpul călătoriei. Surugiii plesniră din harapnice; cei opt poștalioni suri, bine hrăniți și iuți de picior, înhămați în șir porniră prin poarta curței în trap mare, și după o jumătate de oră de mers spornic, conul Manole Buhuș pierdu din vedere satul și casa boierească de pe moșia Buhușul ... adânc dispreț pentru nemți. Auzi, mă rog, nu încap pantofarii de caii mei!... A mers cât a mers logofătul din popas în poaps, din târg ...
Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină
... n valuri Merge mândrul craiovan Câte zile-s într-un an, Și feciorii mi-l urmează, Și fugarii lor nechează, Și străinii ce-ntâlnesc Stau în cale de-i privesc. Pasă ceata călătoare Când pe noapte, când pe soare. Lung e drumul, lung și greu! Unde merg așa mereu? Ei se ... regelui palat. Sala tronului e plină De o magică lumină Ce se varsă din senin Pe frumoase flori de crin, Și pe dame strălucite, Tot în aur învălite, Și pe nobili mult vestiți, Tot cu fer acoperiți. Filip regele s-arată Cu-a sa frunte-ncoronată Și le zice ... a noastră dulce țară Dușmanul străin să peară!“ Mii de glasuri strig: „Jurăm Franția s-o liberăm!“ Iată că în sala mare Un străin deodată pare, Tânăr, mândru, nalt, frumos, La ochire luminos. El spre tron măreț pășește, Lânge rege se oprește Și din gură ... copile, înarmat, La Apusul depărtat. Mergi de varsă al tău sânge Pentru Franția ce plânge, Căci și ea pe viitor Mi-a veni în ajutor.»“ Uimit regele-atunci zice: „Bun sosit la noi, voinice! Spune nouă, cine ești?
Cincinat Pavelescu - Vulturul și vrabia
... un dejun destul de prost. Vulturul i-a răspuns: Așa-i! Însă nevoia te învață: Când n-ai ce vrei, mănânci ce ai! În comparație cu-o rață, Desigur, nu ești un deliciu, Mâncând un fel așa sărac Tu îți dai seama că eu fac Destul de mare sacrificiu ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... la amicia ta, Și cântecele tale zburau la nemurire, Și nimeni nu le uită și nu le va uita! Tu n-ai murit de foame în trista ta cădere, Și n-ai văzut în lacrimi pe mumă-ta-n durere, Prin cântecele tale născuși neatârnat, Și Muza ta duioasă poet te-a consacrat, Dar ea totdeodată nu ... numai ca martor l-a zilelor banchete Și-o viață dureroasă în lume să târăști"... Iar când voia să fie de lauri coronată, În taină să se-ncline pe fruntea-ți inspirată, Puteai în candelabre s-aprinzi ca s-o primești, Făclii nenumărate, sub care să pălești, Cu tâmpla rezemată de mâini, o-ntreagă noapte, Și până despre ziuă ... după voință, s-alergi în lumea mare, Veneția să-ți cânte o dulce inspirare, Prin sălile dogale voios să rătăcești, Să zbori până la Lido în neagra ta gondolă, Cu fruntea luminată de-o sfântă-aureolă, Și plin de o iubire eternă, să iubești! Să-ți pierzi orice iluzii, ș-amorul să-ți rămâie Spre cer ca să se-nalțe ca fumul de ... cu ideal, Făcând pe a ta Muză în ...
... Alecu Donici - Presura Presura de Alecu Donici În adâncă liniștire, La revărsatul de zor, Presura, cu glas din fire De abia răsunător, Cânta plină de simțire Către bunul ziditor! Iară când măritul soare ...
Dimitrie Bolintineanu - Cântece și sărutări
... de aur, poetule june, Și cântă, căci ochii-mi de lacrimi sunt plini. Iar pentru aceasta, pe frunte-ți voi pune Ghirlande de crini." —"În darn tu vei pune, suflare curată, Pe frunte-mi ghirlande, eu tot voi muri, Vai! Roua nu poate p-o floare uscată A re ...
Duiliu Zamfirescu - Ca un mănunchi de ramuri
... La brâu te-a strâns ca pe-un mănunchi De ramuri tinere de crin Și nu știu ce ți-a pus în sân Și de la sân pân-la genunchi, Că parcă-i fi un vis croit După gândirea mea nebună, Cu sufletul ca alba lună, Cu ... plini de bunătate: Dar dacă tu ai ști anume Cât farmec e-n făptura ta, Ai face aripi și-ai zbura, Căci prea ești singură în