Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NOAPTE DE NOAPTE
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 1089 pentru NOAPTE DE NOAPTE.
Dimitrie Anghel - Rochia bunicei
... o batistă din borangic subțire țesută, făcută ca dintr-o zăpadă căzută peste noapte, își revărsa un colț înflorit și el cu aur. Astfel dusă de alaiul druștelor și al vorniceilor, trecuse bunica pragul bisericii, așa se risipise ploaia sunetelor argintii căzută din clopotele turnului străvechi, deasupra acestei mirese, cum am ... sicriului. O cingătoare largă făcută dintr-o fundă, sfîrșită prin ciucuri auriți, îi strîngea mijlocul și se despărțea în două pe șoldul stîng, o batistă de borangic subțire făcută ca dintr-o zăpadă căzută peste noapte își revărsa un colț înflorit și el cu aur. Modelat de moarte, ca printr-un ciudat capriciu, trupul ce purta un veac pe umeri își reluase conturul lui de fată, redevenit mic, lutul se modelase din nou pe tiparul rochiei de mireasă, multele zile și nopți ale unui veac reîncăpuse iarăși în marginea trupului ce abia purtase douăzeci de ani, și rochia nevrîstnicei îngăduise pe mult bătrîna ca să-și găsească adăpost în ea și să ție atîta loc în sicriu cît ținuse și ... fața altarului, nu ca să-și plece grațiosul cap peste care mîinile întinse ale preotului avea să așeze cercul de aur al cununiilor, ci dusă de ...
... zi ajunse la un pod și când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dânsul și-l întrebă: — De unde ești, măi creștine? — Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal. — Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l știu. — Ei! cum să ... ochii și urechile țintă la el. — Nu zic așa, măi nătărăule! Răspunde-mi odată cum te-ntreb. — Ei, cum? — Eu te-ntreb de cine aveți frică aici în sat mai mult. — Văleu, maică! Ia, de buhaiul lui moș popa, mare frică mai avem, mămulică. Când vine sara de la păscut, fugim de el care încotro apucăm; că atât e de înfricoșat, de gândești că e turbat; când începe să mugească, sparie chiar și copiii din sat. — Mă!... da'! ce namilă de om ești tu? Nu cumva ești vrun duh rău, frate cu Mează- ...
... launloc, La pat apoi grăbește și caută trist în fața Copilului; el doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lânced de mult s-a stins viața E pal ca fiert la foc. Sub cap având o mână, și rupt un ochi de glugă Pe glezne, mititelul, cu șopot el îndrugă Prin somn un șir de vorbe lipsite de-nțeles; Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies, Se scurg p-obrazul care se mișcă-ncet și des Sub vii suflări de rugă. Zdrobită de necazuri stă multă vreme-n plâns; Așa-i de frig în casă ș-opaițul s-a stâns. Ea vrea s-ațâțe măcar trei zări, vrea foc să vadă Un foc din trei ... Mai mult, mai mult răsuflu-i scărește din putere, Stă mort întreg; și ochii pe pod i-a țintuit Un doctor! Biata mamă de tremur a-nnegrit; Să plece? Dar desculță prin ger: E de pierit! Ori el, ori dânsa piere!... Piciorul ei de sânge pe drumul grunzuros Și viscolul izbește cu șuier viforos În față-i fulgi; cu pieptul mai gol de
Mihai Eminescu - Înger și demon
... Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este, Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate Văd aripile-i diafane și de dânsele dau veste. Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte, Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie; Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie Și ascultă dus din lume a ... și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adâncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. ......................................................... Pe-un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară ... negurile negre, care ochii îi acopăr, Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger, Se așază lin pe patu-i; ochii lui orbiți de plângeri Ea-i sarută. - De pe dânșii negurile se descopăr... Este Ea . C-o mulțămire adâncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioșere; Ceasul ultim îi împacă toată viața-i ...
George Coșbuc - Regina ostrogoților
... George Coşbuc - Regina ostrogoţilor Regina ostrogoților de George Coșbuc Jalnic vâjie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară, Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară. Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei— Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei! E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă; Lacrimile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă. În tăcerea din odaie-i intră ... bărbat și mi-e stăpân. Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic și râdeai că lumea plânge Când de barba lui căruntă spada ți-o ștergeai de sânge. Și-am tăcut, zicîndu-mi iarăși: El a fost supusul tău, De-a făcut vrun rău, tu, rege, trebuie să curmi ce-i rău. Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! și-am zis ... meu ca mine. Dar el nu era al nostru, el era al țării-ntregi, N-ai ucis în el un rege, ai ucis un șir de regi. Vii, acum trimis de alții, vii să scapi și
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... mărunte Peste stâlpi câteva scânduri. Ce era ? O simplă punte. — „Rege, nimeni nu cunoaște Ce-i in sufletul femeii, Numai cei de sus ! Și iatä Și-ntr-un lemn s-arată zeii ! De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămâind mereu frumoasă. De va trece însa una Care și-a-nșelat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispășind păcatul. Dar eu cred că nu ... păcate ! Cea mai castă Treacă-ntâi! Și-apoi să treacă Rând pe rând câte-o nevastă." Și-a tăcut. Erau în șiruri Zeci de mii de sute De femei: ce de credință La un loc, ce de virtute ! Dar virtutea — zice Veda — Este mută, vecinic rece. Gupta strigă, dă un ordin, Dă pe-al doilea, dă vro zece Ș-apoi ... omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mândru Cu virtuțile ce are ; Deci nu-i o minune dacă Dintr-atâte mii de sute De femei, nici una mândră N-am găsit de-a ei virtute ? Iar frum'sețea-i bun netrainic Și ispititor la rele, Știu nevestele-acest lucru, Și, vezi, ce cuminți sunt ele ...
... Alexandru Vlahuţă - Ce dor... Ce dor... de Alexandru Vlahuță Publicată în Lupta , an III, nr. 117, 23 noiembrie 1886 Ce dor trebui să te cuprindă De dragostile din povești Cînd te privești toată-n oglindă Și vezi cît de frumoasă ești !... Cînd singură parcă te sperii De patima ochilor tăi, Ce ard de farmecul durerii, În spasmul visului dintîi. Căci ești în vîrsta cînd fioruri Te-apuc-așa, ca din senin, Cînd te frămîntă mii de doruri, Și nici nu știi de unde-ți vin... Iată că prinzi să cazi pe gînduri, Ți se lungesc ochii a drum Cîte-ți plăceau în alte rînduri Încep ... călduri. Și piept și tîmple ți se bat De-a gîndurilor dulci torturi. Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești ceasuri întregi, Robită de-un amor himeric, De-un farmec ce nu-l înțelegi ! Parcă răsar, de mai-nainte, În inima-ți nevinovată, Iubiri de-acelea dulci și sfinte Ce numa-n cărți se mai arată... Deodată-ți luminează-n gînd, Așa de viu, că te-nfiori, Un tînăr trist, frumos și blînd, Cu ochii mari și visători... Să fie-o umbră din povești ?... Căci nicăieri nu l
... Mihai Eminescu - Doină Doină de Mihai Eminescu De la Nistru pân' la Tissa Tot Românul plânsu-mi-s'a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, Din Satmar pân' în Săcele Numai vaduri ca acele ... dă ca racul, Nici îi merge, nici se 'ndeamnă, Nici îi este toamna, toamnă, Nici e vara vara lui, Și-i străin în țara lui. De la Turnu 'n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s'așează pe la noi; Toate cântecele pier, Sboară păserile toate De neagra străinatate; Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sinul, Codrul - frate cu Românul - De secure se tot pleacă Și isvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mânca-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa ... s'a 'ndura Dumnezeu, Ca să 'ți mântui neamul tău! Tu te 'nalță din mormânt, Să te aud din corn sunând Și Moldova adunând.
... și frumoasă Când râzi, când plângi, când mă săruți, când  ah! Cuprind în mâni eu capul tău  geloasă! Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador, Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci ... și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. Așteaptă dar cu moartea ta, iubită, Pân-ce de fericire-oi muri eu. Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită, Zâmbind să mă săruți, amorul meu; De-oi învia, să știi, dumnezeită, Că-un somn a fost angelic, deși greu. De nu mă voi trezi, să știi, să știi  Că-n veci visez la ochii tăi cei vii. Cum va fi acel vis eu nu ... num-un nume: Căci ea ești tu  tu ea  într-un cuvânt Tu mi-ai murit o dată.  Să nu-mi mori De-a doua oară, înger de amor. Căci ...
... George Topîrceanu - Vecina Vecina de George Topîrceanu Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, — ochii tăi, vecină, — Că ți-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu lași la geamuri storul, Și ușa ta ... aprinde-n mine dorul! Și tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul Pe care-l țin ispita și păcatul. De dorul tău, de dragul suferinței, Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, — Tu vrei să-mi las și frații, și părinții? Să leg acum ce nu se ... întreagă Păcatul greu că mi-ești atât de dragă? Decât să fug cu tine-n largă lume, Ori singur eu, să nu-ți mai știu de nume, — Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume. Zâmbind să-mi vindeci inima rănită, Păstrează calda ochilor ispită, Dar nu mai ține ușa zăvorâtă ... viața cu zăvoare Și clipele de-acum le lași să zboare, Când duclea tinerețe-i trecătoare... De ce nu vrei să lași în prag veșmântul De datini grele ce-mi ucid avântul, Că nu ne-ar ști nici vântul, nici pământul! Când umbra nopții cade peste vale, Tu să m-aștepți ...
... Mihai Eminescu - Doina Doina de Mihai Eminescu De la Nistru pân-la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pân- în Săcele Numai vaduri ca acele ... dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Zboară pasările toate Numai umbra spinului De neagra străinătate. În ușa creștinului. Își dezbracă țara sânul, Codru  frate cu românul  De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă  Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar ... ...