Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SA ZICEM AȘA
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 593 pentru CA SA ZICEM AȘA.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... gândește. Dacă nu-ți șopteam eu că copacul uscat nu mai dă de la rădăcină, cine știe ce-ai mai fi spus... Baba se făcu ca para focului. — Zău așa... nu te rușina, mamă, nu zău... Așa e omul. Când e mic face nebunii fiindcă e mic; când e la tinerețe face nebunii fiindcă e tânăr, iar la bătrânețe se gândește la ... ei îi minți și dau din cap; ba și mai și: ei știu că-i minți, și tac, și înghit, și n-au ce face, ca să nu se strice trebile împărăției. — Da' bine, Neghiniță, ție-ți trebuie un an ca să umbli cât altul umblă într-o zi. — Da? Ei, nu e așa deloc. Eu mă las pe-o adiere și plutesc ca pe apă, și mă mlădii pe apa vântului ca pe valurile mării. Ba uneori întrec rândunelele ca o săgeată de argint. — Ce bucurie pe unchiașul meu, zise bătrâna, când o afla că are și el un copil. Deseară o să se ... cât zece ca mine și ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... Crăiasa zânelor de George Coșbuc Orcanul însuși stă domol Și-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Ușoare, ca de neguri, fug Prin liniștea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutați încă. Vezi tu departe-n Răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor Și vara-n veci nu moare, Iar ele-și ... și-atâta ce-i? Și pieptul Anei crește, Și cum întinde brațul drept Mai viu îi bate pieptul Și tremură, strângând la piept Pe doamnă-sa cu dreptul. Atâta ce-i? Dar m-a durut! Să nu pui mâna stângă! Și-n urmă zâna s-a zbătut ... Pe nimeni ea n-a sărutat, Ori poate flori și fluturi, Dar pentru salbă i-ar fi dat Și-o sută de săruturi. Așa fac doi coii în joc, Când nu-nțeleg ce-i jocul, Dar zânei i-a părut d-atunci Că i-a pierit ... strâns i s-a lipit De caldul trup mătasa! Ea bate-n palme, vede-n lac Că strânsă-i stă mai bine; Rotunde, ...
Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați
... în târg, ținu mai la preț și cu mirare văzu că scoate câte patru pungi de bani în loc de două. Apoi daca văzu că așa merge treaba, își făcu o căscioară, își mai îndulci și el traiul și-și dete copiii la dascăl ca să învețe carte. Într-una din zile, ducându-se mai de dimineață să-și ia merticul, dete peste pasărea ale cui ouă le lua el ... răspunseră amândoi, frații mai mari, să mergem, să mergem. Și într-un suflet ajunseră la dascăl, îi spuseră și-l rugară să vie să citească, ca să știe și ei ce zice acele slove de sub aripa găinei, pe care o păstrează în colivie tat-al lor. Dascălul deocamdată nu voi să crează ceea ce-i spuneau ... șeaua să priceapă iapa. Femeii îi dete un fier ars prin inimă. - E, apoi ce fel de pasăre ai voi dumneata? îl întrebă femeia. - Ceva așa, deosebit, răspunse dascălul. Și ca să nu mai ocolim, ți-oi spune românește, pe șleau: am poftă să-ți mănânc friptă găina aia a ta din colivie. - Vai ... va ...
Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări
... atât de bogat în deosebite spețe de târâtoare necurate și veninoase - goniți de aiurea, și primiți aci la adăpostul celei mai largi ospitalități, maltratați aiurea ca vite și respectați aci ca oameni, nenorociți și mizeri aiurea și prosperi aci între noi, calomniind poporul nostru batjocorind națiunea noastră și conspirând contra liniștei și siguranței Statului nostru. Zicem ... lecții de limbă românească. Și Statul român să stea nepăsător față cu toate acestea ? Nu, asta nu se poate. Dacă națiunea noastră este prea curată ca să nu se teamă de întinarea balelor semitice; dacă poporul nostru este prea cu minte ca să nu răsplătească ingratitudinea israelită decât cu un suveran dispreț, - Statul român nu poate îngădui mai mult asemenea agitații d'adreptul criminale: el este dator ... mare îl represintă elementul israelit. E știut că toți acești străini se bucură la noi de o ospitalitate cât se poate mai omenoasă: ei au ca străini libertatea cultului, a asociațiunilor în scopuri oneste, a școalelor confesionale, a practicei meseriilor și comerciului ; se bucură în ... «Protestăm, că sunt în țară foi nemțești, ungurești și ovreești cari, în toate ocaziunile, insultă instituțiunile și demnitatea României și îi combat interesele, fără
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... umple-ți sânurile. - Așa orbește, ce naiba o să apuc? Mai bine ar fi să mă dezleg la ochi, răspunse băiatul. - Să nu faci una ca asta, vai de mine! că în clipa ce vei deschide ochii, cu moarte vei muri, îi zise calul. Băiatul ascultă. Descălecă, dară frâul din mână ... luă în nume de bine. Nu era țârmonie la curte, unde să nu fie și el chemat. Nu era paradie ori vrun alai sau serbare, ca să nu fie și el acolo. Azi așa, mâine așa, el făcu cunoștință cu toți fiii de domni și de boieri și învăță de la dânșii, ia numai așa auzind și văzând, toate obiceiurile: cum să mânuiască sabia ori paloșul, cum să răsucească buzduganul, cum să întinză arcul și să ochească, ba încă îi ... întrebă, că nu e chip a scoate pe fată din mâna zmeilor? Calul îi răspunse: - Ce nu se poate pe lumea asta? Însă ca să scapi pe fată din mâna zmeului, cam greu lucru este din pricina zgripsoroaicii de mă-sa, că este și vrăjitoare de înghiață apele. Atâta fu destul băiatului să afle. El nu voi să știe greu negreu, și se duse drept la ...
Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger
... Dară chestia este a limbii, chestie foarte însemnată în privința reformei filologilor români moderni, care țintesc să curețe idioÂmul de vechile cuvinte ca de o rugină, dându-i lustrul unei limbi civilizate. Vă întreb însă: o veche monedă nu va pierde valoarea sa neprețuită, atunci când ea va fi curățită și din nou poleită? Să nu uităm că națiunea noastră tocmai în antichitatea sa are preponderență asupra altor națiuni moderne. Națiunea noastră cu mândrie își ridică fruntea din noianul veacurilor și privește în jur cu dispreț spre foștii ei ... ce au frământat-o sub piÂcioare și la urmă singuri s-au desființat, neputând-o răsturna de pe temeliile așezate de uriașul Roman. Pe așa temelii se înalță piramidele în mijlocul pustiurilor, măcar că peste ele trecură generații multe cu sumețe cuceriri, care la urmă se prefăcură în nisip, atunci ... ales unele din părțile pământului pare că sunt predestinate a fi arena de luptă între felurite generații, pentru că acele locuri au slujit ca o țintă sânÂgeroasă, atrăgând spre sine aviditatea de cuceriri a națiunilor megieșe. Provinciile daco-române au și fost acel colț de pământ ...
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... piatră a coroanei sale. Un singur bărbat protestă împotriva dării Bucovinei. Acesta fu Grigore Chica voievod, domnul Moldovei. II - 1 octombrie 1777 Iar delibașa zice Vrând răul ca să-l strice: "Măria ta, ar fi bine Să mai iau oameni cu mine!" El i-au răspuns: "Sunt destui În coadă doi idiclii... Că ... doi boieri moldoveni veniți la dânsul într-ascuns. Nimene nu era de față la această vorbire. Numai la perdeaua din afară păzeau doi arapi, negri ca abanosul și înarmați din cap pân' în picioare; ochii lor sticleau ca un luceafăr în întunericul nopții. Când își arătau dinții albi și ascuțiți, socotea cineva că vedea doi zăvozi mari și cumpliți, gata de a ... stau într-o postură umilită, în genunchi, pe un covor întins pe parchet, departe de divan. Capigibașa înota într-un ocean de fum mirositor; fața sa măreață păzea o nemișcare absolută; câteodată își îndrepta barba albă ca omătul. — Ei, boieri, zise el în sfârșit, tăind tăcerea, pica-va oare vulpea în cursa vânătorului? Va veni oare ghiaurul? — Va veni, slăvirea ... italienește, afară de românește și grecește, ce erau limbile sale. Vorba sa era învățătoare, ideile sale bogate; toate în el arătau un bărbat înalt. Reputația
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... în zori, Braț greu la bătălie și trăsnet la izbândă; Era mezinul Grangur, om bun, inimă blândă Milos; și era fiul din urmă Trandafir, Frumos ca o poveste, isteț ca un Arghir! Așa erau feciorii: iar Tabără-mpăratul Din inimă iubindu-i pe unul ca pe altul, Sta-n cumpănă și-n gânduri și mult îmi chibzuia Și mult își bătea capul, căci dânsul nu știa La care dintre principi ... Și forul și-l dezmiardă pe-un fir de rocoină Pe-un snop de vâzdogele, pe-o creangă de bujor: Căci are craiul fată frumoasă ca un dor Din zile cu speranță, cu-obraji ca trandafirii Și-așa de drăgălașă ca patima iubirii! Ea poartă haină-albastră și poartă păr de aur Și-i albă ca zăpada din zilele lui faur, Și-o fată mai plăcută, prin șepte țări crăiești, Ca dalba Viorică nu-i modru să-ntâlnești! Ea șede-ntr-o fereastră-n a turnului zăbrele, Purtând pe cap cunună de-albastre viorele ... Și-n jur privește: vede o babă, care sta De cârje răzimată și care-apoi era Mai slabă decât moartea cu fața schimosâtă, Cu mâini ca ...
Dimitrie Bolintineanu - Șir'te mărgărite
... Căci să face clacă mare Spre-a-nșira mărgăritare. Dintre cei ce sunt veniți, Alții nu-s mai străluciți, Mai frumoși, mai răpitori Ca doi tineri frățiori Părul lor în undă lină 'Noată dulce sub lumină Ca pârâul fugător Sub un soare lucitor. Fiecine istorisește Istoria ce dorește, Iar când toți au savârșit, Copilașii au vorbit — ,,Două june surioare, Dulci ca ... fă-mă-a ta mireasă, Fă-mă-a ta femeie-aleasă Și-oi aduce ție-n dar Vase cu mărgăritar!" Asfel zice sora mare, Cu trufie și-ngâmfare. — ,,Fă-mă, doamne, nevestică, Zice sora cea mai mică, Și-ți voi face doi feciori, C-ale părului meu flori!" — ,,Tu să fii a mea mireasă... Dulce ... fuse-a noua ori, Doamna naște doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir-te-mărgărite! Și cu-atâta cât vorbea, Mărgărelul se-nșirea. Iară soră-sa cea mare Cugetând spre răzbunare, Aducând doi arăpei, I-au ascuns în patul ei. Iar pe-acei frumoși feciori, Drăgălași ca două flori, Îi îngroapă prin grădină, Ling-o veștedă tulpină. Din copiii bălăiori Răsărit-au brădiori Dar când stelele voioase, Flori din aer auroase, Încunună ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut
... speriară, până și chiar moș popa. Atunci băiatul unchiașului, cu cartea în mână, căzu în genunchi și începu a se ruga cu foc. Așa făcură și unchiașul și moș popa, și toți megieșii cari se aflau în biserică. Șoarecii și toate lighioanele acelea pieriră. A treia seară ... până ce către miezul nopții o dată începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. Căzură și de astă dată în genunchi, se rugară și de astă dată cu toată credința în Dumnezeu. Însă, ce să vedeți d ... îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dânsul în sus. N-apucară oamenii să bage bine de seamă, și pieriră din ochii lor ca o nălucă. Ba că o fi rămas prin turn, ba că o fi pe după biserică, ba că o fi pe colo, ba pe dincolo ... cărții, călugărul nu-l mai putea ține. Vru să-i smucească cartea din mână; dară băiatul o ținea vârtos. Luptându-se cu băiatul prin văzduh ca să-i ia cartea, călugărul îl scăpă, și fiul unchiașului căzu întrÂo prăpastie adâncă. Dumnezeu știe cât a rămas el acolo, până ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... și Alecsandri îndeosebi au gust literar și judecată literară matură: sunt oameni care știu ce pot și ce vor să extragă din cultura apuseană, astfel ca să poată crea un stil propriu al culturii noastre în general și un stil comun literar. În Cântarea României, se zice, de pildă, așa: Lumea întreagă are tot o poveste... strâmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și sărmanul care sfarămă funia ce-l strânge. Grea e strâmbătatea... Și ... al epocii lesne prinseseră de veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ușor, la infinit. Tot astfel, pentru niște versuri ca cele ce urmează, s-ar putea întreba oricine cu drept cuvânt: sunt de Alecsandri? sunt de Bolintineanu? Plăcută, simțitoare, în toată grațioasă Ești dulce ca ... sunt poezii ocazionale. Alecsandri trebuie să fi fost un minunat improvizator; era de tipul celor care oricând pot scrie poezie, o scriu oarecum imediat și ca de la sine. Imaginația lor e plină de formule poetice, de rime gata sau de scheme pentru rime. Alecsandri de exemplu avea diminutivele, avea o ... originalitatea legăturii ideilor în funcțiune de expresie a sentimentului sunt, în acest fel de a proceda, sacrificate spontaneității, sau cum se ...