Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EA
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 2045 pentru DIN EA.
... dor, Ci nu scotea o șoaptă în liniștea de seară. La miezul nopții însă creștea un freamăt lin Și-un cântec sau descântec bizar, ca din senin, Și cineva la ușă ușor de tot îi bate... Iubita-i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri ... cadă... În brațe unul pe-altul ei dornic se cuprind; Stângaciul de-adineauri nici nu se mai cunoaște; Re-nvie visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai teafăr el simte că renaște. Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, Cu vicleșug se-ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri ... dânsul și se mai uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu drag El — mire, ea — mireasă, și-n jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul și cântă mândre zâne... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n tact piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la ...
... alteori măsurați, între timp, cu compasul pentru a nu scădea la întâmplare. De aci, printr-o trapă făcută anume în dușumea, se ajunge, din partea stângă, în o subt-pământă ce formează sala de recepție, iar din partea dreaptă, prin ajutorul unui cărucior pus în mișcare cu manivela, se pătrunde într-un canal răcoros, al căruia unul din capete nu se știe unde se termină, iar celălalt, la partea opusă, într-o încăpere scundă, cu pământ pe jos și în mijlocul căreia se ... uită tustrei cu benoclul, printr-o spărtură a canalului, în Nirvana (care se află situată în aceeași circumscripție cu dânșii, începând lângă băcănia din colț), și aruncă în ea cu cocoloașe făcute din miez de pâine sau cu coceni de porumb. Alteori, pătrund în sala de recepție și dau drumul unor robinete expres construite acolo, până ce apa ... noapte, cu foarfecă, legăturile ce-l țineau atașat de țăruș și, spre a putea da frâu liber dragostei sale nețărmurite, începu să treacă din ce în ce mai des prin interiorul pâlniei, făcându-și vânt în ea ...
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
... minuntul în care corabia lor era să se sfărâme de stâncele ostrovului Co, ei au făcut o rugăciune lui Posidon: — O, cel mai nestatornic din nemuritori, i-au zis încetișor Elena, ajută o femeie care îți samănă. La aceste cuvinte ea i-au afierosit o pirostie de aur, pe care o scăpase din prada Troadei, și i-au aruncat-o în mare. îndată marea s-au liniștit. Așadar, 600 ani după aceea, cum o corabie de la Milet ... să facă ce-i place. La aceste cuvinte lacrămile iar s-au îndoit. — Îi păcat de a o măhni, au zis unul din deputați, căci ea este atâta de frumoasă, — cu adevărat frumoasă. și crede că este. Dar ea nu știe că răutatea sa o face slută. — Ei bine, dacă sunt slută, au răspuns supărată, de ce nu mă vinzi? Ce nu mă ... îndată cum ies pentru ca să mă duc la Sfat sau la Lichion, într-același minunt sosește; el este primit și, când îi prind împreună, ea îmi zice pentru dezvinovățirea lui, că-i mai tânâr și mai frumos decât mine. — Cu adevărat, au strigat ...
Jean-Fran%C3%A7ois Marmontel - Pirostia Elenei
... minuntul în care corabia lor era să se sfărâme de stâncele ostrovului Co, ei au făcut o rugăciune lui Posidon: — O, cel mai nestatornic din nemuritori, i-au zis încetișor Elena, ajută o femeie care îți samănă. La aceste cuvinte ea i-au afierosit o pirostie de aur, pe care o scăpase din prada Troadei, și i-au aruncat-o în mare. îndată marea s-au liniștit. Așadar, 600 ani după aceea, cum o corabie de la Milet ... să facă ce-i place. La aceste cuvinte lacrămile iar s-au îndoit. — Îi păcat de a o măhni, au zis unul din deputați, căci ea este atâta de frumoasă, — cu adevărat frumoasă. și crede că este. Dar ea nu știe că răutatea sa o face slută. — Ei bine, dacă sunt slută, au răspuns supărată, de ce nu mă vinzi? Ce nu mă ... îndată cum ies pentru ca să mă duc la Sfat sau la Lichion, într-același minunt sosește; el este primit și, când îi prind împreună, ea îmi zice pentru dezvinovățirea lui, că-i mai tânâr și mai frumos decât mine. — Cu adevărat, au strigat ...
Alexandru Macedonski - Filozofia morții
... Alexandru Macedonski - Filozofia morţii Filozofia morții de Alexandru Macedonski Toast purtat la un banchet Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă ,,Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!" Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit! În ea e libertatea, și-n viață, e robia... Cu brațele deschise ne-așteaptă Vecinicia... Reintri iar în sânul din care ai ieșit! Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie; Privirea sa e lină ca bolta albăstrie. În ea se oglindește întregul Nenceput! Pe granița lumească e-o poartă triumfală, Și flacăra din preajma-i de patime ne spală, Iar sufletele noastre le curăță de lut! De s-află vreun spirit lipsit de-a ei credință ... Suprema preschimbare să-și poată înlesni! Hârtia dacă arde, cenușă este-o parte, În fum ușor pe dată cealaltă se desparte; Așa și corpul nostru din două e-ntocmit La lut, rămâne lutul, de flori ca să-l brăzdeze, Iar gazele prin aer se duc să-nvioreze Aceleași elemente din care au ieșit! Sfintelor umbre care-ați trecut, Nu, voi prin moarte nu ați murit, Trăiți în totul ce e văzut ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... câmp paraginei lăsat, ai Genovei negustorese feciori cetate-au înălțat. Dar nu știm nici de ce-o zidiră, nici pentru cine și nici când. În ea muntenii locuiră, apoi s-au pripășit pe rând din lumea-ntreagă toți fugarii de-un slobod drum aici atrași: Silvanii, ungurii, tătarii, muscali, bulgari, sârbi, leși și sași Și toți câți vânturați ca pleava ... mărgăritare Și lacrimile uneori. Dar ea, smerită sub icoană, Îngenunchea cu gând supus, punându-și fără de prihană nădejdea toată-n Cel-de-Sus. Acum ea zace zăvorâtă Într-o chilie mohorâtă de dorul patriei tânjește Și-n nimeni milă nu trezește. O vorbă nimeni nu-i să-i spuie că ... curată, Voichițo, Doamna mea să fiii Voichița: Măria-ta, ce mișcătoare cuvinte te pricepi să spui! Dar uiți că-ntemnițată-s oare? Și unde? și din vina cui? Ștefan: De ce cu-atâta nedreptate, Voichițo, mă mâhnești mereu? Au n-ai întreaga libertate? Nu în robia ta sunt eu? Întinde-mi ... cu Domnul țării-n luptă dreaptă uitau de rang, de neam, de-averi. Iar fetele, ca o răsplată, Împodobeau pe-nvingători cu o cunună minunată din ...
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... duios prin strune viind ne bocește. Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au fugit ... au întâlnit, Pe Armin îndată Peste mări departe l-au și urgisit. Sara, dimineața, Sub stejar Minvana lăcrimând gândea... Și ei cu dulceață Numai izvorașul din deal răspundea. Dar în zadar plânge Al său sorț amar; Cântărețul dulce Nu va aștepta-o de-acum sub stejar. Toamna pe răcoare Un vântișor ... se clătiră Și pe lângă arfă o umbră zburând... Și iată tăcere, Trist se răsunară de-un zgomot duios, Precum adierea Zefirului sara suflă mângâios; Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca ... jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... duios prin strune viind ne bocește. Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au fugit ... au întâlnit, Pe Armin îndată Peste mări departe l-au și urgisit. Sara, dimineața, Sub stejar Minvana lăcrimând gândea... Și ei cu dulceață Numai izvorașul din deal răspundea. Dar în zadar plânge Al său sorț amar; Cântărețul dulce Nu va aștepta-o de-acum sub stejar. Toamna pe răcoare Un vântișor ... se clătiră Și pe lângă arfă o umbră zburând... Și iată tăcere, Trist se răsunară de-un zgomot duios, Precum adierea Zefirului sara suflă mângâios; Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca ... jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... Se întâmplă, câteodată, și mai altfel de cum gândești. Nici lene, nici prostie, nici răutate să nu fie la mijloc, și totuși sare omului țâfna din senin, din iarbă verde. Ba că s-a gândit la cutare lucru când a zis cutare cuvânt; ba că a tras ... — Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici adică să nu fie nici o potriveală? Ce, dumitale ți-ar părea rău ca să facem din două curți una, din două mese una mai mare, și lighioile noastre, toate la un cârd, să aibă și stăpână ca să le răsfețe, și stăpân să le poruncească ... a avut la cin-să vadă! — Apoi să ne vedem cu bine! zise mama Iana și, înfigându-și șorțul în brâu, se dete repede din vârful dudului. — S-auzim de bine, răspunse uscat mama Ghira, apoi, ca și cum și-ar fi adus aminte de demult, îngână sfios și ... îi mângâia cu ochii și cu cuvântul. Irina depăna. Și barem n-o întrebă ce face. De-a dreptul la târn. Îl smulse din ...
... vameșul, de-i ceri, Și doar el nu-i copil de ieri Să nu-nțeleagă ce vorbește! —„Venea ca un nebun spre rău. Din jos de pod! Și cu mirare Eu stam să văd ce gânduri are, Că-n vad e apa până-n brâu. Pe mal s-a ... de-a rândul! Și-acolo, într-al treilea sat Bătu-n ferestre la o casă — Ei, vezi, și să te miri ce spun: din om întreg te fac nebun, Și din voinic, neom te lasä. Ei spun așa ca s-a ținut Cu văduva din cas-aceea. Dar eu nici nu cunosc femeia — Și-a fost apoi, că nici n-am vrut Să știu de ea. Și-am stat întruna. Am stat de el ca să-l însor, Și el, văzând că-i tot dăm zor, S-a lepădat ... știu pe care lume sânt, Așa mă podidise plânsul. A doua zi, pierit zăcea În ieslea grajdului, pe paie. Și-ar fi putut din el să taie Bucăți-bucăți, că nu simțea. N-avea putere-n el să-și tragă. Nici sufletul, și-așa răpus Zăcea pe țol cu
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... gușă mare. Și la ceartă,-ncăierare, Hârâia și spumega, Limba singură-și mușca, Toată vorba deșira; Se certa pe românește, Și credeai că-i țigănește (Ea zicea că-i boierește). Și-nvățase, din păcate, Și franțuzești d-alea toate: Princip, bon ton, santiman, Pardon, bonjur, galantom, Soare și amiuzan, Exclusiv și junul om... Ș-alte câte și mai ... biata femeia blândă, Coșemar îi sta pe piept Ca la nebuni un 'nțelept. Și sta ne-ncetat la pândă: O vedea, ori n-o vedea, Ea la poartă-n drum ieșea, În șold mâinile-și punea, Relele ce-avea pe ea Pe vecina le-arunca. Și tuna, striga, zbiera: "Au ca mine ești tu, sluto? Au ca mine ești tu, muto? Uscățivo, Costelivo, Exclusivo! Stai închisă ... o să-ndrugi? te-am înfundat! Nu cumva porți și târlici, Mămăligă cu păsat?... N-ai mai fi de buze mute, Ci ca rupe-o din tăcute. Nu ți-e lene, lea Mușată, Ca dezleagă limba-odată"... . . . . . . . . . . . . . Ș-unde din picior bătea Și vorbea de se spărgea, Dodată, pe neașteptate, Fata mă-sei, pe la spate, O trăgea și o-mboldea (Căci avea mă-sa ...