Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) IUȚI
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 412 pentru (SE) IUȚI.
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... strălucitor, Cioplit ciudate-n formă de aripi de bălaur. Pe moale iarbă calcă papucul ei de aur, Și stropii mari de rouă, sub pașii ce se plimb, În mari mărgăritare și salbe mari se schimb. Pe largi cărări, ce-n umbră de pomi cruciș se taie, Copila trece blândă și pletele-i bălaie Le-alunecă pe vântul frumoasei dimineți, Iar vântul le resfiră mai late și mai creț Și-n ... cugeți că dânsul e crescut Cu mijlocul deodată, și-apoi mai e țesut Din fir de diamante, și-atât îi stă de bine, Și unde se-ncopciază, stau copcii de rubine. Și, cum se duce fata mereu privind la straturi În urmă dă spre stânga și-apucă drum în laturi Și merge la izvorul ce-n murmurul alin Prelinge ... rubin. S-apleacă preste fața izvorului, voioasă În ape clari se caută copila de frumoasă Și râde când zărește doi ochi sărini și mari Clătindu-se, ca fața izvorului mai clari, Obrazul ei s-aprinde d-o nobilă văpaie Și-n vreme ce-și admiră frumsețile-i bălaie, Ea pleacă dalba ... ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda III
... s-ar putea străbate, Atunce s-ar cunoaște ipocritismul său, Deși s-arată-n față având simțiri curate, Dar sufletu-i e rău. El nu se cârmuiește decât de a sa voie, Cu orice-ndatorire nu-i intri în favor. Nu așteptați la dânsul vrun sprijin la nevoie, Sau ... zidire Acea alcătuită cu însăși mâna ta; De a ipocriziei vicleană plăsmuire Grăbește-a ne scăpa! Repede dintre nouri săgeata acea iute
Alecu Russo - Cântarea României
... pământul și aerul cerului erau deschiși tuturora; iar viața se trecea lină ca un vis; și când ajungeau pe om nevoile bătrâneților și moartea, el se ducea, zicând: "mi-am trăit zilele", și era sigur că viața lui se va prelungi în copiii și moștenirea lui... Dar iată aerul se tulbură... cerul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși... un nor de praf învăluie câmpia și ascunde munții... se aud vaiete... dobitoacele se învârtesc, cum se învârtesc în nopțile vijelioase, când lupii urlă în păduri... caii nechează jalnic... mulțime de glasuri se aud strigând... vădesc când primejdie, când nădejde, izbândă, când pierdere, turbare, deznădăjduire; vântul suflă și norul se împrăștie puțin... Doamne, fă-ți milă!.. Se vede amestecul unei bătălii!.. Cei ce au năvălit sunt îmbrăcați în fier... săgeata alunecă pe pavăză, și paloșul cu două ascuțite taie în carne vie ... stau împotrivă... se luptă cu furie... se plec sabiei... inimile slăbesc... fug... țara slobodă a pierit!.. stați... izbânda-i în mâna Domnului... arcul se întinde din nou... luptătorii se amestecă și
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... ogradă, fără să-i zăpsească cînii, pentru că chiar atunci aveau și ei o nuntă-n sat… Dar cu atîta mai bine. Flăcăii cei patru se pun de pîndă la păretele din dosul casei, după cum le-a fost vorba, iară Ionică se duce la ușă și începe a clămpăni și a bate, strigînd: băică Vasile, băică Vasile, acasă ești? Catrina atunci se trezește din somn și zice: Bădică, bădică! Te scoală că nu știu cine bate la ușă. Vasile atunci se scoală repede, se duce la ușă, în tindă, și întreabă răstit: cine-i acolo? — Eu, băică Vasile. — Cine, eu? — Eu, Ionică cel prost. — Că ... un căpătîi. Ia însoară-te și tu și atunci ai scăpat de oaste: n-or mai ave ce zice nici ei. Hai să te toporîm iute și degrabă! Iaca fată bună pentru tine: ie pe Ioana Todosiicăi din deal – fina socru-meu – și te cununăm într-o noapte eu ... cu nevastă-mea, chiar aici în casă la mine. Ce zici și tu, bre Catrină, așa-i c-avem să facem o casă bună, cum ...
... care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.) GHEORGHE: ... E greu să scape, firește... dar se-ntâmplă... Așa fac mai toți câți scapă: dintru-întâi s-arată pocăiți, se prefac proști, se dau tot cu binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici ți-e drumul... DRAGOMIR: Adică și ăsta era șiret... se prefăcea... ( zâmbind. ) Am înțeles! GHEORGHE: Știu eu? DRAGOMIR: Fugi, mă, d-acolo! GHEORGHE: De ce să nu crezi că s-a prefăcut? ANCA ... și eu o dată... Ce face, ce zice, omul pe care-l judecă? DRAGOMIR: Ce să facă?... Stă și el între puști și așteaptă să se isprăvească mai degrab'... ANCA (la tarabă): Dar tu, Dragomire, ai mers așa din întâmplare ori dinadins? DRAGOMIR (întorcându-se spre ea): Dinadins?... Ce nu ți-e bine?... De ce să merg dinadins? ( lui Gheorghe. ) S-a nemerit să fiu în oraș... mă ... în casă, mănânc la masă, dorm la un loc cu stafia lui... Așa! Asta n-o să mai meargă mult! ( Anca intră din fund încetinel, se ...
... spun dumitale ce, domnișoară Lizo. Lasă-mă-n pace. LIZA ( înecată de plâns ): Așa? cine sunt eu să te-ntreb? Să te las în pace? ( se aude soneria în stânga de trei ori scurt și glasul Fifinii strigând: Lizo! Victor tresare, se oprește din periat hainele și peria îi scapă din mână și cade pe scaunul cu pălăria. Se ridică degrabă, ia pălăria; o îndreptează cât poate, strânge, cu ajutorul Lizei, hainele, se răpede la ușa din stânga, pe care o găsește încuiată, apoi la ușa din dreapta, o deschide și aruncă, printr-însa, hainele, pălăria și peria ... Victor rămâne înmărmurit la vederea Fifinii. ) LIZA ( stăpânindu-și emoția ): Aici, coconiță, așteptam să deschideți. ( intră la stânga, aruncând o căutătură lui Victor, care nu se mișcă din loc. ) FIFINA: Garçon! ( Victor tresare și se apropie machinal de Fifina. ) Fii bun mă rog, dă-te jos la poartă, vezi că se plimbă d. Peruzeanu, ginere-meu, pe piață. Spune-i că astăzi dejunăm la unsprezece... ( Victor nu se mișcă. ) A! să nu uite să-mi cumpere chinină. VICTOR ( transportat ): Atâta numai? Numai atât? FIFINA: Da. VICTOR: Nu ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... zâmbetul fugar? Numai oropsitul mic funcționar! Cât îi par de calde hainele subțiri, În văpaia unei tainice priviri! Un cuvânt, o șoaptă ce de-abia se-ngână, Mai târziu o caldă strângere de mână, — Până când alături ei se duc, perechi, Și se pierd în noaptea ulițelor vechi... Da, ni-i tristă soarta, domnule A. Mirea, — Dar avem Iubirea! Dar noi suntem tineri, noi avem ... orangutani. (Flammarion era gorilă, Și bietul Newton, diplodoc, Camil era de-abia cămilă, Iar Duică... nu era deloc! El de-abia azi, când scrie proză, Se află în metamorfoză Și se transformă tare greu: Aspiră-acum la cimpanzeu.) De-atunci, prin negrele stihii, În noaptea largă și profundă, Am rătăcit cu zeci de mii De metri ... pe-atâtea grații, Eu aș pleca la cele trei semnale. Mă-întorc, frumoasa mea necunoscută, Și ochii mei din umbră te salută De câte ori se-ntunecă lumina. Dar ochii tăi n-au prea băgat de samă Că-n pieptul meu se-ncepe-o nouă dramă, Cînd a căzut definitiv cortina. Un romantic De două ceasuri tremurând în stradă, Cu ochii plini de mută resemnare ...
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... cui știu eu să-i fut, că au început a mă lua lumea de nebun… Cucoana vede acum că țăranul are dreptate, și se face a se uita într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului și la cinstita pulă din când în când. — Bată-te focul să te bată ... mulțumi și-i vrea să te lese de frecuș, să strigi la dânsa: ho! ho! haram nesățios! Și atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca șerpele la apă dulce… Și pe urmă, de câte ori ți se scoală… tot așa să faci. Și dacă nu te-i mulțămi, atunci să mă blastămi pe mine. — Bată-te pustia să te bată, mojic ... cinstita pulă face zbâc! în pizda cucoanei… Și dă-i, și dă-i, de-i mergea colbul. Dar chita cucoanei! Vorba ceea: baba bătrână nu se sparie de pula groasă. Ședea, sărmana, cum șede mielul la țâța oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai tărtoșe: Strâmtă-n pizdă, tare-n șele, Crâșcă pula din măsele Că-i cam iute ...
... dacă voiți să-l știți, era numai o scenă de haiduci moldoveni, cu îmbrăcămintea și graiul lor, cu cântece de ale lor, care la sfârșit se ucideau toți; autorul voia să facă o epigramă în contra dramelor ce au copleșit scena, dar epigrama avea însăși să se schimbe în dramă adevărată, precum veți vedea, nu pentru spectatori, ci pentru eroi și autor. Aceasta va fi, cred, întâia oară când acei actori se ... și mă întorc acasă... Vreo câțiva prieteni mă așteptau cu o partidă de șah. Abia începusem partida, când deodată intră pe ușă aga... Slujbașilor statului se cade a li se face oarecare cinstiri... sluga aduce ciubuce, dulceți: ... eu jucam mereu înainte; nu se-ntâmplă nici șah , nici mat ; partida se sfârși printr-un crai despuiat . Ne sculăm, aga mă ia de mână și mă poftește a merge cu dânsul până la ministru, spre ... și mă pune la dreapta, drăguțul! Nu-mi aduc aminte vorbele fără șir ce am schimbat cu aga; eram departe, foarte departe de ce mi se pregătea și mai ales de locul, de unde aveam a scrie acestea; nu știu să-l fi zărit vreodată pe vreo hartă geografică
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... lui Moroi, care bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge de la încheieturi, și îngenunche la picioarele soției sale. Răsuflarea se opri ca la un om ce se prăbușește într-o groapă fără fund. Până când genunchii îi ajunseră la covor, i se păru o eternitate de rușine maladivă. Câteva pete rumene îi răsăriră în obraji. Întinse încetinel mâinile pe genunchii dnei Moroi, care se scâncea zadarnic, fără nici o lacrimă în ochi. Și, cu înfățișarea unui câine obișnuit să fie bătut, șopti, mângâind-o: — Dacă vrei tu... Dacă ... unde e? — Stanei... n-am putut să-i plătesc pe două luni... N-aveam decât cei 200 de lei... A plecat lăudându-se cu judeca... Sofi se sculă repede. Se duse la oglindă. Începu din nou să se pieptene. Își desfăcu câteva codițe, strâns împletite din frunte până la urechi, ținând între dinți un ac de cap. Moroi, jinduind zadarnic o vorbă din ... subalternul său, care abia îndrăznea să calce covorul șefului. În mijlocul salonului, două mese lungi, înțesate de musafiri. La una domnii, la cealaltă doamnele. Directorul ...
Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea
... dar odată găleata în puț căzând Și cu ce să scoată apă pentru școală neavând, Hogea porunci îndată ca din toți ai săi școlari Să se lase-n puț s-o scoată vreunul din cei mai mari; Merg școlarii toți în grabă, pe lângă puț se adun, Dar privind ș-adânc văzându-l, n-a vrut să intre nici un. Deci văzând că coraj n-are nici unul din ... o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având, Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând; Nastratin plecând să meargă spre a se înfățișa, Băgă-n sân un pietroi mare și se-nfățișă așa; Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea, Nastratin pe taină sânul își arăta și tăcea. Judecătorul văzându-l că își bătea sânul ... să trateze alerga; Și după ce așezară la masă pe toți frumos, Îl puseră și pe dânsul în colțul mesii de jos. Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă, Și la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă; Dându-i hainele acela, se