Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (NUMAI ATUNCI) CÂND
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 722 pentru (NUMAI ATUNCI) CÂND.
Ion Luca Caragiale - Toxin și toxice
... ajunge la vârful dorit. Ei nu s'au dat înapoi. Entuziasmul lor nu a fost de o singură clipă: voește și vei putea! Atunci începu pe'ntrecute fiecare să alerge în fața primejdiilor. Adevărați apostoli, ei își părăsiră familiile, căminurile, dragostile: un scop unic îi mișca - triumful cauzei libertății ... tot atâtea castele tari, de unde nu se scoate ușor o castă nobiliară! Și voi, părinți ai noștri, obscuri entuziaști, cari ați plâns de bucurie când v'ați sărutat cu feciorii de boieri pe câmpul Libertății sub binecuvântarea lui Popa Șapcă, n'aveți de ce fiți mâhniți. Iată urmașii voștri liberali ... suie sus, cât mai sus, - distincție fără merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu - roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ... niște vrăjmași de moarte. Așa sunt toți câtă vreme soarta îi ține jos în masa cea mare, cufundați în valurile neastâmpărate ale semenilor lor. Dar când norocul, voind să tachineze pe ceilalți, ridicăpe unul sus, încununându-i agitațiile neomenoase cu un succes de avere și de situație, ...
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
... rochița a-nflorit Și o calcă turmele Și o pasc oițele. (Cântec poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Când se născu pe lume voioasa Rândunică, Ea nu avea făptură ș-aripi de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat, Copilă drăgălașă de mare împărat ... plină de o lumină moale, Ce-atinge iarba verde cu albele ei poale. II Copila descântată de zâna ei cea bună Creștea-ntr-o ziuă numai cât alta într-o lună, Ș-a sale brățișoare, ș-a sale mici picioare Aveau, fiind în leagăn, mișcări de aripioare ... maluri Atrasă-n cursul apei de-a râurilor valuri, Și-n cale-i să s-oprească, uimită, încântată De dulcea armonie naturii deșteptată. Atunci pe nesimțite un glas de zburător Îi tot fura auzul șoptindu-i, plin de dor: Atât ești de frumoasă la chip și la făptură, Că ... Se leagănă prin aer precum un verde laur; Iar ochii tăi, luceferi cu tainice luciri, Răsfrâng toată văpaia cereștilor iubiri Ce ai aprins în inimi când te-ai ivit pe lume Tu, zână fără seamăn, minune fără nume! Copila, cu uimire, îl asculta zâmbind... Apoi, cătând în urmă-i, se depărta ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... descoase. Unde-i Costea? Feciorul se ținuse după el de la scară. — Da' ce-aștepți, măi băiete? Te-ai făcut și tu boier, ha? Numai boieri în casa asta. Toată lumea-i boier, numai eu amrămas mojic. Mojicu să care, că de aia-i făcut el. Cum o să tedau afară, păcătosule!... Feciorul sta înaintea lui smirna. — Trage ... era șimai rău, fiindcă bărbatul său devenea ironic, așa cum știa el. — Nu vă deranjarisiți, vă rog... să nu vă piară pofta de mâncare. Când toți fură la masă, Tănase se uită prin talerele tuturor, să vadă cine mănâncă de post și cine de dulce. Dupăaceea sorbocăi de câteva ori ... din belșug. — Și de post și de dulce, ca la otel, zise el. Că de aia nu mai plouă la vreme. Tincuța tușea din când în când, o tuse seacă, urâtă. La fiecare observație a bărbatu-său, își pleca ochii în farfurie:se ținea cât putea să nu răspundă, ca ... am trăit toată viața și mi-a mers bine. N-o să mă învețice să fac. — Nu te învăț nimica, te rog numai ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... pariază pentru Ioniță, progresiștii pentru Artur. La cafeneaua centrală, sunt în prinsoare peste treizeci de dulceți și cam tot atâtea cafele, plăcinte, brânzoaice și mișmașuri. Numai d-ta, iubite cetitor, numai d-ta, care încă n-ai fost mamă, nu vei putea înțelege emoția și neastâmpărul din ce m ce crescânde ale mamei lui Artur, grațioasa ... — Aș dori ca Artur al meu să ia și el o dată premiul întâi; destul l-a tot luat feciorul Păunii. Până când atâta persecuție pentru copilul meu? — No! că-z asta, mă rog frumos la doamna, nu-i perzecuțiune; asta, mai apoi se conzidărează după coefițenturi ... și un sfert, mă rog. Doamna se scoală, și hotărâtă: — Și pentru atâta diferență, nici în anul ăsta, Artur să nu ia premiul întâi?... Atunci pentru ce ai venit aici? D. Tiberiu, foarte afectat, ridicându-se și potrivindu-și poalele: — Apoi pentru că m-au chemat doamna, mă rog ... spune că, seara, la d. prefect al județului, unde era de față și d. Mandache Ionescu, s-a petrecut o scenă foarte penibilă, când ...
... că degețelul ce-și lăsase urma avusese grijă să se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul slovei mari din susul foii, un S frumos, încondeiat cu măiestrie, ca și cum ar fi fost țesut la începutul rândului ... sa închide ceaslovul și-l aruncă, la loc, în dulap. Iar în mijlocul slovei roșii, musculița, strivită, se făcu una cu hârtia tocmai în clipa când
... blasfemie Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie ! Și dacă e să credem poeții pe cuvânt, O dat-a fost ea numai Marie pe pământ, Dar ea de milioane de ori e Magdalenă ! Vampir, când te iubește, și-n ura ei, hienă — Un demon ! El năvalnic a pus picioru-n prag. Atunci din ochii veștezi de dornicul lui drag Tăcând a șters femeia o lacrimă cu iia. Și el, el a vâzut-o ... femeii, s-a topit! Și galben la picioare-i s-așterne furiosul. L-a pironit acolo un strop, un singur strop Când
Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului
... că plângea. "Mi să pare, zice Venus, că ochiu iar ș-au mai pus Pe vro nouă muritoare; vrea să ne-o aducă sus, Ca când îndestule aicea nu-s: avem și de lepădat. Că de când era mai tânăr, cu târâșu le-au cules." "Prepui, răspunde Apolo, câ-i vro pricină de stat, Nu cumva oare titanii iar să vor fi ... rușine." Mars s-aprinde, Vulcan strigă, Venus țipă cât ce poate, Că bărbat-o ocărăști și că e vrednic de moarte. Gâlceava era să înceapă, când iat-un lung țistuit I-au făcut pe toți să tacă și sfada s-au potolit. Fimeia când e sfădită cu al său amorezat Toată ciuda și mânia ș-o întoarce pe bărbat, Îi tot ninge, îi tot plouă, și nimica nu-i ... neștiind ce să zică, numai bani îi ias din gură. Eu ca creditorii breaslă mai ră să fie nu crez, Căci îi destul p-unu numai dintre dumnealor să vez. Îndată chefu să duci și buzile în gios lași, Și-apoi începi pin odăi a te primbla cu mari ... ...
... lățise peste tot. Când se rostogoli mortul, țăranii rămaseră o clipă împietriți de frică, cu ochii la revolver, dar arma nu se mișcase din loc. Atunci femeia se liniști și spuse: — În inimă și-o tras! Bărbatul îi bănui: — De ce l-ai întors, fa? Ce-o să zică ... Dragostea trebuie să-l fi dat gata, săracul! Dânșii mai stătură o clipă locului; nu le venea să creadă că puteau pleca; apoi, ca și când i-ar fi șfichiuit cineva de la spate, ziseră: — S-auzim de ghine! Și-o luară repede la picior. Când ajunseră în fundul grădinii, Lăptuc se cățără pe gard, nevastăsa îl apucă de mijloc, apoi de tălpile cizmelor, și-l aruncă dincolo; în urmă dânsa ... întregii întâmplări: nu mai vedea nici banca, nici mortul; i se părea că banii aceștia i se cuveneau, ba, mai mult, că erau ai ei. Atunci își aminti și de bărbatu-său și-i fu ciudă că de pe urma lui oarecum se căpătuise cu parale. Apoi se uită înapoi, ca ... singur, înfundat, dete drumul unui hohot și își șterse, mulțumit, nasul cu degetul. Femeia întoarse capul iar, se priviră unul pe altul și, ca și-atunci
Ion Grămadă - O noapte de groază
... zic eu. Începură să vorbească și unul merse la ușă, încercând să o deschidă. Gândul că poate am uitat ușa descuiată mă înlemnise de spaimă! Numai cu mare greu, nici nu știu cum, m-am târât, pe lângă perete, în tindă și am pipăit zăvorul: era tras! Parcă-mi veni inima ... pus un par, iar fereștile erau întărite cu gratii groase. Înainte de a merge la ușă, slăbisem așa de tare, întocmai ca și când visezi că cineva vrea să te omoare și tu nu poți fugi, nici striga, căci parcă te-năduși, iar picioarele ți-s grele ca de ... cum se apără suduind. Sluga, și așa surdă, dormea somnul drepților în grajdul vitelor, pe care îl încuiase cu grijire de cu seară. Eram singură, numai cu Dumnezeu. - Da’ dă-i un ciomag și astupă-i gura! zise, mânios, unul dintre ei. Și, deodată, începu câinele să schelălăiască așa de dureros ... bieții, mă cuprinseseră de după gât, țipând: - Țață! țață, nu ne lăsa!… Tot mai aveam nădejde că nu vor putea intra în casă, dar, când începură să izbească cu topoarele în ușă, inima mi se făcu cât un purice de mică și mai că încetă să zvâcnească de spaimă. Pe ...
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... totu-i străin! Reproducem, în fine, din Mortua est ultimele strofe: Dar poate, o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile-mi rele sugrum cele bune, Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu ... noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci, de-ai fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă, Și moartea ... în forma poeziei, ea, prin chiar aceasta, intră într-o lume unde timpul nu mai are înțeles. Cea mai scumpă îngrijire pentru curățenia formei este atunci o datorie a poetului, ca astfel concepția lui să rămână o moștenire neatinsă a generațiilor viitoare. Și care poet, în momentul ... săli, atinsă încă de razele luminilor, se înălța pe un piedestal închis o marmoră albă, frumoasă imitare a unei statui antice; și pe ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... că despre venitul meu, slavă Domnului, mi l-am păstrat, și acuma știu cum să-ntrebuințez ce din fericire mi-a rămas. Vreau numai să încerc pînă unde pot merge prietenii mei cu nerecunoștința. O să mă rog de ei să pună fiecare de la mînă la mînă, să ... adesea tiptil în felurite chipuri prin orașul Bagdad. În seara aceea, era îmbrăcat ca un negustor de la Musul, care s-ar fi dat chiar atunci jos de pe corabie în partea dimpotrivă a podului, și în urma lui mergea un rob mare și voinic, o namilă de om ...