Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE URMĂ
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 1478 pentru PE URMĂ.
Vasile Alecsandri - Altarul mănăstirii Putna
... Putna de Vasile Alecsandri Domnul Ștefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin păgâni, Locaș sfânt creștinătății astăzi vrea să facă dar, Și pe malurile Putnei, cu vitejii săi români, Însuși merge să aleagă locul sfântului altar. Mare obștie-l urmează și pe culme se lățește, Precum aburii pe baltă când lumina asfințește. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fer Pe-ai lor cai sirepi stau mândri ca la semnul de război. Al Moldovei steag de fală fâlfâie falnic în cer; Buciumul vuiește-n munte, sună ... Iată că lângă-o movilă domnul Ștefan s-a oprit! Totul tace!... ochii țintă, stă poporul neclintit. Trei ostași cu arce-n mână pe movilă-acum se urcă; Doi, ca zimbrul, ageri, mândri, nalți ca bradul de la munte, Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brâu paloș, și pe frunte Cu-a lor lungi și negre plete se coboară-o neagră țurcă. Ei ades cu-a lor săgeată repezită sus ... mai departe, șî-ntr-un paltin vechi s-a frânt. Acolo fi-va altarul! zice falnicul monarc, Ce se-nchină și se pleacă pe ...
Panait Istrati - Chira Chiralina
... glumele lui Stavru, cu capetele de țâri și cu tabachera. În cursul unei conversații, limonagiul scotea din buzunar un cap de țâr și-l atârna pe poala hainei altui flecar ca el. Bietul om pleca și se plimba pe stradă cu capul de țâr atârnat de haină, spre cea mai mare desfătare a trecătorilor. Gluma cu tutunul era și mai bună. Stavru ... de a înapoia tabachera cu mulțumire, el o băga în propriu-i buzunar, care era spart, de unde ea îndată cădea, rostogolindu-se pe pământ. Atunci se repezea, o ridica, o ștergea, se scuza, și voind s-o bage în buzunarul proprietarului, el o scăpa pe de lături. Biata cutie, care era din metal nichelat ori din carton presat, cădea din nou pe pavaj! — Ah, cât sunt de stângaci! — Nu e nimic, răspundea de obicei păcălitul, examinându-și scula turtită, în vreme ce privitorii se prăpădeau ... știe pe unde. Pe la Brăila, nu venea decât să se aprovizioneze. Adrian a fost tot atât de mulțumit să-l întâlnească acum pe ...
Ioan Slavici - Jidanii militanți
... rațÄ de icÄ până colo, ca să asmute, umplu gazete, broșurÄ orÄ volume costisitĂ³re de calomiÄ formulate în pripa împulsiuniÄ veninĂ³se și amăgesc pe ceÄ lipsițÄ de pricepere, ademenesc pe ceÄ slabi de înger orÄ siluesc pe ceÄ ajunșÄ în strâmtorare, ca să-șÄ câștige ast-fel ajutătorÄ și printre ceÄ ce’n fundul inimiÄ lor numaÄ cu viuă repulsiune se aproprie ... o să Äasă din tĂ³te aceste pentru frațiÄ luÄ. OrÄ nu cum-va el crede, că scriind minciunÄ, alergând, ca să asmuțe, amăgind pe ceÄ proștÄ, ademenind pe ceÄ păcătoșÄ și silind pe ceÄ slabÄ va avea în cele din urmă mulțumirea de a vedea, cum Europa va sili pe RomânÄ să le dee Evreilor tĂ³te drepturile!? Nu, e maÄ cu minte Jidanul de cât ca să-și pĂ³tă face asemenea ilusiuni. Va ... tocmai noÄ, care am fost maÄ chibzuițÄ de-cât ceÄ-l’alțÄ, să ne perdem acum sărita!? Nu suntem noÄ de ierÄ, de alaltă-ierÄ pe pământul acesta, multe aÅ fost, și marÄ și grele, nevoile prin care am rÄ•sbit cu inima tare și liniștită, ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... numai; cu ochii tăi frumoși Tu vreai să-mbeți, copilă, bărbații-ntunecoși Cu plete lungi pe umeri, cu bărbi ce te-nspăimântă Puternici ca mânia pe care ei o cântă Cu glasuri răgușite, când pleacă la război! De ce zâmbești ? Aruncă cununile de foi Și pune diademă pe fruntea ta senină ! Ce-ți. pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ! O, de-ai vedea tu Roma cu turnurile ei, Cu lume ... Tibull de multe buzdugane Și sângele-i țâșnește din calde tăieturi: Atunci cu nebunia supremei izbituri Se scutură, de fată abia se mântuiește ; El prinde pe Hiltruna de mijloc și-o izbește De-un brad — ea cade moartă cu blondul cap zdrobit, Și cade-apoi și dânsul de rane-acoperit ... n număr, puterea oștitoare A Romei în clipita dintâi a atacat, Și ea mergea-nainte ; izbit-apoi a stat, Pe loc strângându-și șirul. În urmă șovăiește, Se apără, se-ndeasă, dar fierul o rărește, Și-n zid, format din piepturi, puterea-și face porți ... pe-ai lor ce-i morți La mijloc, intră-n codri și iau acum cărarea Spre șanțuri. Și din urmă, din față răzbunarea Barbarilor izbește pe ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
... s-au purtat și de obiceiurile lor și de legile ei, și de altele multe ce într-însa să vor fi aflat, carele să scrie pe amăruntul toate și cu deadinsul, precum de alte țări fac și scriu pe larg toate. Ci dar eu încă până astăzi, nici acel scriitoriu, nici acel spuitor n-am aflat. Și aceasta, căci n-au istorit nimeni de ... Că și acĂ©lea nu numai ce au laudă mai multă, au hulesc decât cĂ©le ce au fost, ci și foarte împrăștiiat și prea pe scurt pomenesc lucru și făr' de nici o orânduială sau tocmeală. Mai trudit-am încă ca doar din hrisoavele domnilor ce sunt pre la boierime ... cine o face, colo spuind ca o istorie, vestĂ©ște lucrurile. Ci puțin folos și acĂ©lea mi-au dat, pentru că risipit și foarte pe scurt zic și fără cap povestesc și numai de un lucru vorbescu, adecăte au de cela cui să dă, au de cel ce dă; așa ... grămadă de minciuni, precum vedem în cea Alexandrie ce-i zic, cine o va fi făcut, nu știu, și într-alte cărțului ce să văd pe la unii și ...
Ioan Slavici - Propaganda semitică
... și de ajută în daraverile lor. Om și om însă în gândul lor nu sunt tovarăși de suferințe, care se simt mîngâiați mîngâindu-se unul pe altul, ci soțÄ de exploatare, care împreună-șÄ fac mai ușor treburile, și omul pe urma căruia nu poate să tragă nicÄ un folos, pentru Semit nu prețuiește nimic cum nu prețuește nimic darul firesc, prin care nu poate să câștige ... aceasta. Ceea ce ne lipsește nouÄ• e conștiința, că tot ceea ce e al totorora e și al fie-căruia în deosebÄ și că lovitura, pe care o primește unul, pe toțÄ îÄ atinge. Deși ține mult la țară și la neamul luÄ, săteanul român a perdut cu desăvîrșire simțîmĂȘntul, că pe sine însușÄ se păgubește când strică ceea-ce e al comuneÄ, al județuluÄ și amaÄ ales al statului și că propriile sale interese le servește ... iese de asupra în învălmășeala acestei goane. Nu e adevărat lucrul acesta, căcÄ, dac’ar fi adevÄ•rat, nu am fi putut să realisăm progresele pe carÄ toțÄ le recunosc: acesta e însă simțîmĂȘntul, pe ...
Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc
... împart în trei mari categorii: localizări, plagiate și traducții. Afară de acestea, mai este încă o categorie foarte mică, pierdută în grămada celorlalte trei, dar pe care, pentru interesul obiectivității cercetării de față, nu trebuie s-o dăm uitării — categoria pieselor originale, cari sunt așa de puține că le-am ... străin cu minte și cu cunoștință de ce va să zică cultură omenească, picat de curând în București, și care ar fi văzut clădirea, frumoasă pe dinăuntru, ca și pe dinafară, a teatrului nostru, ar crede că glumim sau ne batem joc de dânsul daca i-am spune că în limba românească, afară ... acte în versuri, de d. Hăsdeu, împotriva căreia sunt destule de zis. Mai întâi, această “poemă dramaticăâ€�, cum o numește autorul, nu este clădită pe un plan de dramă, ci pe un plan de poveste, și cum că între aceste două feluri de plan deosebirea este însemnată, nici mai încape vorbă. În o poveste, catastrofele se ... mult ori mai puțin atingătoare de ființa aceluiași subiect — întocmai ca niște mătănii: boabele între ele înseși fiind neatârnate, sunt numai petrecute și înșiruite pe ...
Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu)
... Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu) Aeternitas de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Un car cu boi, un popă, coșciugul, o bătrână Și seara ce coboară, pe toate 'ncet stăpână — Cum soarele se lasă, îngălbenit și pal, Privind în urmă lumea din coama unui deal. Atât... E tot ce poate să ... arare. Bătrâna plânge 'n poală și boii merg la pas, Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas... Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale, Și nu-i de plâns nimica, și nu-i nimic de jale, Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coșciug — Trag ... lasă domol în asfințit Așa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit... Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum, Și 'ntind în lături umbra... Pe miriște e fum... Doar popa dacă 'ngână o rugăciune 'n gând, Bătrâna dacă plânge oftând din când în când, Pricepi că 'n lumea asta tot ...
... Emil Gârleanu - Furnica Furnica de Emil Gârleanu În mahalaua Tătărașilor toți îl cunoșteau pe Ion Cuhulea. Născut și crescut acolo, trăind cincizeci de ani în șir numai pe locul acela, nici nu putea fi altfel. Copiii, de la vârsta de șapte ani, când prindeau să învețe carte, pe lângă școală, mai știau unde-i biserica și casa lui Cuhulea; iar biserica era mai greu de nimerit decât căsuța moșneagului. Dintr-un bordeiaș prizărit ... Ascultă, Smarando! Tu ești femeie harnică și bună. Mi-ai îngrijit casa, și pe mine, și m-ai mulțumit totdeauna. Ca și mine, n-ai pe nimeni în lume. Eu îs bătrân, mâine-poimâine mă duc. Cui rămâne tot ce-am agonisit? Femeia privea drept înaintea ei; parcă înțelegea ce avea ... ei și o văzu plânsă. Îi spuse deodată: — Ascultă, ți-a adus vreo veste rea. Să știi, să nu-l mai văd pe aicea. Să nu-l mai văd. Nu-mi place purtarea lui! Femeia tresări, se ridică repede, își dădu părul în sus, pe frunte, și schimbând vorba: — Ce mai e pe ...
Nicolae Gane - Petrea dascălul
... roatele trăsurii, pănă când înspre seară ajunseră la moșia dorită. Proprietarul, care era prevestit de mai nainte de părcălăbie, îi primi cu mare alai ca pe niște oaspeți aleși. Dulcețile, cafelele negre cu caimac, ciubucelele cu imamele de chihlimbar se înfățișară pe dată dinaintea lor după obiceiul pământesc, apoi nu trecu mult și proprietarul îi introduse în sufregerie, unde îi aștepta o masă bogată, pe a cărei pânză albă figurau cu cinste brânzurile de munte, păstrăvii afumați, bujeniță de căprioară, cataifurile, vinurile de Odobești și Cotnar, și câte ... fost în contra demnității lor. Numai câte un: How original! ziceau din vreme în vreme, însă și acesta cu multă cumpătare. După-masă, proprietarul chemă pe vânătorul său, Petre Dascalul, și-i porunci ca a doua zi să ducă numaidecât pe lorzii englezi la urși. — Ascult! răspunse Petrea Dascalul cu un aer de supunere ce însemna că porunca stăpânească va fi negreșit îndeplinită. Petrea Dascalul ... său, și, gătiți fiecare de la ghetre pănă la pălărie cu câte un costum nou vânătoresc, anume cumpărat din Londra, plecară împreună cu Petrea Dascalul pe cărarea muntelui în sus, având în ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de aprilie
... avem de-acele Ca să ne-amintim de toate, este foarte-adevărat! Dar secretul întrebării, cunoscut inimii mele, Nu e-al meu să-l dau pe față, și-ți rămâne a ghici Pentru ce aceste vorbe vin pe buze-a-mi rătăci ,,Mai ții oare încă minte noaptea-n care ne-am iubit?... Un moment!... Și-n el o viață de ... sobă parcă-l văd. Tușeai p-atunce Și credeai că Moartea, grabnic, are-n groapă să te-arunce Ea luă amorul nostru și se mulțumi pe-atât! Este-adevărat, desigur: Nu făcusem jurăminte Ca să ne iubim o viață cum se face-obicinuit! Un capriciu de o noapte are altfel de ... secol ne-am iubit! Luna nu era în ceruri ca s-o am de mărturie, Și-nchizându-și somnoroase ochii lor pătrunzători, Stelele nenumărate de pe bolta azurie Dormeau duse prin văzduhuri sub o grea manta de nori! Ușa chiar era-ncuiată. Iar pe ulița deșeartă Câțiva nătărăi de frunte se luaseră la ceartă, Atrăgând de la fereastră pe un curios gardist, Care, strâns la cataramă, în mundiru-i de cazarmă, Dup-o lungă sărutare, auzise-n casă larmă... Precum vezi, n-am nici ...