Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI LĂSAT SĂ AȘTEPTE

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 574 pentru FI LĂSAT SĂ AȘTEPTE.

Alexandru Macedonski - Ocnele

... pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoșate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot se mai scoboare, Și nici vaiete, nici lacrimi nu pot reurce-afar', Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul soare, Pentru cei ce sunt năuntru strălucește în zadar! Scările în lungi spirale tremură ș-abia ... către cer! În zadar sunt însă toate. Cel ce intr-aci o dată, Vinovat, sau poate numai, dus de un destin barbar, Inimă, putere, viață, -și zdrobească singur cată, Și lase-orice speranță pentru vecinicie-afar'! Am văzut și bătrânețea de ani mulți în două frântă, Cu o mână tremurândă ridicând greul ciocan Cum își ... întrebatu-m-am atunce, Ce sunt oare-acele umbre și de ce sunt ele-aci? Într-a ocnelor urgie cine-n drept e le-arunce? Și pe-a răului cărare cin' le-a-mpins a rătăci? Ce?... Se naște omu-ntr-însul ... la drumuri pentru gustul de răpire? Ce?... N-aștepți până ce foamea vine a te doborî? Ce?... Ești vinovat când iarna se coboară ...

 

Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea

... Care a rămas de basmu până astăzi tutulor, Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan, Nu-l găsești însă în faptă fi fost vreun viclean; El șezând odată-n școală, ce îi dete-n simplul gând: - Ascultați, copii – le zise (cu-ntâmplare strănutând) - știți d-astăzi înainte că eu când voi strănuta, Toți bătând îndată-n palme -mi ziceți hair-ola [1] ! Cu-ntâmplare dar odată găleata în puț căzând Și cu ce scoată apă pentru școală neavând, Hogea porunci îndată ca din toți ai săi școlari se lase-n puț s-o scoată vreunul din cei mai mari; Merg școlarii toți în grabă, pe lângă puț se adun, Dar privind ș ... CÂND CERI ȘI NU ȚI SE TRECE, TE-NTORCI CU INIMA RECE Într-o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut -i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut; - De n-aș avea, Hoge zise, vreo trebuință de ea, Ț-aș fi zis cu toată voia: poftim, frate, de o ia; Dar am întinz pe dânsa, ...

 

Ion Creangă - Povestea lui Stan Pățitul

... sale ca apuce care încotro a vedea cu ochii, și pretutindene, pe mare și pe uscat, vâre vrajbă între oameni și le facă pacoste. Atunci dracii s-au împrăștiat, iute ca fulgerul, în toate părțile. Unul din ei a apucat spre păduri, vadă de n-a putea trebălui ceva și pe-acolo; doar a face pe vrun om bârfească împotriva lui Dumnezeu, pe altul -și chinuiască boii, altuia -i rupă vrun capăt sau altceva de la car, altuia -i schilodească vrun bou, pe alții -i facă se bată până s-or ucide, și câte alte bazaconii și năzbutii de care iscodește și vrăjește dracul. Ce-or fi isprăvit ceilalți draci nu știm, dar acestui de la pădure nu i-a mers în acea zi. S-a pus el ... aici, spaima câinilor? — De unde fiu, bădică? Ia, sunt și eu un băiat sărman, din toată lumea, fără tată și mamă, și vreau intru la stăpân. — ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sultănica

... orbește. Mușcelele dorm sub zăpadă de trei palme. Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Vuiet surd încovoaie pe după dealuri și pierde în văi adânci. Cerul e ca leșia. Cârduri de corbi, prididite de vânt, croncăie, căutând spre păduri. Viscolul întețește. Vârtejele trec dintr-un colnic într-altul. Și amurgul sărei se întinde ca un zăbranic sur. Râul Doamnei, umflat, curge repede, cu un vâjâit ... până ce i se aprind obrajii și trezește ca dintr-un somn adânc. Ochii îi sclipesc ca oțelul învârtit la soare. Joița Baciului ar fi văzut-o la un apus de soare cu capul rezemat de crucea din creștetul mușcelului ce desparte apa Vâlsanii de Râul Doamnei, privind, ca dusă ... oprea răsuflarea. Apoi, făcând mâinele căldărușe, le umplea cu apă rece ca gheața și limpede ca diamantul, pe care ș-o arunca în obraji. Da' te ferească Cel-de-sus de gura satului și de pizma celor vinovați și răi! N-avea scoață capul în lume Sultănica, ea, care, de bună ce era, ș-ar fi ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Adio la patrie

... și zei, Nu e România dragă. Te las, dulce Românie, Dar, d-a vrea și Dumnezeu, A veni și rândul meu mor, trăiești tu vie. Moartea pentru-a ta scăpare A fost toată ținta mea; Fericirea-mi cea mai mare E

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II

... ca tine, Iar tu te-ncânți de sine precum un nou Narcis. În strâmt pantof piciorul cu sila grămădind, De bătături durerea te face-olog umbli. Ți-ai pus o haină care plătește o moșie, Și slugile asudă până ce te gătesc. Când statul lor romanii au vrut -ntemeieze, Atâta osteneală eu cred că n-au avut, Cât cei ce au s-aleagă colorul hainei tale, Caftanul cum fie cu moda potrivit, Cu vârsta și cu locul, cu timpul ce va fi. În târg nu suferi verde, nici vara catifeaua, Nici iarna lucească nu vrei mătăsăria, Ci toate -și păzească a sale legi și rând. Precum păzește popa a toacei ceas știut. Călătoria-ți lungă prin țările străine, Cu ... iar dincolo se cere ajutor. La cetele rărite de plumburi ucigașe, Și-n ce putere încă se bizuie vrăjmașul. O mare iscusință și multe însușiri aibă se cuvine un vrednic comandir. C-o singură ochire el trebui străbată A dușmanului planuri și câmpul bătăliei. (Un ceas de ne-ngrijire e primejduitor!) -ntâmpine oricare viclene uneltiri; Ostașii lui fie întru îndestulare, Și către el ...

 

Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași

... capital, în lăieși, în dvorenini mari și mici, în negustori, în slujitori, în jidani, comisari, săraci, privighetori, surugii, avocați, pojarnici, proprietari, țărani și cinovnici. Ar fi un lucru foarte greu pentru noi dacă într-un biet calendar, care trebuie cuprindă de toate, am vroi zugrăvim toate aceste varietăți ale soiului provincial. Departe de noi nebuneasca pretenție de a ne crede în stare sa arătăm toate aceste nenumărate ... presus de puterile noastre și vrednică de a fi numărată între cele douăsprezece fapte eroice ale voinicului Ercul. Tot ce putem face este alegem între o mie — sau mai bine între un milion și o sută de mii — un tip pe care -l poată cunoaște fieștecine și care samene cu majoritatea provincialilor pe care fluxul harabagiilor, al căruțelor de țară sau de poștă în toată ziua îi aduce calzi și-i trântește liop ... la douăzeci și cinci ani cel puțin și până la cincizeci de ani cel mult, o analiză adâncă și făcută cu o scumpătate ne silește tragem un mare număr de oameni carii, la cea întâi vedere, samănă a ...

 

Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române

... Convorbiri literare. Prezentându-se acum singure înaintea publicului și lipsite de vecinătatea și de sprijinul scriitorilor uniți cu noi în aceeași tendință, ele sunt silite răspundă îndată la o întâmpinare de principă iuî, care caută le tăgăduiască dreptatea și folosul. Direcția cea nouă — ni se zice — nu putea se introducă în conlucrare pașnică pe lângă cea veche? Trebuia oare o critică așa de neîmpăcată în contra celor mai multe forme și autorități de ... și o operă frumoasă. Frumosul nu este o idee teoretică, ci o idee învăluită și încorporată în formă sensibilă, și de aceea cuvântul poetic trebuie -mi reproducă această formă. Noțiunea abstractă „cina cea de taină“ poate fi adevărată, dacă îi cunosc relațiunile esențiale din istorie, însă pentru aceasta nu este încă frumoasă; vroiesc fac din ea o operă de artă, trebuie s[...]ncorporez într-o materie sensibilă, mi-o deping cu culori într-un tablou (Leonardo da Vinci) sau o descriu prin cuvinte, care -mi deștepte imagini de sensibilitate adecvate cu obiectul ei (Klopstock, Messias). Prin urmare, un șir de cuvinte care nu cuprind alta decât noțiuni reci, abstracte ...

 

Grigore Alexandrescu - Cântecul Jianului

... bucate stricate. Au s-o face,-au nu s-o face, Au de vară n-avem pace. Mă gândii ca s-o brodesc, Mai bine mă hrănesc, pun plugul, brăzdesc, Unde-o fi crângul mai des; trag brazda dracului Prin ușa bogatului, -i dau măciuci după cap, -l aduc la plug legat, -i iau ce a câștigat. Arde-vă focul, ciocoi! Pune-voi mâna pe voi, Cu măciuca vă moi, Că voi ne beliți pe noi. Bate vântul, viscolește, Eu de gazdă n-am nădejde. Căci mi-e gazda-n valea rea, Mi ... Potira din Slatina, Bat-o Maica Precista Și sfânta Duminica! Ține, gazdă, nu mă da, Că ți-oi face-o malotea Cu florile cît palma, se mire și doamna, Și doamna lui Caragea. Ține-mă cum ai ținut mă văz Oltul trecut. Măi bădiță, măi podar, Greu de mine, greu ș-amar! Trage podul trec Oltul, Că ne-am prăpădit cu totul; Trage podul mai la vale Că-ți arunc un glonț în șale, Trage podul mai de-a ... geaba, mări, umblați Pe mine

 

Alexei Mateevici - Cântecul zorilor

... Alexei Mateevici - Cântecul zorilor Cântecul zorilor de Alexei Mateevici Hai, măi frate, hai, măi frate, Zorile s-aprind, Hai căutăm dreptate, Voie și pământ. Plugărit-am viața toată Ș-am muncit noi rău, N-am văzut zi luminată, Numai greu, tot greu. Și pe ... lume, Vecinic înjosiți, La boieri n-avem nici nume. Pe pământul țării-mume Zăcem necăjiți. Dar destul! Venit-a ceasul, Ceasul așteptat, Ca dăm noi jos necazul, Care l-am răbdat. Vezi?! În zarea depărtării Zorile s-aprind, Sfânta zi a învierii Vine strălucind. Hai, măi ... nfrângerea robiei Bietului plugar. Trece noaptea. Lupta vine. Frate, ieși gătit! Cel nepregătit rămâne Vecinic biruit. Trece noaptea. Hai, măi frate! Zorile s-aprind, Hai

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI

... văd omenirea Care fu-în pisma noastră zidită, Înălțându-și pănă la ceriu firea Și pănă la partea cea mai fericită, Râvnind a fi-oarecândva părtașă Deșertelor noastre-în ceriu lăcașă. [7] Însă nu fie-asta-adevărată!... Ca marele Sătana vadă Urgisita făptură vodată ColĂ² sus, în cereasca livadă, Mai mulțindu- de-acum nainte, Juru-mă pe tartarul fierbinte!... Întii, creștinătatea piară, Războiu în tot pământul fie, Întunerecul -întoarcă iară Cu tot feliu de păcat ș-urgie; Aceste-s în scurt poftele mele, Ce răspundeți voi acum la ele?" [8] Atunci VelzăvĂșv, hatmanul ... astă neagră țară Îndrăznesc a-mi arăta și eu Adânc și măestru sfatul mieu. Însă, mai nainte de-a răspunde, Voiu fac Mamonii o-întrebare: Pentru ce -însumeață și de-unde Vin acele cuvinte sprințare A lui? Drept ce-atâta rădică Socotind pre-alalții întru nimică? [15] Nu voi -i întunec vrednicia, Căci banii-au în lume căutare; Dar' ce-ajunge numa bogăția, De n-ar fi și-o vărtute mai mare Cui ș-însă bogăție

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>