Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) POATE
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 1356 pentru (SE) POATE.
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... care prea puțini se îndeletnicesc, ce numai ca să se zăbovească sau să cumpere lucruri pentru a lor podoabă și îmbrăcăminte, cu care se fudulesc în iarmaroc, și întru adevăr că zi și noapte altă nu se răsună pe ulițe și prin casele orașului decât râsuri, muzice și jocuri; iară în luxul cel mai rafinat al Europei și în amorul cel mai ... astupa ochii Minervii, spre a se veseli și el ca un om păcătos la acest iarmaroc; deci în așa mare adunare de popul poate cineva voiește să vadă dezvelit haracterul, moralul și plecările românilor de astăzi. Așadar, și eu însumi, alergând ca și ceilalți în sus și în jos ... fac din bărbați niște creaturi, pe care românii vechi îi numeau oameni stricați. În fine, făr’ de virtute fiind, ei se tem de cugetele lor, se tem de compatrioții lor, se tem de străinii ce vin în țară și sunt gata să fie plecați servi oricăruia stăpân. Aceasta este o icoană pentru trupeștile însușiri ale românilor ... el vine târziu acolo unde îl așteaptă și se duce unde nu este chemat; pe rudele sale, dacă sunt sărace, el nu le cunoaște, și ...
... Anicuța noastră. Pe urmă Anicuța ne spunea nouă, că așa miroseau măturile celea, ca cum miroase mierea! S-a culcat Anicuța și nu poate s-adoarmă, plânge încetișor, i-i jale de tătuca și se teme. Numai, domnule, trece un ceas, altul și vede ea că-n casă intră acei trei hoți, care îl chinuiseră pe tătuca. Iată cel botos ... pe un copil nevinovat îi cu frică, de un asemenea lucru s-a apuca doar un om beat ori un ieșit din minte. Poate, vrun ceas întreg nu se-nvoiau care să ucidă, tot dădeau unul la altul, mai nu se bătură iarăși și nimenea nu se învoiește; atunci aruncară sorți. Îi căzu pădurarului. Bău el încă un pahar plin, tuși ș-apoi ieși în tindă după topor. Da Anicuța nu era ... cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ce nu-i vin în cap unuia cu știință de carte. Poate că Domnului i se făcuse milă de dânsa și-i trimisese atunci judecată dreaptă, da poate că de frică se ...
... Anicuța noastră. Pe urmă Anicuța ne spunea nouă, că așa miroseau măturile celea, ca cum miroase mierea! S-a culcat Anicuța și nu poate s-adoarmă, plânge încetișor, i-i jale de tătuca și se teme. Numai, domnule, trece un ceas, altul și vede ea că-n casă intră acei trei hoți, care îl chinuiseră pe tătuca. Iată cel botos ... pe un copil nevinovat îi cu frică, de un asemenea lucru s-a apuca doar un om beat ori un ieșit din minte. Poate, vrun ceas întreg nu se-nvoiau care să ucidă, tot dădeau unul la altul, mai nu se bătură iarăși și nimenea nu se învoiește; atunci aruncară sorți. Îi căzu pădurarului. Bău el încă un pahar plin, tuși ș-apoi ieși în tindă după topor. Da Anicuța nu era ... cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ce nu-i vin în cap unuia cu știință de carte. Poate că Domnului i se făcuse milă de dânsa și-i trimisese atunci judecată dreaptă, da poate că de frică se ...
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... o altă viață? Lacrimile ipocrite, mincinosu-acel suspin, Decretările nu schimbă care de la Pronie vin. Preț nu are nici o pompă ce prin aur se adună, Tânguirea-adevărată pe mormânt de nu răsună; Precum când un unchi răpune, clironomul însătat Binecuvintează ziua întru care-a răposat. Poate că sub astă țărnă este-o inimă-ngropată Care-avea în cursul vieței fantazie înfocată, Suflet bun, cu direptate, ce prin sfatul înțelept Patriei ar ... ce din stâncă este scos, Păn-a nu avea lumină mai întăi de fier s-a ros; Și asemene în tufă se ascunde-o mândră floare, Ce, de nime mirosită, vegetează, crește, moare. Poate-aice dormitează a cotunului Franclin, Ce a patriei ș-a științei purta-amorul sânt în sin. Cufundat în astă ... această țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt mai proaspăt va să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: L-am văzut în multe rânduri, când se lumina, la munte, Cum pe iarba-nrourată mergea-n pas înaripat, Ca Ființei rugi s-aducă care lumea a creat. Alteori sub acel ...
... apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie, până când un pasajer se arată la ușa compartimentului nostru uitându-se-năuntru. Bubico se oprește din lăpăit și se pornește să latre ca o fiară, cu ochii holbați și mușcând în sec și clănțănind din dinți, și tușind și... "Vedea-te-aș la Babeș ... Ham! ham! Și sare de pe bancă jos în vagon și apucă spre mine. - Cocoană! strig eu, ridicându-mi picioarele; eu sunt nevricos, să nu se dea la mine, că... - Nu, frate! zice cocoana, nu vezi că vrea să se-mprietinească? Așa e el: numaidecât simte pe cine-l iubește... - A! zic eu, având o inspirație infernală; a! simte pe cine ... în favoarea unui scop înalt, întrebuințez cele mai înjositoare mijloace spre a intra în bunele grații ale nepotului Zambilichii. Și-n adevăr, Bubico se tot apropie de mine, până se lasă să-l iau în brațe. Simt că mi se bate inima de teamă ca nu cumva, printr-o mișcare, ori privire, să trădez un plan mare ce l-am croit în adâncul conștiinței mele ... ...
Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat
... pieri cînd ochii lui vor fi țintiți spre o stea călăuzitoare. În monstruosul oraș, adevărat Babilon modern, spre care aventurieri și trubaduri, speculanți și hetaire se îndreaptă ca să-și caute norocul, mulți cad striviți, alunecînd din ce în ce mai jos, cînd poate stînd în locul lor de baștină ar fi putut fi elemente utile și ar fi fost la adăpostul nevoilor zilnice. Mediocritatea însă e menită oriunde ... ca să respiri aerul și lumina largului și să cauți la felurimea făpturilor, ori la schimbarea necontenită a priveliștilor. Pe bordul acesta fericit, se așeza și poetul nostru, și, deși pe fața lui de corsar nu trecea nici o umbră, poate că visa la țara lui îndepărtată, unde nu era să se mai întoarcă decît o singură dată. Visa la proporțiile senine ale templelor antice profilate pe albastrul cerului, la marea veșnic cîntăreață, la viață și la ... moarte poate... Cine cunoaște ce a scris el poate urmări vers cu vers aceste reverii nostalgice. Dezrădăcinatul, totuși, visa, și armoniile lui intime se resimt de frumusețea liniilor templelor antice, cadența versurilor lui răsună de cadența valurilor și în întreaga lui operă trece acel suflu antic a izvorului ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... mele umbre Elegie II. Dragele mele umbre de Ion Heliade Rădulescu Vederea voastră mă-nsuflețește, Umbre mult scumpe ce mă cătați, Și al meu suflet se liniștește Când înainte-i vă arătați. Cât e de dulce a voastr-ivire La cel ce-așteaptă în amăgire L-al nădejdii viclean ... ți păr fâlfâiește, M-atinge, unda-i mă răcorește, Cade p-obrajii-mi cei înfocați; Și a mea ploaie de lăcrimare Pe el se varsă cu-mbelșugare... Ah! cine-mi șterge ochii-nmuiați ?... Al meu părinte, ah, ce ivire! Să vă văz iarăși eu însoțiți! A voastre ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Adevăratul poet
... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Adevăratul poet Adevăratul poet de Bogdan Petriceicu Hasdeu Doi dușmani făr-astâmpăr în urgie În inima poetului se bat: A țărnei din aproape tiranie Și-al cerului un eco depărtat! În jos atârnă-n greutate lutul; În sus se-nalță-al însuflării foc... Se rumpe inima la tot minutul: Vrăjmașii și-au ales același loc! Cumplită-i lupta! ea se poate simte! Dar n-o deplânge-al graiului penel: El zugrăvește plastice morminte, Mormântul inimii i-ascuns de el! Sunt clipe când văpaia cea sublimă Se ...
... departe din pămînt, prin miile de rădăcini ca prin niște subterane, cît ține ziua seva urcă, susură poate, cotind prin miile de pridvoare și ganguri, se înalță, se împrăștie prin milioane de canaluri, pînă la cea din urmă nervură ; ca să coboare iarăși, o dată cu noaptea, să alunece în cascadă, să scadă ... ca pe un uriaș legat în lanțuri, adus din cine știe ce colț de lume spre batjocura trecătorilor. Un răget de fiară îl face să se deștepte din nou și să se cutremure. Imperiosul glas pe care îl aducea vîntul torid din galbenele pustiuri, glasul care își striga foamea și dragostea, netulburat de nimeni, cînd biruitoarea primăvară ... Cu zgomot va cădea schelăria de lemn și va putrezi în țară străină ; înjosit va ajunge splendidu-i trup, din care netrebnice scînduri și grinzi se vor face ; zgomotoase vor suna ferăstraiele împrăștiindu-i alba pulbere care, ridicată poate de vînturi, va mai întoarce măcar o parcelă din el, în țara lui. Mari, bătrîni și aproape de cer ca și dînsul trebuie să fie ... acum melezii, terebinții, chiparoșii, pe care i-a lăsat acolo. Lungi și rămuroși poate ...
Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu
... în nopți d-alea lungile și spuneau la snoave și la ghicitori, cotoiul sta lângă dânșii și torcea. Când stăpâna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. Dară nu-l încurca, ferească Dumnezeu. Cum făcea el, cum dregea, se juca așa de frumușel, încât ghemul nici nu se desfășura, nici nu se încurca. Câteodată îl lua în lăbuțele lui de dinainte, țiindu-l ca un om, și se trântea cu el pe spate, altă dată îl făcea să se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu câte o labă și se repezea după dânsul ca după șoareci. Când stăpânul casei se juca cu dânsul, ferit-a sântul să-l zgârie, pare că-și pilise ghearele. Când îl mângâia, cunoștea el că îl iubește, și ... ieșiră să vază ce s-a întâmplat. Cotoșmanul, abia răsuflând și cu spaimă în față, zise boierului: - Da' bine, boierule, în coprinsul dumitale se poate ca ziua-n amiaza mare să ne calce hoții? - Unde? Cum? Ce s-a întâmplat? întrebă boierul. - Ce să fie? Iacă tocmai când ... un suflet să-ți dau de veste și să cer ajutor de la d-ta. Abia, uite, am scăpat cu zilele. - Bre! strigă boierul. Cum
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... să caute a intra unul în seminar și altul în liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi înjosit niciodată să se facă bursier; e prea independent pentru asta, și apoi nu se simte atras decât de literatură. Înfățișarea materială a acestui personaj nu e neplăcută. Deși foarte sărăcuț îmbrăcat, chiar hărtănit puțin, deși foarte nepieptănat ... pe măsură ce înainta dejunul și cu ușurință m-am convins că d. Nicu este un mincinos — nu dejunase de loc, ba pare-mi-se că paliditatea lui și intențiile de leșin pe cale publică... dar în fine, îi trecuse acuma. Acum era foarte vioi, prinsese limbă... La căldura generosului ... afară de asta, nu are nici o gândire deosebită, cu atât mai puțin vreuna ciudată. Voia să scrie poezii, voia să facă literatură, voia să se facă ziarist; pentru aceea refuza cu dignitate locul pe care i-l găsisem la toptangiul meu. În zadar i-am dat povețe să fugă de ... Hamlet... N-am mai putut răbda și am mers să caut pe Hamlet, să mă apăr, să-i captez bunăvoința și să încerc, de nu se ...