Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AI SA

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 728 pentru AI SA.

Ion Luca Caragiale - Om cu noroc

... nu mai meargă fără folos la locurile oficiale, unde fusese bruscat și amenințat cu rezilierea contractului și cu un proces răsunător, el trimise pe nevastă-sa să parlamenteze cu un personaj de mare influență, care oricând îl ajutase la nevoie arătându-i multă bunăvoință. Domnul Guvidi se cunoștea pe sine; el ... s-a făcut... Nici nu se putea altfel - altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire... Roibii au fost ai lui.. Și astfel, de vreo șase ani acuma Moară-de-Piatră este proprietatea Guvizilor. Am ascultat de gentila invitație și nu mi-a părut ... pe drum - "contând, se înțelege, pe discreția noastră" - că N…, cum e cam bolnăvicios, și-a făcut testamentul și lasă aproape toată averea sa

 

Mihail Kogălniceanu - Introducție la "Dacia literară"

... general al literaturii românești, în care, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni, fieștecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul său. Urmând unui asemene plan, Dacia nu poate decât să fie bine primită de publicul cititor. Cât pentru ceea ce se atinge de ... fie pururea pentru noi o tablă de legi și scandalul o urâciune izgonită. Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrăjmași ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari în judecățile noastre literare. Iubitori ai păcii, nu vom primi nici în foaia noastră discuții ce ar putea să se schimbe în vrajbe. Literatura noastră are trebuință de unire, iar nu ...

 

Vasile Alecsandri - Doncilă

... El se roagă tot mereu Să-l sloboadă Dumnezeu. Toată lumea l-a lăsat, Lumea toată l-a uitat, Numai soră-sa Ancuța, Anicuța româncuța, Luceafărul satului, Salba împăratului, Nici pe Donciu l-a lăsat, Nici pe Donciu l-a uitat, Nouă ani ... juncă grasă, Iar pe noaptea fiecare Cere câte-o fată mare! ,,Hei, Ancuțo, draga mea, Facă Dumnezeu ce-a vrea! Tu să n-ai nici o păsare. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc, Doar mi ... numai dintr-un sărut, Capul lui și l-a pierdut!" ↑ Subiectul acestei balade a fost tratat și de poeții poporali ai Serbiei, sub numele de Dojcin bolnavul . Vezi colecția cântecelor poporale ale serbilor, tradusă în limba franceză de August Dozon (Dentu libraire-Ă©diteur Paris). În ... intitulată Spada , cavalerul zice: ,,Dar, spada mea, dar, eu sunt un om liber, și te iubesc din fundul inimii, te iubesc ca și când mi-ai

 

Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia

... acea stare     Mai fost-au vreun om pe lume, ca să creadă-a mea durere ?     Tu, sîngura mea stăpînă, tu, viață, tu mîngîiere,     Ai simțit și-ndată mila din sufletul tău pornită     Cu rumăn de rușinare pe fața ta zugrăvită     Și cu tremurul de spaimă, lipsîtă de cuvîntare,     Ți ... mărturisit căderea numai prin îmbrățoșere.     Ș-ai primit, ah, norocire, supt copaciul acel mare,     Ce pare că-l văz cu ochii și acum în depărtare,     Ai primit drept chezășie ceriul, stelele și luna.     Viața mea și a ta însuși, că te-oi iubi totdeauna.     Că te-oi iubi păn ... vron loc cu departare,     Jalnică și năcăjită de a lui sălbatici fapte,     Fără nici o mîngîiere, în suspinuri zi și noapte.     De mai ai zare de viață, unde vei fi azvîrlită,     Zi citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă :     â€žAm o inimă în lume care știu că ... zorile răvarsă și doresc să asfințească,     Abia noaptea înnegrește și vroi zori să să ivească,     Căci cu nimic nu să-mpacă într-a sa nemulțămire     Sufletul meu, ticălosul, ce-i pururea în clătire.     Ah, și acum să să împace, cum să rabde, vai de dînsul,     Cînd îl înec pe ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone

... face un sângeap de rachiu... Vaniușka (ce ședea pe o laiță, sare de pe loc și se apropie de mustăciosul strigând) . Cum? Nu demult mi-ai băut cizmele, bețivule, și acum mi-ai dus la birt căciula? Mustăcoisul. Ei, ei... ce pagubă! Dar eu nu-ți zic nimic că­mi porți de câteva zile paltonul cel nou. Na ... Repede se întoarce într-un picior și, alergând spre elegantul, i se uită cu gingășie în ochi.) Ah, scumpule puișor, apropo de suvenir, tu mi-ai făgăduit o rochie de moar antic; zburdalnicule, ți-ai uitat făgăduința. Eu nu mai vreau cofeturi, eu vreau rochia, vreau numaidecât... (lovind cu piciorul și cu pumnul în palmă) iară de nu, îți jur ... dacă dum­nealor nu vor să repeteze? Eu mi-am uscat pieptul, suflând câte un rol de zece ori... (Directorul îl întrerupe.) Destul, iară te-ai pornit la măcinat? Dă-mi caietul și lipsește de aici. (Către ceilalți.) De acum eu voi sufla rolurile, veniți mai aproape și să vedem de ... șuguiți cu mine. (Către fiică-sa ...

 

Anton Pann - Nepotul împrumutat

... an Ț-îi răspunz pîn'la un ban. Unchiul său s-a îndurat La vorba ce l-a rugat Și mîna sa ardicînd Îi arată sus, zicînd: -Vezi acea oală din cui? Eu ce am acolo pui. Caută, și cîți găsești, Numărați să-i priimești. Nepotul său ... iar o ardic, Că nu e în ea nimic. Deci unchiul său n-a ascuns, Ci-îl dete acest răspuns: -Apoi de cînd ai luat Într-însa ai mai băgat, Și ai venit iar să cei Ca să găsești și să iei?. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat ...

 

George Coșbuc - Podul lui Traian

... Lespezi peste bârne-ncheagă Viaduct pe bolți enorme Și-uriașele lui forme Parc-ajung până-n zenit. Și din câte-avea ținuturi Roma-n stăpânirea sa, Iuți oșteni ascunși sub scuturi Vin ca apa revărsată, Cum potopul tău odată, Iahve, peste lumi vărsa. Podul își îndoaie fierul Sub atâți legionari, Tubele ... tari în lume, Însă nu pe cei mai tari! Cine va mai sta-mpotriva Leului roman de-acum? Care fulger stăvili-va Goana răzbunării sale? Ai voinici tu, Decebale, Să oprești furtuna-n drum? Ori ai tăi sunt cei ce-n gloate Ies din codri-ntunecați? De pe câte râuri toate Vin la moarte ca la nuntă Cu topoare-n mâini ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI

... Ci noaptea-în toate părțile zboară. Tocma pe-acea vreme, supt afunda TartĂ¡rului peștere, Sătana Scoțind capul afară din unda Văpăii nestânse, cu tirana Sa privire, pe diavoli învită Să muncească făptura osândită, Iar' el prin aceasta să desfată Ca ș-un craiu tiran după bătaie, Când vede-oastea vrăjmașă ... Sătana căută cu desfătare Cum chinuita făptură geme, În gânduri căzu și socotele Ce-i pricinuiră-amară jele. Pentru că cugetând el în sine Cumplita sa din ceriu scăpătare, Apoi tot pierdut vecinicul bine Potrivind cu a sa de-acum stare, Așa răcni de jele și-urgie, Cât clăti iadul din temelie. Crunți învolbind ochi apoi: ,,Oh mie! (Strigă) Cu totul nesuferită Viață ... nainte Atotputernicie nu poate Alta să facă-asupră-mi izbândă Mai mult ocarnică și neblândă. Deci sus, Sătano! Scoală și-arată Celui-de-Sus că-ai încă putere; Și măcar nu poate el să pată, Nici să sâmțască vre o durere, Totuș cere-a ta pe dânsul ură Să ... trebuință. Dar eu astă fireșe plecare, Cu totul o stric prin lăcomie Și fac pre om de-în urmă el n-are Hotar în pofta

 

Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis

... tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri — evii lor pentru ei ar fi tot atât de lungi ca pentru noi ai noștri. În ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, în ce infinire de timp clipa de bucurie — și toate ... a lui Alexandru cel Bun — este oare absolut imposibil? Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispozițiunii lui, o clipă de timp în împărțibilitatea sa infinitezimală, care nu încetează în veci. În aceste atome de spațiu și timp, cât infinit! Dac- putea și eu să mă pierd în infinitatea ... și c-un asemenea cap omul nu ajunge departe — și mai cu seamă cel sărac — și Dionis era un băiet sărac. Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac. Era tânăr — poate nici optsprezece ani — cu atât mai rău... ce viață-l așteaptă pe el?... Un ... se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet — e minune oare că pentru el visul era o viață ...

 

Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea

... Hogea zise – că e vorba cam aci Și mai mult nu e de lipsă să stau a ț-o tălmăci. DACĂ N-AI SĂ MERGI CĂLARE NU UMBLA LA-MPRUMUTARE Unul a venit odată ș-îndrăznind ca un vecin A cerut să-i dea ... CASCĂ OCHII LA TOCMEALĂ IAR NU DUPĂ CE TE-NȘALĂ Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea, Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva: Și așa tăind cu el capul măgarului celui mort, L-a-nfășurat pe deasupra binișor cu niște tort; Apoi cu acest ghem ... Nastratin luându-i, se făcu grab nevăzut. Pe cumpărătorul însă cugetele nu-l lăsa, S-apucă, desfăcu ghemul cum a mers la casa sa, Și abia găsi pe dânsul numai o oca de tort, Iar celelalte ocale capul măgarului mort. "Mai mare daraua Fu decât ocaua." Ce să facă ... sânul plin, Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin; După ce jeluitorul fu d-aci afară dat, Zise lui Nastratin Hogea: - Scoate ce mi-ai arătat; El scoțând îndată piatra, o puse cu cinste jos Și se trase la o parte, cu chip prea politicos. - Dar ce este asta ? zise ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii

... a o încurca. Când apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin fără nici o motivare; alții, prieteni, îl ridică în slavă și iarăși fără ... a scris, a văzut cât de departe este ceea ce a visat ș-a vrut să întrupeze în scrierea sa de ceea ce a reușit să facă! De câte ori i-a venit să azvârle în foc tot ce-a ... pagina citată mai sus, precum și pe temperamentul artistic al scriitorului. Dacă scriitorul însuși nu e, nu poate să fie cu desăvârșire mulțumit de creațiunea sa, simțind unele lipsuri fără a le pricepe bine, pricepând pe altele fără a le putea îndrepta; dacă însuși scriitorul niciodată nu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>