Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CREDE
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 1057 pentru NU CREDE.
Vasile Alecsandri - Despot Vodă
... Ce-or fi, maghiari, tătari, Să-i prindem. JUMĂTATE Dar, să-i prindem, căci noi suntem de pază Aici, la pragul țării... Feri, măi, să nu te vază. LIMBĂ-DULCE Știi ce? Hai de pe culme pe ei să ne-aruncăm. JUMĂTATE Ba nu; la pândă-aice mai bine s-așteptăm. Vin’ cole, după stâncă. LIMBĂ-DULCE Ce pândă? Lupta-i dreaptă: Ei doi, noi doi!... nu-ncape nici pândă, nici... JUMĂTATE (oprindu-l) Așteaptă, Nu fi nătâng, ascultă... LIMBĂ-DULCE Române, doi și doi... JUMĂTATE Ascultă,-ți zic. LIMBĂ-DULCE Ce? JUMĂTATE Care-i mai mare dintre noi? LIMBĂ-DULCE ... cele sfinte, De sceptru, de moșie, de neam și de popor, Iar țara, muma, piere gemând sub talpa lor. DESPOT Cu Vodă Lăpușneanul ei astăzi nu se-mpacă? LASKI Nu! n-ar putea nici dracul pe tron ca să le placă. DESPOT Le trebuie, se vede, un domn căzut din cer? LASKI Ba mai degrabă ... lupt cu-al mării val. Voi ști să-nfrunt eu soarta. LASKI Înfrunt-o bărbătește; Iar dacă ea de tine ar râde muierește, Găsind că nu
Alexandru Vlahuță - Dormi în pace
... N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici să plâng... La ce-am mai plânge pe-adormiții întru Domnul! Am venit să cuget. Uite, nicăiri nu pot mai bine Gândurile să-mi desfășur, și să stau la sfat cu mine În mai bun răgaz. Aicea, simt că-s mult mai înțelept ... în minte, Când de-a crucii muche rece îmi lipesc tâmpla fierbinte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E uscat-acuma țărna ce te copere, și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie. Uneori te țin departe și mă-ntreb de ce nu-mi scrii... Dornic căutând în cale-ți, parcă tot aștept să-mi vii. A, cât de pustie-i lumea și viața fără tine ... dreaptă, Lumile le cârmuiește, și-n văzduh astrii îndreaptă, Și eu, viermele din tină, Să-i cer astfel socoteală lui, izvorul de lumină: Doamne, dacă nu se mișcă nici un pai de pe pământ Fără știrea și voința ta, și dac-al tău cuvânt Este singura poruncă cărei toate se supun ... duce Pân și drojdia credinței ce-o purtam ființei tale. Și mi-am zis: Desigur, pasul pe-a vieții noastre cale Nimeni alt ...
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... românească. Întâiul teatru românesc din țară , cârmuit de membri din Academia românească, pe a cărui scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i, e cam ciudat lucru, ce-i drept. Și de aceea nici nu putem crede că onor. Direcție generală a avut ceva în știre despre traducția minunată a d-lui Fr. DamĂ©, cu care s-a ... calea artei adevărate și să dovedească tutulor că, la urma urmelor, este cu putință ca și teatrul român să-și găsească public în capitala României. Nu vom uita pe aceia cari au stat de pază la altarul Thaliei române în timpul când toată lumea îl părăsise; nu vom trece cu vederea dreptul de vechime al acelor actori, ocărâți poate, care au stat la locul lor și atunci când aproape nimeni nu mai venea să-i asculte; nu vom micșora meritul acelora care, lipsiți de povață bine-voitoare și de sprijinul publicului, s-au jertfit pe sine din iubire pentru arta dramatică; nu ... vedem actori care și-au învățat și studiat rolurile; vedem oameni care grăiesc în o limba frumoasă și rostesc cuvintele limpede și răspicat, încât auzul nu
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... au plinit chemarea lor Și i-am văzut murind ușor; N-a fost nici unul plângător, Că viața-i fum. Zici fum? O, nu-i adevărat. Război e, de viteji purtat! Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea Să aibă tot cei lași ar vrea Pe ... toate câte ți le-am spus: Credința-n zilele de-apoi E singura tărie-n noi, Că multe-s tari cum credem noi Și mâine nu-s! Și-oricât de amărâți să fim Nu-i bine să ne dezlipim De cel ce viețile le-a dat! O fi viața chin răbdat, Dar una știu: ea ni s ... a mai plâns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea Și n-a mai înțeles ce-a zis Și nu vedea cum au închis Sicriul alb era un vis Și ea-l trăia. Senini de plânset ochii ei, Vedea bărbați, vedea femei, Cu spaimă mută ... clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adânc, din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ, Vorbea un glas, un cântec sfânt Și nălțător: Nu ...
Ion Luca Caragiale - În curând
... Cu raze de speranță pline, Felibrilor ce te cântară, Rapsozilor-profeți... și-n fine... Dar pesimiștii vin să-mi zică; „Închipuire or miraj! Noi nu mai credem în nimică, Noi, am pierdut orice curaj! Tu Tramontana-ți strălucită Și-acel liman nu sunt, poete, Decât oaza-nchipuită De ochii îmbătați de sete.â€� Să vie! Pe felibru-ntrebe-l Când vom sosi limanul?... Când? Felibrul, sigur ca ...
Ion Luca Caragiale - Cronica fantastică
... al Tâmpitopolei și reprezintante al Fiului-Soarelui dela Peking. Aș avea și aș voi să vă spun multe despre Sik-Tir, dacă în jurisdicțiunea chineză nu ar fi scris că se taie limba oricărui va cuteza să puie în discuțiune numele acestui suprem mandarin. Să ne plecăm frunțile la pământ, după ... vom fuma opiul, repauzându-ne puțin. Din fericire, acesta este tocmai locul public de predilecțiune al tutulor notabilităților chineze din Tâmpitopole. Este adevărat, nicăieri aici nu se servă ceaiul în mai bună calitate. Să intrăm. Priviți pe chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum, prin ... opiul, ei își petrec inocent timpul ! O, tabel admirabil de moravuri pacifice ! O, fericiți chinezi !! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în vieața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze; nici legenda ... ne lași în Tâmpitopolea d-tale fără să ne spui cum să venim îndărăt; ne lași în un loc necunoscut, bizar, straniu, rătăciți. - Iubiți lectori, nu ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... revărsatul zorilor plecarăm. Deocamdată trebuia să mergem la Almaș. Fiind însă mai dinainte hotărât între noi de a ne feri de drumul mare, nu cunoșteam o potecă sau un drum mai scurt pentru ținta noastră. Ajunsesem la barieră. Nici un suflet de om nu era încă deștept; numai câțiva câini, prea harnici poate, își făceau datoria bătând la noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de ... către preot și-l întrebă dacă ne cunoaște. Preotul, care înțelese bănuielile ajutorului de primar și care voia să glumească puțin, îi răspunse că habar nu are de cine suntem și că nici nu ne-a mai văzut vreodată pe meleagurile acelea. Ajutorul, de cuvânt și totdeauna cu priveghere pentru siguranța publică, căută să afle tot de ... timpul acesta noi ne urmam drumul liniștiți, tăind de-a lungul Gârcina, un sat și de munte, și de câmp; de munte, fiindcă nu se mai sfârșește, de câmp, fiindcă sunt casele foarte dese. Străbăturăm deci satul acesta sau, mai bine zis, această nesfârșită stradă de case țărănești, prin ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... mare înrâurire în opinia publică și literară, ca Nichifor Crainic și Dragoș Protopopescu, care-l răsfață, considerându-l un liric nou, viguros în expresie și nu mai puțin un pamfletar incisiv și epigramist plin de savoare. Pe dl Calotescu-Neicu îl cunosc mai puțin, dar cred că nu merită ni cet exces dhonneur, ni cette indignitĂ© cu care l-a stigmatizat pana prea tinerească și, deci, implacabilă, a dlui ... că aparține acelei civilizații foarte înaintate și vecine cu decadența și sclavia. În astfel de epoci, fiecare voiește să aibă spirit și succes ușor. Nimeni nu se oprește la o lucrare obositoare. Singura calitate a scriitorului este să distreze și să nu fie ridicol. Trebuie să ne amintim că, și în Franța, epigrama a culminat înainte de marea revoluție, când patru versuri spirituale erau suficiente ... regretă că poemele celor Două Testamente de Villon sunt pline de nume absolut necunoscute, chiar pe vremea aceea, și de aluziuni la fapte mărunte care nu pot să mai deștepte nici chiar o efemeră amintire. Și el sfătuiește pe poeți să nu ...
Mihai Eminescu - E împărțită omenirea...
... tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și răi ... calea lor  De-a lor abateri li-i rușine, Căci tu ești ținta tuturor. Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărât Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii, Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi ... molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire  Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire, Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gândirea-n capul înțelept  La toate farmecele firii Se bat cu mânile pe piept. Urmând a cărților străveche Statornic ...
Mihai Eminescu - E împărțită omenirea
... tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și răi ... calea lor  De-a lor abateri li-i rușine, Căci tu ești ținta tuturor. Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărât Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii, Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi ... molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire  Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire, Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gândirea-n capul înțelept  La toate farmecele firii Se bat cu mânile pe piept. Urmând a cărților străveche Statornic ...
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte
... bras s'Ă©tait imposĂ©?... Ta hache entame et secoue Le monument des vieilles moeurs EDOUARD TURQUETY Nou? Da ce-i astăzi nou sub soare? Nu sunt toate trecute? Nu sunt toate vechi? Nu-i cinstea veche, încât n-o mai găsești pe pământ? Nu-i patriotismul vechi, încât de-abia îi mai afli numele în gura procleților? Nu sunt, în sfârșit, vechi, paragine de vechi, toate virtuțile și toate vițiurile, pân' și moda? Ș-apoi mai ai încă pretenție să ne arăți ceva ... un flăcău apucă pe o fată de peștiman sau de salba care-i este împrejurul gâtului, este ca când și-ar cere-o de soție? Nu-i chipul galant? Nu-ți insuflă niște suvenire mitologice? Nu crezi că citești romanul colanului zeei Vinerei? Dacă drăgălașul nu-i destul de voinic să facă un asemene pas, aleargă la cimpoieș, care se duce de spune fetei, în versuri întovărășite de cimpoi, că cutare ... a venit în casa lor. Însă pețitorii silindu-i mai mult, ei aduc la iveală pe bunica fetei. — Pe aceasta o căutați? — Nu. Și bunica face loc mamei. — Poate pe asta o vreți? — Ba nu ...