Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru COBORI
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 544 pentru COBORI.
Vasile Alecsandri - Străinul (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Străinul (Alecsandri) Dă-ți, Domnico, rochița De-mi deschide temnița. Dă și carul cu doi boi De mă scapă de nevoi. Și vin', soro, să mă vezi Cum îmi frâng trupu-n obezi, Să tot plângi și să nu crezi!" Frunză verde de granate, Căci m-aș duce-n ceea parte Să mai văd pe bietul frate! Da-s o biată fată mare Și la lume n-am crezare, Ci am numai ochi de plâns Ș-un suflet de dor aprins. Frunză verde rozmarin, Rău e de voinic străin! Numai luna că-l iubește Și soarele-l încălzește. Trece-n jos, se duce-n sus, Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice: ,,Bun ajuns!" Suie-n deal, coboară-n vale, Nici o mândră nu-i stă-n cale. Trece sate-n curmeziș, Și dumbrăvile-n lungiș, Vede-o mândră fetișoară Ca un pui de căprioară. El îi zice: ,,Dragă, stă." Ea în lături tot se dă. El îi zice: ,,Vină-ncoace," Ea-i răspunde: ,,N-am ce
Vasile Alecsandri - Trecui valea
Vasile Alecsandri - Trecui valea Trecui valea ș-o puntiță La fata de dăscăliță: ,,Dragă mândră, mândruliță! Nu știi țese, nu știi coase, Dar te știi că ești frumoasă. Podu-ți țese pânza groasă, Fuiorul joacă prin casă. Dar fuiorul cum s-a tors? Coborând pe scară jos, Cu trei ouă de găină Și cu sacul de făină. Oricum fie, așa fie, Ești frumoasă și-mi placi
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareş Visul lui Petru Rareș [1] de Vasile Alecsandri Legendă [2] I Jos în vale, pe Bârlad, Lâng-a Docolinei [3] vad, Nimerit-au, poposit-au Și de noapte tăbărât-au Zece care mocănești Cu boi albi fălcienești. De tot carul zece boi, Înjugați doi câte doi; Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite, Boi de frunte și mânați De flăcăi toți înarmați. Iar în care ce avut, Ce merinde-s de vândut? Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare. Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. Dar merindele-s în cui? A lui Petrea Majălui, Care-i om de omenie Ș-ar fi bun chiar de domnie Dac-ar pune Dumnezeu Tot omul la locul său! Iată-l colo jos lungit, Într-o burcă [4] învălit, Lângă focul de nuiele, Unde ard, jupiți de pele, Patru miei de la Ispas Pentru prânzul de popas. Focul pâlpâie mereu, Roș ca limba unui zmeu; Și pe culmea luminată Și prin tabăra-așezată Se văd boii la un loc, Țintind ochii lor spre foc. Ard nuielele trăsnind, Crește para scânteind. Împregiuru-i, ca o roată, Șede argățimea toată: Numai Petrea nu- ...
Vasile Alecsandri - Voinicii Bucovii
Vasile Alecsandri - Voinicii Bucovii Sus, la crâșmă Sucevii, Beau voinicii Bucovii. Iată că vine călare Udrea, căpitanul mare, Și le zice: ,,Dragii mei! Hai să ne-mpărțim în trei, Și în patru, și în cinci, Apoi să-ncălțăm opinci, Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește; Hai să coborâm în țară Pân' la mândra primăvară, Ca să-mblăcim la secară Și ca să tăiem la fagi, Fagi subțiri de hadaragi, Iar cum a-nverzi pe-afară Om ieși la codru iară În capătul lanului, În calea
Veronica Micle - Raze de lună Raze de lună de Veronica Micle 16 iunie 1889 "Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!" Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună – Noi visam eternitate în durata unei clipe. "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază" Ce din lună se coboară și pământul îl atinge; Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează Și că-n pieptul său viața cu căldură să răsfrânge! Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie, Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată. Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne; Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne; ..................................................... Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună A sa liniște eternă, eu ...
Ion Luca Caragiale - O soacră O soacră de Ion Luca Caragiale ( Teatrul înfățișează o sală de intrare a unui otel, etajul întâi.Mobile elegante; în fund, ușă care dă în coridor; de o parte și de alta a ușii două oglinzi mari; lângă dânsele, în unghiuri, două piedestaluri, d-asupra cărora sunt așezate coșuri cu glastre de flori. La dreapta și la stânga, în planul al doilea, câte o ușă de odaie. În fund la dreapta, lângă coșul cu flori, un dulap mic cu bufet, unde sunt așezate serviciuri de dulceață, ceai, cafea șcl. În mijlocul scenii, o jardinieră încărcată de glastre. Scaune ușoare împrejurul ei. Sala e luminată printr-un geamlâc de d-asupra. ) Cuprins 1 SCENA I 2 SCENA II 3 SCENA III 4 SCENA IV 5 SCENA V 6 SCENA VI 7 SCENA VII 8 SCENA VIII 9 SCENA IX 10 SCENA X 11 SCENA XI 12 SCENA XII 13 SCENA XIII 14 SCENA XIV 15 SCENA XV SCENA I VICTOR,singur, în frac, legătură albă, cipici de lac, cu un șervet sub subsuoara stângă, șade pe un scaun în mijlocul scenii cu fața spre stânga și citește o broșură „Simptomele ...
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... de modă, am ajuns bun sănătos la Viena; și de aici m-am îmbarcat pe un vas de vapor cu gând de a coborî Dunărea pân-în Marea Neagră, făr-a mă opri nicăieri. Cred că nu e nici unul din d-voastră care să nu fi ... dar bun e Dumnezeu! m-oi întâlni eu vreodată cu profesorul meu de geografie! Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărâi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient, pentru de a mă rătăci câtăva vreme în câmpiile Valahiei. Speram să ...
Mihai Eminescu - Memento mori Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec  înstelatul rege maur  Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să ...
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deşertăciunilor) Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec  înstelatul rege maur  Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să ...
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii Tainele inimii de Mihail Kogălniceanu Capitolul I - Confetăria lui Felix Barla Toate orașele care au ambiție de a se numi capitalia unei țări mari sau mici, fie imperiu, regat sau chiar principat, au câte o primblare favorită; aceasta este locul plăcut unde se adună gloata de bogați sau de acei care vroiesc a fi crezuți de bogați, de târâie-brâu, de curiozi, de alegători după havadișuri (puriștii limbii noastre binevoiască a-mi ierta această expresie barbară), de femei a la mode , de lorete, de oameni de lume, de tineri anglomani, dandis și gentlemeni, riders , de lei și paralei, și în sfârșit acea gloată care prin o generală convenție (iertați-mi că nu zic convenciune ) se numește obicinuit societate aleasă , când de multe ori ea este foarte amestecată. Așa Parisul are Câmpii Elisei și Redul de Bolonia, Viena are Praterul, Berlinul Tier-Garten, Madritul El-Prado și Atocia. Prin urmare și Iașii, ca o capitalie, trebuie și ea să aibă o primblare pentru societatea aleasă a sa. Această primblare este Copoul , care se deosebește de toate primblările din lume. În adevăr, Câmpii Elisei merită de ...
Vasile Alecsandri - Un salon din Iași
Vasile Alecsandri - Un salon din Iaşi Un salon din Iași de Vasile Alecsandri Fragment Scenele următoare se petrec într-un salon elegant, mare, împodobit cu tot luxul parizian. Lumina aurită a policandrelor de bronz se revarsă pe deosebite grupe de dame și cavaleri în toalete de bal; un orhestru armonios se pregătește a suna contradansul cel nou compus pe ariile din opera Trovatore. Cuprins 1 SCENA I 2 SCENA II 3 SCENA III 4 SCENA IV SCENA I Două dame pe o canapea, în fundul salonului; una din ele, vădană ce a fost odinioară frumoasă; cealaltă tânără, nurlie și destul de nevinovată încă. Cea dintâi poartă o rochie de catifea vișinie; cea a doua -- rochie de crep trandafiriu cu bucheturi albe. ROCHIA DE CATIFEA: Cum ai petrecut alaltăseară la adunarea doamnei A.? ROCHIA DE CREP: Cât se poate de bine; am jucat până la trei ceasuri. ROCHIA DE CATIFEA: Eu n-am găsit adunarea plăcută... Era prea multă amestecătură... Numai jupâneasa mea din casă lipsea. ROCHIA DE CREP: Se poate; însă eu, doamna mea, nu caut într-un bal decât petrecere și nu cer alta decât să am cavaleri ...