Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT FIIND CA
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 1905 pentru DAT FIIND CA.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... să te scoli, mamornițo, că te ia "iaca-cine", strigă Căliman, înhățând un baros, pe care abia-l ridică în sus. Nu e păcat; ar fi păcat dacă rachiul și mămăliga ni le-ar da SântIlie și Dumnezeu. Și-și petrecu mâna pe după mijlocul Raluchii și, neizbutind s-o ridice în brațe, o ciupi de câteva ori și, cu ... scârțâitul ascuțit al unui cărucior ce se apropie de pragul potcovăriei. — Vine, săracul de el, ș-o fi rebegit de ploaie, că e gol ca un deșt... Așa îngână în fundul întunericului Raluca, atârnându-se de lanțurile foalelor. — Deh! mai bine să vină mort decât cu mâna goală, răspunse ... ațâțau din ce în ce flacările lor albăstrii. Ș-atunci s-auzi lângă prag o jale de vioară ș-un glas de cerșetor. Parcă ar fi fost un om care cânta în vis. Ai fi zis că e vântul, care-și colinda vuietul. Aci se întuneca glasul, ce tremura ca de fiori, și vioara s-auzea limpede și puternic, aci glasul se deștepta și încurca cuvinte ciudate, iar vioara-și zbârnâia coardele ciupite. Când căruciorul ... ...
... de diamant ce fuseseră ai răposatului și pe care inconstanta consoartă îi dăruise, într-un elan de senilă recunoștință, de ziua lui. Emfatice și sfidătoare, ca trei ochi limpezi și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului, licăritoare, ca trei lacrimi cristalizate ce s-ar fi rostogolit din înaltul unor ochi, clipeau pe plastronul parvenitului ; iradiante ca trei mustrări ardeau frumoasele diamante, orbind privirile celor ce cădeau pe ele ; și nimeni nu vedea ce vii și licăritori se aprinseseră ochii pasărei ce ... privea de sus, de pe ramul candelabrului. Beat și mulțumit de sine zîmbea parazitul, scoțîndu-și pieptul înainte, cu gesturi mari, ca și cum ar fi vrut să arate că tot ce-l înconjoară prin munca și stăruința lui a fost adunat; vorbea povestind tot soiul de întîmplări, în ... furia mînii, în vorbe domoale și prietenoase se îndulci mînia stăpînită a glasului celuia ce se vedea dat pe față, dar neîndurata pasăre, ca și cum n-ar fi învățat niciodată în viața ei alte vorbe decît acestea, nu se da
... aducea dobitoaca pe brațe; d-abia-l scoseseră ea și Papadopolina și soldatul ofițerului din gura dulăului. Ce să-l vezi?... tăvălit, leșinat și moale ca o cârpă. Zic: "Vai de mine! moare băiatul!" Stropește-l cu apă! dă-i cu odicolon la nas!... Ce-am pătimit, numai eu știu... Două ... Și-n adevăr, Bubico se tot apropie de mine, până se lasă să-l iau în brațe. Simt că mi se bate inima de teamă ca nu cumva, printr-o mișcare, ori privire, să trădez un plan mare ce l-am croit în adâncul conștiinței mele. Cocoana nu se poate mira ... această prietenie atât de scumpă mie, prin mângâieri și bonboane. - Ei vezi! cum v-ați împrietenit... Ce e, Bubico? ce e, mamă? iubești pe domnul? da? Și Bubico răspunde, gudurându-se-n brațele mele: - Ham! - Așa? ai trădat-o care va să zică pe mamițica?... craiule! Bubico: Ham! ham! - Trebuie să ... brațe și m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binișor jos lângă mamița lui, și cobor geamul, aplecându-mă să respir. Afară, noapte neagră ca și ideile mele. - Bine faci! să mai iasă fumul de țigară, zice cocoana. Intrăm pe podul Prahovii... Mă-ntorc, iau o bonboană, i-o arăt
Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea
... Mai e vorbă! EFIMIȚA: Adică cum? LEONIDA: Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii, și s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească… EFIMIȚA ( curioasă ): Da'… ce spunea în scrisoare ? LEONIDA ( cu importanță ): Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, țiu minte ca acuma: „Bravos națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască Republica! Vivat Prințipatele Unite!" și jos iscălit în original „Galibardi". EFIMIȚA ( satisfăcută ): Apoi, atunci ... spre patul din stânga ): Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba... EFIMIȚA ( dregându-și patul ): Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. LEONIDA ( la pat și intrând sub plapumă ): Mițo, ai zis matale fetii să vie mâine mai de dimineață ca să facă focul ? EFIMIȚA ( stingând lampa ): Da. ( se-nchină și se așază în pat la dreapta ) ( Odaia rămâne luminată numai de flacăra tăciunilor din sobă ) LEONIDA ( după ce s-a învârtit ... se așază bine în așternutul său ) EFIMIȚA ( din așternut ): Și zi așa cu Galibardi, 'ai? LEONIDA ( asemenea ): Așa zău!... Ei! mai dă-mi încă unul ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... jurul meu se-ntinde un petec de grădină Cu flori și pomi, amestec de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și el, mirosu-i în vânt îl risipește. Jos la tulpina-i largă, sub desu-i coveltir, Stă neclintit un tânăr ... Sub stele... ah! ce zâmbet! Când peatra lăcrimează, Din lacrima-i neștearsă se face-un stalactit; Dar va zâmbi ș-o peatră, de i-ar fi dat să vază Cum dânsul îmi zâmbește de când ne-am despărțit. Și gura-i se deschide; răsuri și crini s-arată: Sunt buze-n ... mă-mbată: Ce-i muzica la oameni la îngeri este grai... De fiu-său el îmi vorbea, Iar eu vedeam pe fie-mea, Dentâi lucind ca o scânteie Apoi ca pasere de-argint Plutind ușor către pământ, Și iat-o zână de femeie! De fiu-său când îmi vorbea, Eu auzeam pe fie-mea, Dentâi ... cu fie-mea, Și sufletu-mi în fericire, Zburând într-un nespus avânt, Îmi lasă corpul pe pământ Rostogolit în nesimțire! De-atunci o duc ca ...
Ion Luca Caragiale - Procedee electorale
... interesant - o circulară adresată tutulor președinților de comitete electorale din județe de către d. C. A. Rosetti. Ne grăbim a-l da la lumină ca o nouă și o strălucită dovadă de chipul cum înțeleg radicalii noștri libertatea în alegeri. D-lui președinte al comitetului electoral de... București, 23 Aprilie ... ce s'ar putea înlătura prin concursul nostru, vă rog să binevoiți a ne trimite acele liste împreună cu observațiunile d-voastră, pentru ca imediat, toți împreună să căutăm a înlătura obstacolele ce se împotrivesc reușitei candidaților partidei naționale-liberale. Credem că ar fi bine să ne trimiteți în același timp și numele candidaților diferitelor grupuri politice, împreună cu observațiunile d-voastră asupră-le. Primiți, vă rog, d-le ... foarte capabil, și a servit mult principiile liberale. Acum n'are bietul om nici o ocupație, și-ar vrea să capete o subprefectură, ca să poată trăi onest și să nu mai șază pe gâtul lui cumnatu-său. D. Y... n'ar fi tocmai contra noastră, dacă... D. Simion Mihălescu ia act și pleacă la minister ca ...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...
... săgeată, pășind parcă pe apă, și se înălțau din nou umplînd aerul cu țipetele lor stridente. Din spre port, glasul geamandurii străbătea sfîșietor la răstimpuri, ca glasul cuiva care se îneacă și cheamă după ajutor. Și în singurătatea aceea nețărmurită în care visam, ca un alt Ramses, scoborît dintr-o piramidă, un tînăr cu înfățișarea stranie venea să mă cerceteze. Fantazia șugubață a crivățului ce ridică și ... o catalogheze, ci numai acei ce-au scris și au trudit versul ca și el. Recitindu-le, aud și revăd iarna aceea cumplită, cînd crivățul, ca un alt Traian pe vremea năvălirilor, ridica grăbit zidurile lui de zăpadă de-a lungul Dobrogei, ca de frica cine știe cărei năvăliri ce sta să vină. În fața palatului vechi, sub terasă, marele glas al mării amuțise, și cuprinsă de îngheț ... dat drumul banchizei în larguri. Ușor și lin, cu molcome legănări a pornit minunatul ostrov alb, și apoi s-a depărtat ca o insulă feerică luată de valuri. Sosesc corăbiile, Vino, Să le vedem cum intră-n port, șoptea fantasticul meu tovarăș, și ca și cînd am ...
Petre Ispirescu - Pasărea măiastră
... meargă și dânsul. Acesta, după ce se găti și își luă merinde de drum, porni și dânsul. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dânsul; fiindcă nu voi să dea ascultare rugăciunilor ce-i adusese vulpoiul, ci voia să-l prinză ca să-i ia pielea. Împăratul se puse pe gânduri văzând că după atâta mare de timp nu se mai întoarse fiii săi nici cu pasărea ... Dă-mi și o bucată de pâine și un pahar de vin să-mi potolesc a foame și sete care mă chinuiesc. Și ca să mănânc în liniște și să mă pot încălzi fără frică, leagă-ți ogarul." "Prea bine, îi zisei, poftim de te încălzește; iată merindetele mele ... de dimineață plecăm amândoi, și daca nu te-ai face eu să izbutești, să nu-mi mai zici pe nume." Șezurăm la foc, ne ospătarăm ca niște prieteni; apoi vulpoiul își luă noapte bună și pieri ca o nălucă. Mă ciudeam în mine cum de să nu-l văz încotro a apucat, și tot frământându-mi mintea să știu cum ... ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858
... tour de rĂ´le) , dînd preferință persoanelor care, de la introducerea teatrului în capitală, a fost abonate mai neîntrerupt. Art. 16. Antreprenorul va fi dator a avea o gardirobă bogată și conformă cu operile ce se vor da, reprezentînd fidel costumul epocelor în care se petrec scenile etc. Art. 17. Repertoriul sezonului va fi de 16 opere din cele mai bune, ce le va însemna antreprenorul direcției teatrale; din aceste 16 opere, douăsprezece vor fi din cele ce s-a mai reprezentat pă teatrul nostru, iar patru vor fi noi, alese din cele mai bune și împărțite cîte două de fiecare trimestru, combinindu-se reprezentarea cu o bună rotație spre a nu ... abonaților și a oricărora alte pagube ar rezulta. Art. 35. Daca după cele dintîi trei reprezentații de la începutul sezonei, ce se vor da una după alta și în care va trebui să debuteze toți artiștii, vreunul din artiști nu va plăcea publicului, antreprenorul va fi dator a aduce altul, iar daca și acel preschimbat n-ar mulțumi pe public, atunci direcția teatrelor va aduce de oriunde va găsi ... ...
Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați
... Petre Ispirescu - Cei trei fraţi împăraţi Cei trei frați împărați de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un biet om sărac. El avea femeie și trei copilași. Lucra bietul om de da pe brânci, zi și noapte, orice și pe unde găsea, și două în tei nu putea lega și el. Bieții copilași erau mai mult flămânzi ... ceva uscăturele pentru casă, văzu într-un copaci un cuib de pasăre, cum nu mai văzuse el până atunci. Se miră nițel, apoi parcă-i da cineva ghes, vru să știe ca ce fel de pasăre să fie aceea ce se adăpostea în astfel de cuib. Își lepădă calevrii, își scuipă în palme și se agăță de ... bucurie. Se miră și femeia lui, căci nici ea nu mai văzuse un astfel de ou. Nu știau cum să umble mai binișor cu dânsul, ca să nu-l scape jos să se spargă. Unul zicea ca să-l coacă în spuză și să mănânce toți dintrÂînsul; altul zicea ca să-l fiarbă; altul zicea ca să-l păstreze. Muncitorul însă zise că mai bine ar ...
Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate
... pe lume. Ș-apoi, dacă nu înțelege mai nimic, nu știe limba rusească. — Apoi iaca acu puțini moldoveni de cei învățați își pun silințele ca să le fie dată țăranilor noștri școală folositoare în limba părintească. — Am auzit, am auzit, cum nu. A ajuns și pe la ... sunt?). Dar numai păcat că azi tot vorbe și vorbe și altă nimic. — Apoi, nu se poate așa să se facă toate deodată. Pentru ca să ni îndeplinim dorința, trebuie mai întâi vreme ș-apoi lucru. — Da eu socot că dintâi trebuie să lucrezi ș-apoi vremea îți va arăta la cât va veni lucrul tău. Dar dacă tot te porți numai ... cel moldovenesc... Din vorba de mai sus se vede că săteanul nostru nu numai că înțelege folosul învățăturii, dar chiar o dorește din toata inima, ca cum ar dori un om însetat apă din izvor. Iar cuvintele săteanului, cu care am șezut la vorbă despre tovărășiile de învățătură țărănească, arată că ... o lărgime tot mai mare în toate cererile vieții de azi. Asemenea tovărășii fără îndoială ar putea să se prindă tare la țară, unde ar ...