Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN LUNG
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 769 pentru ÎN LUNG.
Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade)
... Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade) Portretul de Ion Heliade Rădulescu Era poet în suflet, era artistul june, Și creator penelu-i; în contemplarea sa Trăsurile-ți divine, în marea-i pasiune Voind să le imite, un angel copia. Și a făcut un angel în toată-a lui candoare, O vergine cerească femeia-serafim, Și-a pus umana artă și zelul și ardoare Să reproducă fapta ... artistul, a fost și creator. In ochii-mi ca-n oglindă se vede-a ta ființă Ș-aievea se refletă în sânu-mi înfocat; Pe inimă ca-n placă, prin calda mea credință, Imaginea-ți întreagă ca zeu s-a întronat. Domnește și e ... vor stinge, Și-n sacrul meu deliriu spuind-o, voi cânta, Ca suflet fără vârstă, ce timpul nu-l învinge, Ș-o va cunoaște lumea în admirarea sa: "Frumoși îți sunt ochii, frumoasă ți-e fața! Frumos îți e svolul, angel d-Osana! Și de-mi este scumpă, de-mi place ... foc consumator. Sunt secoli de atuncea la lunga-mi așteptare; Mi-e teamă să pui mâna s-ating acel portret, Și lira-mi îl repetă ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... crunt atâta toți monștrii de pe lume! Tiran detot, cu moartea mai mult era dedat Ca vârful gol de munte cu cer înnegurat, Și orb în judecată, sălbatic în mânie; Ziceau oamenii țării că nu-i creat din glie. Și n-are suflet, n-are nici inimă, că-n loc De inimă el poartă ... de dânsul, Că-n toată-a lui viață el n-a cunoscut plânsul! De-atunci s-a trezit lumea în alt amar de munci. În preabătul grădinii lui Sânger-Crai de-atunci La pază n-a stat nimeni, dar servi au stat la pază Prin tot cuprinsul țării ... păr îi cade ploaie Și hainele-i se-ngreun, tot trupul e părău, Căci membrele sub apă topindu-se mereu Fac trupul să tot scadă în șipot, în păraie; Și-n două, trei clipite, copila cea bălaie Rămase numai urmă de-un limpede izvor Cu ape dulci, cu murmur etern șopotitor. Un șopot ... toate Pe zece mii de care, la fiecare car Părechi tot câte patru de bivoli înjugar Și, două luni de-a rândul mergând, în ...
... Georgicelor , descrie însăși viața câmpenească a românilor de astăzi. Ovid este izvorul credințelor mitologice ce sunt răspândite între noi prin povești și tradiții. În ele găsim, ca și în gura poporului nostru, fete și flăcăi schimbați în brazi, în păuni, în dafini, dobitoace care grăiesc, păsări măiestre etc., etc. Pe lângă acești doi creatori de poezie antică s-a adăugit un al treilea poet ... când ele nu sunt întemeiate pe logică, și își formează o limbă curată, expresivă, armonioasă, căci îi place armonia. El cată a cuprinde în puține cuvinte o lume de idei, fiind vorba lungă sărăcia omului , adică sărăcia gândului; prin urmare, tocmai în forma frazelor lui descoperim rudirea limbii noastre cu limba latină. Poporul împarte poeziile sale în cântece bătrânești , în cântece de frunză , în doine și hore . Cele mai multe balade ce le avem datează de la secolii XVI, XVII și XVIII, precum: Toma Alimoș, Gruia Grozovan, Codreanul, Ghimciu ... limbistică din zilele noastre, mă îngrijesc pentru viitorul nostru literar și mă mângâi numai cu credința că acest viitor își va găsi loc de scăpare în poezia poporală! Îmi închipuiesc că sunt un străin sosit în ...
... și-a capul și firea. La clacă, ori seara când țin șezători, La joc pe la Paști, și-n dumineci la hori, Pe prund în amurg, la Crăciun în vergel, Ea nu-și dezlipește nici ochii de el, Că vai! cum o-nvinge iubirea! Ș-acum, desperată că nemții l-au dus Pe Nandru ... moare și nici nu trăiește. Ș-acum, înspre seară, cu păr despletit, Și galbenă-n față ca cei ce-au murit, Nebună plecase, cu furca în brâu, La moară, cu gând să s-arunce în râu, Și mă-sa a prins-o, firește. Vai, lasă-mă, mamă; de ce nu mă lași? Mai bine cu giolgiul p-obraz ... Și, când într-o noapte cu pal luminiș De lună, părinții-i dormeau, pe furiș Din pat ea se scoală și iese-n ocol Încet, în cămașă, desculță,-n cap gol, Și pleacă spre moară grăbită. Și roata se-nvârte și surd vuiet dă. Deodată tac apele, roata, ea stă: Când ... citit cărți cu novele domnești, Tu n-ai învățat a iubi ca-n salon, Cochetă-ntrupând paragrafi de bonton: Să leșini, să plângi ...
Vasile Alecsandri - Sămănătorii
... Semănătorii de Vasile Alecsandri Sămănătorii harnici, cu sacul subsuoară, Pășescu-n lungul brazdei pe fragedul pământ; Pe culme, pe vălcele se suie și coboară Zvârlind în a lor cale semința după vânt. „O mie!â€� zice unul menind cu veselie. „Noroc și roadă bună!â€� adaoge un ... vrabia de toamnă rotund spicul să fie! Ca trestia cea naltă să fie paiul nalt! Din ziori și până-n noapte tot grâul să răsară; În el să se ascundă porumbii osteniți, Și când flăcăi și fete vor secera la vară, În valuri mari de aur să-noate rătăciți!â€� Sămănătorii veseli spre fund înaintează, De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc, Și grapele spinoase de ...
Grigore Alexandrescu - Ursul și lupul
... pe urs bate, urs pe leu schimbă, Dintr-o întîmplare prea de nimic. De curînd ursu pe leu schimbase, Și pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase, Și cu verzi tufe sta-ncoronat. Dator eu însă sînt a vă spune Că ursu-acela, măcar că urs ... aflară Că le-a dat cerul un stăpîn nuou, Să se închine lui alergară, Una c-o vacă, alta c-un bou. Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul bun obicei Măriii-sale plocon îi duce, Și înainte-i pune doi miei. Într-o frumoasă precuvîntare ... fie, Că totdauna el l-a iubit, Că pentru dînsul vieți o mie Să le jertfească e mulțumit. Asfel de vorbe se zic în lume, Însă drept formă se socotesc; Căci fieșcine le ia de glume, Care se uită cît se vorbesc. Dar ursul crede, se amăgește, În slujbe pune neamul lupesc: Cum că prieteni are, gîndește, Care persoana lui o slăvesc. După o vreme leul se scoală, Tocmai cînd urșii mort îl ...
Mihai Eminescu - Felicitare lui Samson Bodnărescu
... Mihai Eminescu - Felicitare lui Samson Bodnărescu Felicitare lui Samson Bodnărescu de Mihai Eminescu N-am știut cum că în ziua Douăzeci și șapte iuni, Își serbeaz-aniversarea Toți voinicii și Sămsunii. În biserică asemeni Cât îmblai pe la icoane, N-am văzut pe sfântul Simson Prea iubitule Samsoane. Și aflând de-așa minune Eu scrisei aceste șire ...
Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu
... să-i cânte doine De dragoste sau haiducești, Poetului ce-a fost mândria Gândirii noastre românești! Și glasul lui să fie dulce... Măcar în lumea neființei, Să-și uite lungile lui chinuri Acest copil al suferinței! Natura, cel puțin, mai blândă Cu umbra tragică să fie, Acelui ce-n ... eterna poezie! Și stelele din golul serii Picând în jurul lui scântei, Să-i pară că iubirea moartă Îl mângâie cu ochii ei! Iar când în serile de toamnă Va răsări dintre poteci Bălaia inimii lui doamnă Cu mâini subțiri și brațe reci, În ora tainică și gravă Când ceața scutură vestmântu-i Și luna-n cimitir veghează, În loc de candelă, mormântu-i; Pe când o trestie, un nufăr, Un tei aminte-aducător Înțelegând, poate, ce sufăr Poeții mari în viața lor... Privindu-i chipul între frunze, Vrăjit de-al bronzului vestmânt, Și întrebând mirați ce cată Sub lună morții din mormânt... Atunci în
Antioh Cantemir - Uliul, păunul și cioful
... Antioh Cantemir - Uliul, păunul şi cioful Ne povestesc c-odată al păsărilor prinț A fost pierit. În locu-i trei păsări zburătoare La împăratul vultur cerea locul deschis, Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat. Cu vitezia uliul ... multe Dovezi despre războaie în care s-a luptat, Se laudă păunul cu penele-i plăcute, Iar cioful juruiește că noaptea fără somn În veci o va petrece, făcând și jurământ. Deci vulturul aleasă, pre care gândiți, domn? Pe ciof! — Și la aceasta așa își dă cuvânt; Că ... faptă bună. Nici pe viitorie la dânsul nu e har, Căci dacă tinerețea cu slavă nu răsună, Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar. Păunul este mândru cu lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caută pricini, Se apără cum poate, și noaptea fără lene Nu doarme ...
Grigore Alexandrescu - Papagalul și celelalte păsări
... Grigore Alexandrescu - Papagalul şi celelalte păsări Papagalul și celelalte păsări de Grigore Alexandrescu Lăsând a sa colivie, În pădure vru să vie Papagalu-a se plimba; Și îndată ce ajunse Să judece el se puse Păsările ce cânta. Că deloc nu ...
... părea cum că înveți Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este ... prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești, Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești, Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gînduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!“ Ea nici poate ... s-arată, pieptu-i crește, Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos… A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E