Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OM DE NIMIC
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 623 pentru OM DE NIMIC.
Ștefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif-Anghel)
... Ştefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif-Anghel) Excelsior! de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!â€� Ei nu pricep că ... oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici nu poți măcar să bănuiești... De-aceea mergi și luptă înainte, Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte De viața ta de
Dimitrie Anghel - Excelsior! (Iosif-Anghel)
... Dimitrie Anghel - Excelsior! (Iosif-Anghel) Excelsior! de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!â€� Ei nu pricep că ... oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici nu poți măcar să bănuiești... De-aceea mergi și luptă înainte, Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte De viața ta de
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii metafizice și celei științifice
... Taine și Brandes m-au învățat ,,ce să fac". Taine și Brandes au fost exclusivii învățători ai mei. Dl Bogdan a fost atât de sigur de aceasta încât, pentru a expune teoriile lui Taine și Brandes, n-a găsit de cuviință să studieze mai de aproape pe acești scriitori și să le expună teoriile direct din scrierile lor, ci le expune după câteva pagini din articolul meu Asupra criticii, unde ... ce anume imagini, ce idei sociale, etice, filozofice etc. Al treilea. Odată știind ce anume influență va avea opera artistică, trebuie să ne dumerim cât de mare, cât de vastă, cât de puternică e această influență, adică trebuie să ne lămurim cât de mare, cât de vastă, cât de talentată ori genială e opera artistului. Al patrulea. Odată știind ce anume impresii, idei, simțăminte ne va sugera o anumită operă artistică, critica trebuie să ... cu opera-i artistică, ne produce acest șir de impresii, imagini, idei, simțăminte. Dacă e vorba, spre exemplu, de o poemă, aici va fi vorba de stil, de rimă, de
... Garabet Ibrăileanu - Adela Adela de Garabet Ibrăileanu (Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu) (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock -uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru ... timp: un curcubeu la depărtare de câțiva stânjeni, văzut din vârful Hălăucii: un cerc care abia își înscria statuia proiectată în el, rupt în partea de jos de umbra picioarelor mele. Un nor de smoală, de-asupra Călimanilor, biciuit în fiecare clipă de două trăsnete ca două fire uriașe ...
Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 2)
... Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 2) Dorul de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine! De când dorul m-a lovit Mințile mi-au rătăcit; De când dorul m-a cuprins, Sufletul mi s-a aprins! Sui în deal, cobor în vale Și-mi pierd ziua tot ... plugu-n arătură Sapa-nfiptă-n curătură, Și las boii ca să pască, Plugul să se ruginească Și sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri aș dura, Țara-ntreagă aș ara. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mângâiere Și dă omului putere Ca să facă tot pe vrere. Dar nu vrei, sărman de eu! Și eu mor de
Traian Demetrescu - Iluzia din urmă
... Traian Demetrescu - Iluzia din urmă Iluzia din urmă de Traian Demetrescu Povestea spune că un tînăr Pe-un drum grăbit mergea. — „Hei încotro?â€� 'l'ntreabă vîntul. — „Alerg spre draga ... — O! vîntule ași vrea, în fugă, Să te întrec la drum!â€� „— Ascultă, tinere, o clipă: Să-mi spui, dacă se poate, De mai păstrezi cumva iluzii, Sau le-ai perdut pe toate?â€� — „Iluzii?... Sfintele nimicuri, S-au dus, s-au risipit; Doar una, prețuind ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... s-a făcut Albă și-apoi verde și-a izbit din mână Fusul plin și furca și-a umplut de lână Lavițele vetrei. Bine, fă, dar ce-i? A luat în urmă cusătura ei Cea cu flori cămașă, soare de frumoasă Și s-a dus în pragul tindei, ca să coasă. Dup-un ceas de vreme, mamă-sa venind Nu știu ce să-i spuie, s-a crucit privind Cusătura fetei: Nu vezi că se pierde? Unde-ar ... vânt. Și plângea Simina și privea-n pământ Și-și vedea viața toată pustiită Dintr-o vorbă numai! Se simțea slăbită Ca d-un veac de boală. Toate-acum s-au dus! Și din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de către seară, a plecat Simina Ca să duc-o mustră de cusut la Lina, Prietena ei, poate cea mai bună-n sat Mă-sa-n târg fusese ieri și-a cumpărat Mere; și Simina ... o pădure Și-i venea să urle ca din foc, să-njure, Și-i venea să plece, noaptea cum era, La Lisandru-acasă. Ce e
... gura unui scoc, Sate, târguri și orașe, cetăți, turnuri înecate, Se văd numai când prin nouri își fac fulgerele loc. Dumnezeu apucă-n mână paloșul de răzbunare, El e mult-îndurătorul, dar și drept-judecător, Vrea să pedepsească lumea pentru-a sfintei legi calcare, Și sumețul om să vadă că-i un vierme muritor! Munții, măgurile nalte sta subt ... cumplită, Fața ei muiată-n lacrimi o sărută suspinând, Zicând: “Draga mea Selmină! ah! rogu-te, te trezește, Fie-ți milă, o pre-dulce, de-al meu plâns, de-al meu oftat, Mai deschide ochișorii, pe iubitul tău privește! Ah! al tău suflețel poate cătră ceruri a zburat!â€�... De-a iubitului său lacrimi și duioasă sărutare Se deșteaptă biata fată din acel leșinat greu, Și-nălțând spre ceruri ochii, c-o adâncă ... œOh, cât e de mare mânia lui Dumnezeu! O, tu sfântă, prea-înaltă, ființă misterioasă! Tu care ai locuință în acest cer înfocat, Dumnezeule cumplite! de ce mâna-ți mânioasă Preste noi nenorociții cu urgie-ai apăsat? Care fu a noastră vina, prea-puternice-mpărate! ...
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
... Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI Nimic nu e nou, Nimica neștiut Din cîte arăt vouă : Lumina nouă nu e, Dar ea desființează Grămada-ntunecimei. Cercarea am pornit-o, V-am dat ... în vicleșuguri, Se luptă să apese Strigarea pătimirii ! Stau pînă cînd vîlvoarea Odată-i prididește ; Atunci tiranul vina Descarcă pre ministri, Ministrii pe tiran ; Cuvinte de-ndreptare De joc, de rîsul lumei ! Întărîtînd norodul Pînă cînd se deșteaptă, Și cere socoteală, Și răzbunare cere, Groaznică-n sfîrșit vine, Nu de la cer pedeapsa, Ci de la harnici oameni : Oameni ce s-înțeleg Ca dumnezeii vieții ! Vrednici de închinare, Dar prea puțin folosul ! Numai un punt de vreme Răsare-a minții floare ; Rodul al ei, dreptatea, Puțin ca dînsa ține : Abia cît rugăciunea Către cerescul tată. Îndată zdrevenia, Frumoasa bărbăție ... Al regulării vieții, Opinia a lumei Prea slab se-nfiorează. Așa n-avem zăbală, S-înduplece pornirea. Soțietatea încă Nu-și cată izvodirea De om îngrijitoare, Ca p-un copil să-l poarte, În veci să-l ție slobod Cu cele spre odihnă-i, Ferit de tiranie ! Ș-în veci răspunzătoare Să ție a lui ființă De
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles...
... Mihai Eminescu - Şi oare tot n-aţi înţeles... Și oare tot n-ați înțeles... de Mihai Eminescu Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu suflet mistuit De chin și de părere A fost un trist, necontenit Prilej pentru durere. Când fu menit ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât ... tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut, Va fi în veci departe... E steaua negrului trecut: Iubirea făr- de moarte, Ce mărginește-n orizon Și ocean și stepe Ș-al cărui farmec monoton Te-a-nvins făr-a-l pricepe ...
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
... eu sunt gata să nebunesc; eu vin dinlocul obștesc unde nu am văzut decât niște nemulțămiți. Oamenii mării se jâluiesc că am favorisit pe oamenii de la țară, aceia mă învinovățesc că am prea purtat grijă de târgoveți, și în politie încă-i și mai rău; fieștecare ar vrea pravile făcute în favorul său și spre păgubirea celoralalți. Dar încă tot nu-i nimic, căci și în însuși casa mea, eu nu sunt niciodată în pace. Voi vedeți această tânără roabă care se mânie și plânge într-un colț ... i de l8 ani, și aceasta mă ocărăște, și aceasta vrea să aibă mai multă minte decât mine. — Așa, așa, au zis Glicheria, am de o mie de ori mai multă, căci încalte eu sunt dreaptă, eu nu năcăjesc pe nimeni, și eu las pe fieștecare să facă ce-i place. La aceste ... vor scăpa totdeauna. — Și de ce nu-ți închizi ușa la acest obraznic? — Bine, de-i voi închide ușa, va intra pe fereastă. De ați ști câtu-i de meșter și de