Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PLÂNGE
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 931 pentru PLÂNGE.
Cincinat Pavelescu - Cântec (Pavelescu, 1)
... cat o altă primăvară În ochii tăi? Privește: cerul cu pământul Parcă-s legați c-un brâu de sânge, Și printre brazi, când trece vântul, Plânge! Deschide-ți inima de floare Când mângâierile-i te-ajung, Și fericirii trecătoare Zâmbește lung! Amurgu-n părul tău aruncă Parcă-nadins umbră mai multă ...
Cincinat Pavelescu - Cântec vesel
Cincinat Pavelescu - Cântec vesel Cântec vesel de Cincinat Pavelescu O, cântece, veniți napoi! Acum din nou sunt fericit. Iubita iarăși mi-a zâmbit Și iar întreabă după voi. O, cântece, vă mulțumesc, Voi sunteți iarăși lângă mine, Ca și în zilele senine, Când îi spuneam că o iubesc. Eu vă simțeam neliniștirea, Căci sufereați necunoscute. Din fundul inimii tăcute Ieșiți! A re-nviat iubirea! Și sunteți dulci și sunteți multe, Adesea m-ați făcut să plâng, Dar azi din nou o să vă strâng Că are cine să v-asculte. Ea vă iubește și vă cheamă, Cătați-o iar frumos și blând, Ca să vă uite-așa curând Nu se putea, vă este
Cincinat Pavelescu - Că-ți fur...
Cincinat Pavelescu - Că-ţi fur... Că-ți fur... de Cincinat Pavelescu Că-ți fur idei și gânduri multe Te plângi cui vrea să te asculte. Cum aș putea eu să dezbrac P-un om ca mine mai
Cincinat Pavelescu - Din schit
Cincinat Pavelescu - Din schit Din schit de Cincinat Pavelescu Maestrului C. Dissescu În diminețile de vară, Sub cerul vesel și albastru, Când pieptu-ncepe să tresară, Atunci pricepi cât de amară E-n schituri viața de sihastru. Și-ți vine ca să plângi pe bietul Călugăr tânăr și frumos, Ce-n ochii tăi, citind regretul De-a se vedea murind cu-ncetul În schitul trist și-ntunecos, Cu drag și-aduce-aminte casa Trecutei lui copilării, Cu prispa, sala și cu masa, Și-i vine ca să-și rupă rasa Și s-o ia razna pe câmpii! Și alergând spre larga zare Cu păsărelele ce zbor, S-ajungă iar în satul mare, Și iar s-aștepte pe cărare Pe Anca-n drum către izvor. Să-i spuie iar, cu glas fierbinte: Mai negri-s ochii tăi ca mura, Și când te văd, îmi ies din minte! Iar ea să fugă înainte... Zicându-i: Ia mai tacă-ți gura! . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ispita-n alte vremi îl duce Și chipul slab i-l luminează. Dar de-odată-și face cruce, Un tremur prinde să-l apuce, Căci toaca-n aer lung
Cincinat Pavelescu - Farniente (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Farniente (Pavelescu) Farniente de Cincinat Pavelescu Mie însumi Nu sunt nici rău, nu sunt nici blând, Nu m-am târât, n-am pizmuit, Am fost și sunt un biet smintit Care visează chiar mergând. Eu niciodată n-am muncit. Noaptea nu dorm și ziua casc, Poate-aș fi vrut să nu mă nasc, Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu știu dac-am suferit; N-am fost sărac, n-am fost bogat; Am și iubit, am și uitat, Am și uitat, am și
Cincinat Pavelescu - Flori risipite
Cincinat Pavelescu - Flori risipite Flori risipite de Cincinat Pavelescu Dlui Ion Bianu Plin de focul tinereții A pornit-o călătorul, În seninul dimineții, Să-și găsească-n largul vieții Viitorul! Inima-i era curată, Fața fragedă și plină, Și spre zarea depărtată S-a-ndrumat cu ochi ce-noată În lumină! Mama-i dase, ca o zână, Un buchet de flori de vară, Și cu florile în mână S-a tot dus pe drumuri până Către seară! De-ntâlnea în cale fete Palide sau zâmbitoare, Iubitoare sau șirete, Le prindea la toate-n plete Câte-o floare. Îi spusese la plecare Biata-i mamă ce plângea: Drumu-i lung și viața-i mare, Din buchet la orișicare Să nu dea! Dar, pe drum, el dase sfatul Și dojana ei uitărei Și-mpărțea mereu băiatul Flori și flori pe sărutatul Fiecărei! Și, cum seara se lăsase, Răsărind văzu din ceața Ce-asfințitu-nsângerase, Pe iubita ce-o visase Toată viața! Și buchetul, călătorul, Scuturat când i-l aduse, În amurgul ce căzuse, Pricepu risipitorul Ce pierduse! 1904 Piatra-
Cincinat Pavelescu - Lied (Pavelescu, 2)
... Heine. Să nu fie cuvinte-n el Și nici versificări savante, Doar lacrime ce s-au schimbat În diamante. Dar nu jelire de mișel Ce plânge ca să-ți facă milă De mila lumii mi-este silă. Îmi place lacrima tăcută Ce-ngroapă-n ea durerea mută, Și care-ascunde-ntr ...
Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu
Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu Lui Gârleanu de Cincinat Pavelescu Te am pe masă viu într-un portret, Cu ochii mari și dulci privind în gol, Cu fruntea ta ce pare un simbol Al vieții tale albe de poet. O cută n-ai pe frunte, nici un gând În ochi, de întristare sau regret; Nimic nu spune tragicul secret Ce te-a împins în moarte-așa curând! Blând, bun și visător zâmbești-nainte, Și nu-nțelegi că-n lacrima fierbinte Ce-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum, Și nici nu simți că-n doliul ce-l poartă Ființei tale clipa mea de scrum, Nu plâng doar omul și artistul, ci o
Cincinat Pavelescu - Lui Ion Adam
Cincinat Pavelescu - Lui Ion Adam Lui Ion Adam de Cincinat Pavelescu I Regretatul scriitor Ion Adam, care mi se plângea într-o scrisoare că unii critici i-au contestat fondul, alții forma Adame, biblicul tău nume Orice discuție o curmă: Ca om, ești cel dintâi pe lume, Ca scriitor, ești cel din urmă! II Nevoind sa amărăsc pe prietenul Adam cu prima epigramă, i-am trimis de la Constanța acest madrigal Adame, nu mai poți să mori, Oricât te-ar înjura cei fameni: Ești cel dintâi și printre oameni Și printre
Cincinat Pavelescu - Madrigal Madrigal de Cincinat Pavelescu Eu nu te-nvălui c-o privire În care dorul meu să țipe Când al tău suflet e un înger Ce-ar tinde albele-i aripe, Și, înălțându-se pe-o rază În slava visului himeric, Din fericita mea lumină M-ar prăvăli în întuneric. Nici ochii-n care infinitul Și-a-nchis adâncurile-albastre... N-o să-i asemăn ca pierduta Melancolie a unor astre. Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri De rugăciune sau durere; Nici madrigale-nflăcărate De dorul tău n-o să rostesc; Simțirea-mi gravă și adâncă Să izbucnească în tăcere, Și din cuvintele nespuse Să înțelegi cât te
Cincinat Pavelescu - Madrigal trist
Cincinat Pavelescu - Madrigal trist Madrigal trist de Cincinat Pavelescu Sirenei Noaptea parcă este o perdea albastră Peste care fluturi galbeni s-au oprit. Vino, ca să plângem pe iubirea noastră, Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit. Vom schimba surâsuri palide și rare Ca petala unui veșted trandafir, Turburând a nopții tainică-nserare C-un sărut pe frunte ca de cimitir, Și vom pune floare tânără și vie Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit. Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie Peste care fluturi galbeni s-au