Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA PE FATA
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 566 pentru DA PE FATA.
Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei
... ciute, cu steluță-n frunte, cu trei ciobănei, tustrei verișori, că-s din trei surori. Unu-i ungurean, unu-i moldovean și uni-i vrâncean. Da cel ungurean și cu cel vrâncean pe cel moldovan, ei mi s-o grăit, mi s-o dămolit, ca să mi-l omoare în apus de soare, umbre când pornesc, negure s ... de peste plai… Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai mult plânge maica, mai cu foc mândra… — Măi Ioane, măi, de pe ieste văi, cu sumanul lăi, mâncat de nevoi și bătut de ploi, ce nu vii la noi, pe la miez de noapte, dorm oile toate…? — Băluță, băluță, albă la pieliță, neagră la cosiță, neagră la straiță, ce-mi sui pe Bistriță? — Mioară, mioară, de trei miei în vară, colo-n calea ta, n-ai văzut badea? — Ba l-oi fi văzut, nu l ... calea-n cruce și nu pot străbate, de străinătate, de pustietate, de voinici stătuți, de butuci căzuți, de cârlani lânoși, de voinici frumoși… Ș-apoi pe-un picior de plai, pe ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... prin sate pentru ținerea vieții lor și a candelei care arde neîncetat la mormântul domnului M. Basarab, mormânt frumos, care despăgubește cu mulțumire pe călător de osteneala ce-și dă ca să-l viziteze. Acest mormânt este de marmură albă, ridicat pe pământ ca de patru palme și lung ca de 4 picioare. Pe dânsul este săpat în relief armura prințului și a țării, tunuri și steaguri. Am zăbovit mai multe ceasuri înlăuntrul bisericii, șezând pe piatra mormântului și vorbind de virtuțile unui prinț cu inima nobilă care, știind a birui, a preferat totdeauna bunurile păcii, care ... nedeslușită, și te gândești, poate, la iarna vieții. Dar când primăvara o vijelie neașteptată ruinează parterul, și zambilele veștezite acoperă pământul, de ai vreun fiu pe care l-ai pierdut încă în leagăn, vreun frate, sau un prieten, sau orice ființă iubită care te-a lăsat fără vreme, găsești ... a cârmuitorului acelui județ. Altfel am fi fost în primejdie să mânem afară din mânăstire, după cum se urmează cu alți păcătoși care vin pe ...
... opta parte; Și iar la pieptene degrabă s-au întors. După aceasta dând de alte jucării, Copilul au făcut prea multe nebunii Și părul de pe cap de tot și-au încâlcit. Dădaca lui au vrut îndat' să-l netezească, Dar pieptenul era prin casă zăhăit; Și el țipa, răcnea, acela ... au și strigat cu plâns: — Ce piepten îndrăcit! Iar pieptenul au zis: — Eu tot același sunt; ți-e părul încâlcit. Copilul însă, supărat Pe favoritul său, L-au dat într-un pârău: Strigoaicele mai mult cu el s-au pieptănat. Văzut-am eu În veacul meu Că oamenii așa ...
Grigore Alexandrescu - Zugravul și portretul
... am un mare interese, voi ca-n streinătate, Ș-anume-n Franța mai ales, la ochi să poci eu bate, Fiind acum de măritat o fată foarte rară, Ș-ai ei epitropi căutînd un bărbat în astă țară. „Prea lesne — îmi răspunse el — nu e întîiași dată Cînd ... departe a te ține.“ Vorbind așa, mă zugrăvi, și daca al meu nume Jos la portret n-ar figura, nici un creștin pe lume N-ar putea crede că sînt eu, atît sînt de schimbate Trăsurele-mi, ochi, gură, nas, și înfrumușețate. Ai noștri rîd cîți mă cunosc ... dobîndesc pe nobila mireasă, Și daca vreun venetic, ieșit din țări streine, Sau vrun romîn mai îndrăzneț n-o izbuti mai bine. Redactori care lăudați Pe unii dintre candidați, Ce proștilor le dați virtuți, Și elocuență celor muți, Ce pe răi faceți virtuoși Și patrioți pe ticăloși, Crez că nu rău vă potriviți cu omul ce m-a zugrăvit, Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trăit ... mincinos, Dar care cel puțin spunea Acelor care nu-l credea Că adevăru-adevărat Este prea lesne de aflat; Că n-au decît să ia ...
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... stupide, oricât te-ai dezgusta de om comparându-l cu strămoșul pitecantrop, oricât agerimea ta de observator te face să descoperi, în stările sufletești superioare, pe cele primitive și inferioare, nu poți să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instinctul cel atât de van, chiar știind că cele mai sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de ... acestor tineri de astăzi, și cu totul în sensul lor, când, în ultimele rânduri ale cărții sale, spune: nu te certa cu viața, nu face pe cimpanzeul abstract. Nu e aici ca o amendă onorabilă a unei generații? Dar nu lasă dl Ibrăileanu pe tineri numai cu atât. În fața fantasticei feerii clădite pe instinctul cel atât de van, pesimistul idealist nu uită unele adevăruri vitale și agreabile. De exemplu, zice el așa: Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor ... merg drept la scop. Aceasta e desigur o înțelepciune zâmbitoare. Iar dacă amorul, ca și soarele, e un singur moment la zenit: în momentul primului da, atunci dl Ibrăileanu poate fi consacrat ca un delicat și magistral inspirator de donjuanism. Este foarte probabil că citind: Fată, ...
George Topîrceanu - Bacilul lui Koch
... bietul om ca scaiul, În fabrică, la școală sau pe trotuar hai-hui, — Dar peste tot își vede de-afacerile lui! Își dă ades pe credit persoana lui culantă Cu o scadență lungă, când nu e... galopantă, Regia de tutunuri îi face mult rabat; La băuturi spirtoase e cointeresat; Din ... c-o cărămidă, În caz când existența îi pare insipidă; Dar dacă-i place viața și soarele, atunci E bine să respecte aceste vechi porunci, Pe care medicina de-un veac i le prescrie Și dumenalui se face mereu că nu le știe: Să nu stai toată ziua vârât cu nasu ... n orice băutură Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură... Și cel puțin o dată la două săptămâni Tot omul să se spele pe față și pe mâini... La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar) E obligat tot omul să scuipe-n buzunar, Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală... Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală Și aerul de-acolo îți ... Să țină toată iarna ferestrele deschise Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia, Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia... ...
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... toate țările locuite de români, și care se adresează aceluia ce-și ingăduie prea multe libertăți în public: — Ia ascultă, mă! ce, te crezi pe Bărăgan...? Căci Bărăganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un copac! Și de la un puț la altul, ai tot timpul să mori de sete. Nici de foame nu te apără ... ești înarmat contra acestor două nevoi ale gurii și dacă vrei să te afli singur cu dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ținutul pe care creatorul l-a hărăzit Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie. O pasăre care zboară între două lanțuri de munți ... viața lui e grea, și el nădăjduiește mereu că cineva va veni poate odată să-i arate cum ar putea să muncească mai cu folos pe îndărătnicul lui de Bărăgan. Visări, gânduri, înălțare și pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această pustietate care ascunde apa în străfundul ei și unde nimic nu răsare de la sine, nimic, în afară de ciulini. * * Nu e ... Ai zice că Bărăganul se cocoșează, se întinde, după voință, bucuros de toată lumea asta de ciulini, care se dă de-a berbeleacul pe ...
George Topîrceanu - Balada chiriașului grăbit
... damă cu vizite multe Și-alături de ea un burlac, Un demon serios de la Culte Cu cioc și cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Și-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Țin minte și-acuma grădina, Ferestrele unse cu var... În față sta coana Irina Și-n curte, un fost arhivar. Vedeai ... cu iederă naltă Și flori zâmbitoare-n cerdac... Pe-atunci înflorea liliacul Și noaptea cădea parfumată Umplând de miresme cerdacul, — Și-avea arhivarul o fată... Stam ceasuri întregi sub umbrarul De flori, așteptând neclintit (C-avea obicei arhivarul Să sforăie noaptea cumplit). Târziu, când se da la o parte Perdeaua, părea că visez... Și iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez. Străine priveliști fugare! Voi nu știți ... stat la un unchi, pe Romană, Țiu minte... dar unde n-am stat? La domnul Manuc, o persoană Cu nasul puțin coroiat; La doamna Mary, pe Regală (O, cum mă ruga să nu plec! Mi-a scris chiar o carte poștală); Pe strada Unirii la Șbeck; Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea; ...
... Vasile Alecsandri - Rândunica Rândunea cu albă creastă, Nu mai bate la fereastră, Că nu-s fată, ci-s nevastă. Când eram la mama fată, Orice vream făceam îndată, Iar dacă m-am măritat Bărbățelul m-a mustrat. Cui e voia sa iubească Vie-n poartă să-mi ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... Toți care știu de dânsul spun multe, dar șoptind, Și cale de o zare îl ocolesc grăbind, Deși-i place să crească sirepe herghelii, Răzlețe pe întinsul câmpiilor pustii. Pe vremea lui, sub ochii lui Ștefan, domn cel mare, Intrând în dușmani singur ca vieru-n stuhul tare, A prins pe hanul Mârza din fugă cu arcanul; Iar Ștefan, de la dânsul în schimb luând pe hanul, I-a zis: Ursane frate! să-ți faci ochirea roată, Și cât îi vedea zare, a ta să fie toată ... în gură rumeoară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtând la brâu un paloș și pe grumaji o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată? Iar când pe sub altița cămășii înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți în undă, Doi pui în neastâmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe ... trăgând doi spectri de umbră după ei. Se duc vârtej ca gândul plecat în pribegie, Se duc pân ce-a lor umbră întinsă pe câmpie Le trece înainte și pân ce se lovesc În ochi cu faptul zilei... Atunce se opresc. Și iată-i ...
Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris
... sfădit Iuno, Venus și Atina. Pentru asta, la un munte, care Ida se numea, Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea, Au venit pe-ascuns tustrele, Ca să giudece pre ele Și la mai mândră femeie Dorit pomul ca să deie. Deci l-acela păstorel, Tânăr, blând și frumușel ... buze. Una minte-i giuruia, Alta averi i hărăzea, Iar a treia mult favor La frumuseță și l-amor. Abia Paris au ochit Pe-ntriita cea minune, Avere-au disprețuit, N-au voit înțelepciune, Ce frumuseței pom au dat. Însă azi, Un așa caz În alt feli s-au ... unei fete E d-agiuns ea să s-arete. În asemene minut Cel mai drept giudecător Paragraf-ar fi pierdut. Chiar ș-al nostru matador, Pe când sta ca fermecat, Zân-a treia au intrat. Era asta grăsulie, De ani nu pre timpurie, Era-n rochie strălucită, Dar la ...