Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN FATA
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 643 pentru DIN FATA.
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... peri și cu glume nesărate. Vru el să le spuie cine a fost broasca, dară nuÂi deteră răgaz, căci îi luau vorba din gură, și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. Daca văzu, tăcu din gură și înghiți rușinea ce-i făcură frații înaintea tatălui său. Se gândi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasă, își ... durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deșert, căci, deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos, însă, își băteau mendrele, cum voiau, își dedeau coate de râdeau, și chiar se vorbiră, amândoi frații cu logodnicele lor, să facă pe fratele ... va veni cu broasca țestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse și el să-și aducă logodnica, broasca cea țestoasă ieși din eleșteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap și se facu om ca toți oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise ... mare preț ce erau așternute prin palat, de milă sa nu le strice frumusețea. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... Noaptea de iunie Noaptea de iunie de Alexandru Macedonski Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ... mprăștie prin aer parfum de trandafiri; Musset a cugetat-o, dar el n-a scris-o. Oare Voi-va astăzi Muza din ceruri să coboare, În mantia-i eternă de aur și de-azur, Și tocmai de la Sena, ce curge maiestoasă, La Dâmbovița noastră, îngustă și ... val, Alături cu palatul în care să viseze În mijlocul orgiei vrun nou Sardanapal! Pe Malibran, în care vibra melodioasă, A îngerilor voce din doma radioasă, Puteai s-o faci celebră, cântând pe-al ei mormânt, Și-n Rolla, de la ceruri, să cazi pân' la pământ, Iar fata ... înger, ca și demon, prin nume să rămână! Sublim poet, ca mine tu n-ai trăit în lume, Să simți indiferența cum vine să sugrume Din inimile noastre, cerescul simțământ, Ce sparge închisoarea-i de humă, ca să zboare Spre tot ce este rază, scântei, parfum, splendoare, Spre tot ce te ...
... Traian Demetrescu - Duşmani Dușmani de Traian Demetrescu Eram prieteni vechi, odată, Ba din din același sat, Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă Noi nu ne-am fi certat. Dar într-o zi de sărbătoare, Mergînd pe cîmp agale, C-o ... fată, dintr-un sat aproape, Ne-am întîlnit în cale. „A cui ești, fa?â€� — i-am zis în treacăt „Ia stăi din ...
... ușoară, ca un colb de argint. Departe, cine știe unde, se văd dealurile, mai încoace câmpul, aproape satul și, chiar în față, își desface stâlpii din umbră casa de la cealaltă margine a ogrăzii. Aerul se înfioară; cocoșul răsuflă fericit, apoi își udă pliscul în mărgăritarul de rouă de ... cea mai de jos, văzuse că n-are încotro și-l lăsă în pace. Dar unde-i Puica? Asta, da, îi era dragă ca ochii din cap. Puica e o americancă albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și cu un cucui mai mare decât ea întreagă; îi place ... Puica, șireată, întinse gâtul și, pe când celelalte visau încă, ștrengăriță, îl săruta de „bună dimineațaâ€�. Și-n aceeași vreme, într-o scăpărare orbitoare, din fundul zării, cele dintâi două raze ale soarelui se topiră în ochii celor doi îndrăgostiți. Cocoșul își înfoie penele și rămase așa, minunat, în fața ... astea dorm.â€� Apoi plănui o ghidușie: făcu Puicii cu ochiul, dându-i să înțeleagă că le-o pregătește el. Se ridică în picioare, bătu din pinteni, își fâlfâi aripile ca două steaguri și, întinzându-și gâtul — cu gândul într-adins să le facă să tresară, buimace, din
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... mi-au plecat Prin văi și vâlcele, Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De-o tufă din cale. Ea, oftând cu jale, Din gură-mi zicea Și mi-o blestema: — Tufă-afurisită, Să nu crești în sus, Cine de tine se va-mpiedica, Toți te-or blestema ... vor învăța. — La cei mici dar ce le vom da? Le vom da cai mândri, ne-nvățați, Vor crește și-i vor învăța. V Din Maica Precista s-au născut Domnul Hristos pe pământ. Lui Iuda i-au fost urât: Iuda, iubitor de bani, L-au vândut la ai săi ... ai născut fiu fără tată. De acum pân-în vecie Mila Domnului să fie, Cu dar și veselie! VI Aceste case, aceste curți, Domn, Domn din cer, Așa-nalte, minunate, Domn, Domn din cer (după fiecare stih), De-s cu ceru-asemănate. Dar în ele cine-mi șade? Șade Bunul Dumnezeu Și cu Maica Precista. Lângă Bunul Dumnezeu ... Și pe noi ne ascultați, Dormiți, dormiți, odihniți Și pe noi ne dăruiți Tot cu aur și argint, Bunătăți de pe pământ, C-am umblat din ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... se-ntinde a clopotelor jale În pacea nopții negre. La vechea mănăstire, Chiliile — bătrâne zidiri medievale — În sunetul de clopot tresar din amorțire. Din liniștea chiliei, prin ferestruici boltite, Străbate-n întuneric o palidă lumină, Tăiată-n dungi de groase zăbrele ruginite, Și liliacul nopții, cu aripa lui fină ... să se roage la altar, Pentru ce stai în iatacul încărcat de mirodenii, Urmărind, prin întuneric, voluptoasele vedenii Care rând pe rând dispar? În tăcerea din odaie, ale gândurilor șoapte Îți răsună-ncet în suflet, ca un cântec adormit, Din trecutul tău crâmpeie de icoane și de fapte Ca prin vis le desfășoară a uitării neagră noapte, Parcă altul le-a trăit ... Iar el s-arată-n ușă ca-ntr-un pervaz de scânduri, Și-un clește de foc parcă i-a strâns inima ei. Din noaptea minții sale, din vălmășag de gânduri, Un glas adânc îi strigă: ,,E încă timp de vrei!â€� Dar buzele lor arse de flacăra dorinții S-apropie în tremur ... nelegiuiți... VI Zori de ziuă. Norii fug în goană mare, Un ocean de gheață rece și senin Pare ceru-n urmă. Vântul bate tare, Când
... pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru" -- cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri ... unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea ... fiică. Dar aceste sentimente sui-generis, aceste ipoteze afective, fără substratul vreunei realități experimentate în viața de familie, au fost nostalgii de amor pentru o fată frumoasă, moartă de mult. Ca și furtunile, care răscolesc numai fața oceanului, pasiunile tinereții au venit și au trecut, dar în adâncurile cele din urmă ale sufletului dragostea pentru imaginea fetei moarte a rămas intactă, neamestecată, de o esență unică, și în nopțile senine, în prima tinerețe ...
Ion Luca Caragiale - Bene-merenti
... respingem cu mai multă sau mai puțină ostentațiune. Toți avem în căleala firii noastre o picătură cât de mică de deșertăciune. Unul dorește o decorație din partea suveranului; altul vânează aplauzele unanime ale unei adunări, la rigoare ale unei adunături — aceea încă și mai suverană; al treilea, mai puțin politic ... fidel și fervent al Sfântului Scaun într-o viață de peste optzeci de ani, aspirând la acolada Papii de la Roma, și până la băiețelul din clasa întâia rurală ce dorește o biată coroană de merișor la Sîmpietru din mâna primarului local, — toți, toți dorim disrincția. Deci, nu e o rușine s-o dorim, fiecare după pornirea sufletului său, de-o merităm sau ... ce trebuie să ne-o acorde, — e nedemn pentru noi să ne înjosim meritul real, punându-i mai presus în conștiința noastră o răsplată din partea altuia. Nu e vorba, lumea, voi să zic opinia mai luminată, poate avea un sentiment, nu bine hotărât, dar totuși destul de sigur, despre ... sine cu cât e mai gol, pot fi excesive. Căci dacă fudulirea cu medalia Bene-Merenti, ca să revenim la dânsul, face, mai cu seamă
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... sânul lor. Aprinși amândoi de o nobilă exaltare, deși poate cam părtinitoare, am declarat într-o unire că patria noastră e cea mai drăgălașă țară din lume, și neamul românesc unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești! Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfânt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ... în pământ? Care nu a fost îngrozit cu numele de strigoi, de tricolici, de stahii, de rusalii, de babe-cloanțe, care ies noaptea din morminte și din pivnițe pentru spaima copiilor nesupuși? Care nu a râs și nu râde încă ascultând întâmplările țiganilor ce și-au mâncat biserica sau a ... Urât tată a avut. De un om prost? El socoate că câte păsări zboară, toate se mănâncă. De un isteț? Scoate pe dracul din pământ. De o femeie frumoasă? E ruptă din soare. De un întrebuințat mic? Om cu trei parale în pungă și cu piept de o mie de lei. De un lăudăros? Intră în doi ... alergând pe un șes întins o poștă românească cu opt cai? Caii aleargă cât le apucă piciorul; postașii chiuiesc cât îi ține gura, pocnind necontenit ...
Ștefan Octavian Iosif - Basm neisprăvit
... Ştefan Octavian Iosif - Basm neisprăvit Basm neisprăvit de Ștefan Octavian Iosif A fost o fată de-mpărat Frumoasă ca o zână... A fost o fată de-mpărat Cu ochi vicleni, cu păr buclat, Cu inima păgână. Sta visătoare-odată-n prag Și-un paj trecea pe scară, Sta visătoare-odată ...
Duiliu Zamfirescu - Flori de paște
... n azalee, Casele învolburate În ciorchine De glicine Pe balcoane aninate. Dimineața ideală Râde-n floarea de migdală, Tinerețea stă în cale, Întrupată Într-o fată Cu un coș de portocale. Vin, Bălcescule, din somnul Adormiților în Domnul, Să vezi firea cum renaște: Totul cere Mângâiere Pentru florile de Paște. Unde ești, în care floare Clipa ta nemuritoare Și ...