Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru EL ÎNSUȘI(PE)
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 370 pentru EL ÎNSUȘI(PE).
Ion Heliade Rădulescu - Sânta cetate (Terța rima)
... Cu-același dor, cu-aceeași greutate. Schimbe-se timpii, fie domn cezarul, Patriciu sau baron, prinț sau abate, Forță ori lege, Brama, papa ori țarul, El nu se schimbă, aceeași laborare, Tot proletar, tot puns, tot bând amarul. După secoli de sânge, lăcrimare, După varii și multele turmente, În toți membrii ... răilor recheamă Și-n care orbii văd lumină vie, Ce paraliticii umple de vigoare Și lumii-aduce pace, bucurie. Fulger îi e fața, vocea tunătoare; Pe tron sovranul judecă pământul Cu dreptate, putere și splendoare; Lumină ș-adevăr îi e vestmântul. Tremură regii, stirpea păcătoasă; Cad porți d-aramă, rupt e ... comunul. Cetate! rezidență-imerială Mirelui-popol, d-angeli custodită, Tindă cerească și universală! Profeții te-au visat trei-fericită, Crist ți-a pus însuși piatra angulară, Evangelistul te-a văzut urzită, Ție martirii sângele-și vărsară, Drepții,-nțelepții, verii cristianii Spre-a ta înălțare mult ...
... se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde - "Las' să leg a mea viață de ... Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănându-se pe râuri, Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o ... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil
... groază tuturor și prezența lui tăia pofta de mâncare chiar acelor officiers de bouche. Îngrijitor de închisori și pedepsitor acelor judecați de moarte și dați pe mâna lui ca să-i omoare! lată titlurile și funcțiile Armașului! La câte scene tragice el era condamnat să asiste și chiar să ia parte activă! Ce fizionomie de călău boierit! Se zice că mai toți Armașii au fost străini: greci ... se bucurau de privilegiul de a nu fi „supuse pedepsei cu caterga sau cu ocna, ci pentru greșeli mici erau gonite de pe moșiile lor pe câtăva vreme. Pentru greșeli mari erau descăpățânate. Un boier vinovat și hotărât la moarte nu se purta pe ulițe ca cei proști, nici era supus necinstei de a fi ca ei spânzurat în furci sau înțepat. Un boier era spânzurat numai ... să steie în dreapta lor! Să dobândească bubele lui Ghiezi și sugrumarea lui Iuda! Să-și piardă inima și fața de om [...]! Să fugă de el și om și vită, și răcoarea și căldura, și umbra și soarele, și tot ce este bun pe ...
... Alexis se retrase încet, strângând la pieptu-i un mic buchet de flori de trandafir, de viorele și de rezeda. Din cea mai adâncă desperare, el trecuse pe loc în cea mai vie bucurie. — Mă iubește! gândi el, mă iubește! Ah! de-acum nu-mi pasă de suferințe, nu-mi pasă de moarte! mă iubește Margărita!... Pe când Alexis improviza în sine acel monolog poetic și naiv, pe care toți înamorații îl repetează de când există amorul, domnul M. îl observa de departe și zâmbea, văzându-l rătăcind prin salon ca un om ... conștiință de sine. El veni în fața lui, îl atinse cu mâna pe umăr și îi zise glumind: — Trezește-te, poetule, și te coboară pe pământ din regiunile lumii ideale, căci balul o să înceapă în curând. Alexis tresări la glasul ce-l apostrofa astfel și rămase puțin tulburat; însă ... așteptăm până s-a mai ridica pâcla, ca să ne putem găsi calea. — Fie! zise Alexis și, învelindu-se bine cu mantaua, el se ghemui în colțul trăsurii. Pierdut astfel, noaptea, pe
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... roditoare, a plugarilor. Mai târziu, după ce-l desluși bine asupra noului trai ce avea să ducă de acum încolo, boierul îl plimbă pe la toate moșiile și-l întrebă: — Pe care ți-o alegi, băiete, să-i porți singur de grijă? — Pe toate, tată, e timpul să te odihnești și dumneata. — Hait! fie, dacă vrei tu. Și boierul deschise brațele să strângă la piept pe acela în care își simțea tresărind neamul cu atâta putere. Ce-l mai neliniștea pe boier era însurătoarea nepotului. Degeaba, oricât căuta, nu mai întâlnea chipurile cele pline și sănătoase, fețele cu privirea limpede ale fetelor harnice și gospodine foc ... frumos și mai falnic bătrânul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rar om să fi fost mai cu vază în cuprinsul Moldovei ca boierul Iorgu Buhtea Boierul, cum i se zicea pe scurt. În casa boierului se puseseră multe afaceri însemnate la cale, căci numai el știa să deie sfatul hotărâtor, el găsea cuvântul de împăcare pentru cei ce nu se înțelegeau. Câte nu descurcase dânsul! Și, șopteau unii, câte nu încurcase atunci când nu putea împiedica ... la apă. Astăzi au vrut să facă tot astfel, dar au pățit-o. Buhtea a murit lovit drept în frunte, iar Vodă e ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... nici un străbun nu am. Erau isteți în pace și vrednici la războaie, Cu armele și duhul odată strălucind. Privește sala noastră și vezi-i pe pereți Tării, cetăți cum sfarmă și pre vrăjmași alungă. În judecăți ei iarăși cu mâinele curate Ocrotitori dreptății, pe-asupritori goneau, Și azi jeluitorii nu uită mila lor, Iar vârful tuturora a fost al meu părinte: De când el nu mai este, rămase-mpărăția Chiar fără mâna dreaptă. El când se arăta, Oricare se da-n lături, i se-nchina plecat, Mulțime de-aleși oameni se tăvăleau pe urmă-i. Cum se ivea de ziuă, la ușa lui grămadă Sta cei pre care-acuma norodul îi cinstesc, Ș-a cărora favoruri ... plac și de-i voiești. Dar nu te folosește de-ai fi chiar fiu de rege, Când n-ai întru năravuri de-un câine osebire. Pe Neibuș [4] îl întreabă și-ți va mărturisi Că-i place berea foarte, iar drojdiile nu; Cunoaște el prea bine că nu este în drojdii, Nici gustul, nici dulceața care era în bere. E mare osebire din nobili să te tragi Și însuți ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... de despărțit de acĂ©ia ce să cuveniia să-l arate vrednici; să cuveniia ca un hirotonit întocma cu apostolii, nu de oamenii, ci de însuși arhiereul cel desăvârșit Hristos, să șază întâi la sfintele săboară, iară ca un smĂ©rin nu s-au arătat niciodată să șază de nu vrea ... ca un smerit ce era însuș să pogoriia din scaunul lui cel înalt și lepăda schiptrul lui din mână și scotea haina cea împărătească de pe trupul lui și-ș goliia capul de cununa cea de mult preț și aducea pre umbrele lui pietri și cu mâinile lui iubitoriul de Dumnezeu ... dumnezeeștilor făgădueli, pentru ca să se facă părtași cereștilor bucurii și fericirilor celor de pururea. Învață, drept acĂ©ia, pre cei bogați, pentru căci fiind el prea bogat făcea comoară în ceriuri, după evangheliceasca poruncă. Învață pre cei de neam bun, pentru căci fiind el prea de neam bun au pohtit viețuirea și petrecaniia cetății cei de sus. Învață pre împărați, pentru că împărățind el cu atâta putĂ©re să siliia pururea să câștige moștenirea făgăduialelor lui Hristos. Învață pre mĂ©seri și pre săraci, pentru că de vrĂ©me ...
... a spune că în momentul când vroii să mă urc în trăsură, mă pomenii deodată cu Balan care îmi puse, după obiceiul lui, amândouă labele pe piept, cercând numaidecât să mă lingă pe obraz și, plesnind cu coada pe toți câți se îngrămădiseră în jurumi la ziua bună. În trăsură pusei pe Balan din a dreapta mea ca pe un prieten mai vechi al casei, și, cum mergeam prin cotiturile ulițelor, mi se părea că sunt cel mai mare din oraș. Mă uitam cu ... a iubit. Atunci simțeam în pieptu-mi o durere atât de sfâșietoare văzândumă desprețuit de dânsa, încât mă credeam cel mai nenorocit om de pe lume. În zadar îmi cântau ciocârliile deasupra capului, în zadar Balan care pricepuse și el, se vede, durerea mea căuta să mă lingă pe obraz în chip de mângăiere, în zadar se așterneau dinaintea mea fânațele înflorite și lanurile de grâu, în zadar îmi curgeau păraiele limpezi de-a ... cânt un cântec pentr-un gologan. Nu-i răspunsei nimic, căci tocmai atunci se petrecea în închipuirea mea lupta crâncenă între Măriuca cea cu flori pe ...
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... l văd, în sfârșit, singur, părăsit, palid, descurajat, suferind de o crudă boală și murind pe malul acel înflorit al Palermei, unde am trăit cu el atâtea zile îngânate de falnice sperări? Cine-și poate închipui amarul ultimei ore a vieții sale! Cine va spune dorul cumplit de țară ... care ai înălțat către ceruri cele mai nobile urări pentru viitorul patriei române! lasă-mă a traduce în limba poporului tău cea de pe urmă gândire a ta pe pragul veșniciei! N. BĂLCESCU MURIND De pe plaiu-nstrăinării Unde zac și simt că mor De amarul desperării Și de-al țării mele dor, Văd o pasăre voioasă Apucând spre răsărit, Și ... în străinătate și porecliți în sânul patriei lor cu numele caracteristic de bonjuriști; zic luptă amară, căci nenorocitul bonjurist avea în contra lui nu numai pe guvern și pe agenții puterilor învecinate, nu numai o societate întreagă deprinsă cu moravurile vechiului regim, dar uneori chiar și pe rudele lui cele mai de aproape. În fiecare familie se găseau față-n față obiceiurile trecutului cu ideile civilizației moderne. Prin urmare, însăși sfințenia legăturilor ... ...
Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale)
... poate și Visul unei nopți de vară, cu muzica lui Mendelssohn, redusă, se înțelege, într-un mod rațional la proporțiile mijloacelor noastre; iar mai târziu, pe lângă altele, și o comedie nouă de subscrisul, la care acuma chiar lucrez. Stagiunea se va închide ca de regulă între 1 aprilie și 1 ... acesta. La această regretabilă împrejurare, direcția a căutat să remedieze luând alți artiști de deosebite genuri, dar tot așa de cunoscuți ca buni, pe cari publicul dorea de mult să-i vază pe scena Teatrului Național; e destul să pomenim de dd. Anestin și Hagiescu. Afară de asta, direcția a căutat sâ întrebuințeze mai bine ca ... umbra rolelor de a doua mână. Astfel, în stagiunea aceasta, d. Petrescu – care a jucat anii trecuți așa de bine pe Macduff în Macbeth, pe Actorul în Hamlet, pe bătrânul Moor în Briganzii – va juca pe regele Lear, pe Fabriciu și pe Pascal Fargeau și alte prime roluri forți. Cunoscătorii de teatru și în general publicul amator vor înțelege cât e de avantajoasă această sistemă de a ... ...
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii
... frumoasă dupăamiază, ieși pe la șapte ceasuri, și de la fântâna Cibelii pân' la statua lui Neptun, între patru alei de copaci seculari, vezi tot pe acel loc înconjurat de grile de fier și numit salon, vezi, zic, frumoasele madrilence cu părul negru ca penele corbului, cu ochii scânteietori ca doi ... spun, râd, vorbesc moral și, mai multe dăți nemoral, politică, când nu-i stare de asedie, literatură, anecdote; jurnalele mai ales fac materia conversației (cât pe ce eram să zic conversăciunii), care se prelungește până când, după legi, stăpânul este silit să stingă gazul și să înceapă a închide ... iarna prin restaurantul francezului Nodet, fecior lui Jean Nodet din Cvartirul Latin din Paris, care a venit să hrănească cu biftecuri în Iași pe acei pe care tatăl i-a hrănit cu omlete în Paris. Vara, lipsa se înlocuiește prin cofeterii, în care societatea aleasă de ambe sexele obicinuiește ... când vă scriu, nu mai este. Dl Felix își așază acum magazinul de bomboane într-o casă frumoasă, zidită de curând de d-lui, tot pe ...