Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂT DE CÂT
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 980 pentru CÂT DE CÂT.
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... carte, de furia elementului. - Las', coane Iancule - îmi zice - ploaia aiasta-i bună după atâtea călduri dropicale ! Și mă conving că are omul toata dreptatea... De trei ori binecuvântat, diluviu! 1) ad rem: căldurile au fost, ce-i drept, foarte tari și înainte de vreme; 2) ad locum: se spală Iașii; nu-i vorbă, Iașii sunt un târg tare curat; dar orșicât, cineva, cât de curat să fie, tot nu strică să se și spele din când în când; măcar dacă nu se spală singur, să se lase spălat, și ... eu merg la colegiul II, cu intelectualii. Oprim la Ermacov. Debarc. Am călcat pe pământ ferm. Sui scăricica, intru, când... simt că-mi fuge pământul de sub picioare și, cât p-aci, dacă nu sare cineva repede să m-apuce, dau să cad pe spate înapoi afară, în valuri. Ca fulgerul mă sageată un gând ... Pornim. - Coane Iancule - îmi zice - 'm par' rău amu, după su'cesul meu, c-am cedat și nu mi-am pus cand'atura! Face iconomie de silabe, probabil fiindcă mai avem puține momente de petrecut împreună; vrea omul cât mai scurt să-mi spună
Ion Luca Caragiale - Amiaza maura
... Ion Luca Caragiale - Amiaza maura Amiaza maura de Ion Luca Caragiale Simbolistă-orientală În aer e lene... Amiază de vară. pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă și sânge și bale, Ahmet stă-ntre două geloase neveste: Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste! Biulbiul este blondă, Fatme este brună; O patimă ... fierbând, Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând… Fatme e departe... Emirul Ahmet Cu blonda Biulbiula vorbește-n secret! * În aer e lene... Amiază de vară... E pâclă greoaie de plină Sahară. Biulbiul doarme-acuma deplin liniștită. Fatme se întoarce... Figura-i, pălită De focul ce-o arde, cu jale zâmbește. Ahmet ia ciubucul și țintă-o privește. “... Nebuno - el zice - te-apropie bine: Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine...â€� “Știu... Doarme acuma potrivnica mea: Stăpâne, vorbește-mi și mie de ea!â€� Biulbiul doarme dusă... Emirul Ahmet Cu bruna Fatmea vorbește-n secret... Și bruna, la rându-i, de vorbă sătulă, Adoarme alături cu blonda Biulbiulă. Emirul de vorbă și dânsu-i sătul – De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul. Ca tigru-ntre două tigrese rivale Ce dorm obosite, zdrobite
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... Să porți bogate haine, și slugile să-ți fie Înfășurate-n aur. Au doar vinațe scumpe, Sau cărți pe la dughene n-au mai rămas de joc? Rudeniile, maica-ți se află sănătoși, Norocul te adapă din cornu-mbelșugării, Nimic nu te oprește de-a viețui-n odihnă. De ce dar taci ca muții și nu zici un cuvânt? Nu știi cât prețuiește un sfat prietenesc, Și câtă mângâiere ne-aduce-n mâhniciune Când neopriți de patimi păzim a lui urmare? A! înțeleg pricina de ce ești supărat. Damon în aste zile se-naintă în rang, Trifon primi cordonul, și Tulie o moșie; Iar falnicul tău nume și slava strămoșească ... uitate au rămas; Zavistnic nu ești însă ca popii la soboare. EUGENIE: Ai cam ghicit în parte. Deși n-am gelozie, Dar simt câtă rușine, cât de cumplit afront E pentru noi boierii, când văd un prost țăran Ce poartă semnul muncii pe mâinile-i asprite, Când văd pre altul care mergea ... pe-ai tăi pereți În cadre aurite abia le poți citi. Îți trebui înlesnire de ochi străini și minte Să poți numi tu șanțul acel de ...
... a aflat De s-a-mpreunat, Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare Și nouri cu soare? Arzi în foc nestins, De noi trei aprins. Și te fă tăciune Și te fă cărbune Cu-arapi de vroiești Ca să te iubești!" Focul s-aprindea, Vreascurile-ardea, Para se suia, Chira, vai de ea! Gemea și plângea, Trupul își frângea, Și amar zicea: Frățiorii mei, Mă rog la tustrei, Faceți-vă milă De-o biată copilă. Ah! mă doare foarte! Ah! mă tem de moarte Fie luminată, Fie-ntunecată! Vai ș-amar de mine, Iată moartea vine, Vine, se repede Și nime nu-mi crede! Măiculița mea, Ce pedeapsă grea! Focul mă cuprinde, Carnea mi-o aprinde; Maică ... de vase plutitoare, căci românii cam au obicei a stropși unele nume străine, precum au prefăcut cuvântul de canton în cardon și acel de dilijanță în dirijancă etc. ↑ Tablou statistic de comerțul țărilor noastre. Moldova și Valahia sunt vestite pentru pământul lor mănos și produc, de mai mulți ani, câtimi foarte însemnate de ...
... se tălmăcește astfel: neavând nimica în sine , pun în schimb pe sine . 5. Altruismul nu-i decât egoismul bine înțeles, priincios individului și unui număr cât mai mare de alți indivizi, a căror bunăstare aduce bine individului de la care purcede fapta. 6. Inteligența nu se poate sulimeni spre a arăta altfel de cum este; deci cei proști n-au nici un mijloc de scăpare. 7. Umoriștii sunt foarte prețioși, fiindcă sunt foarte rari și fiindcă se arată ireverențioși față cu realitatea, în contra căreia, conștient sau inconștient, ,,avem ... această uniformitate devine totală: numai un păstor distinge individualitatea fiecărui animal din turma sa. Pentru noi nu e nici o deosebire între ele. 25. E de invidiat optimismul contemporanilor noștri, care cred că am progresat atât de excesiv, ne-am dezanalizat atât de mult, comprehensiunea și inteligența sunt atât de complet tovarășele noastre de orice moment, încât, ca să ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult abstracționism ar fi nevoie de o doză de gorilism. De fapt -- și chiar când pe spirala progresului ne aflăm în ascensiune -- suntem încă la începuturile omenirii. Cele câteva zeci de
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... Căci timpul este totul: o clipă dintr-o mie Aduce mântuire! IX A patruzecea vară-mbrăcase ieri câmpia În busuioci și-n grâne, De când suspinul nostru smulsese România Din gheara ta, jupâne; A patruzecea iarnă în haina-i de mireasă Se-ndrumă după vară, De când suspinul nostru pe litfa n-o mai lasă A-și bate joc de țară!... X Și țara se deșteaptă, voioasă, zâmbitoare, Plăpândă, răsfățată; Jos florile dezmiardă, se uită sus la soare, De raze-nconjurată; Scăldându-se-n lumină, din ce în ce mai vie, Ca trandafiru-n rouă, O altă simte viață, o veche bărbăție Și o ... și cu pete, Întocmai ca-n vechime!... XVII Nu s-a schimbat nimica! Aceeași fudulie De nașteri venetice Din oameni fără nume, goniți de prin Grecie Și pripășiți aice. Aceeași goliciune la inimă, la minte, La cugete române; De jafuri lăcomie, dispreț de cele sfinte Și lipsă de rușine! XVIII O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i mumie, nu-s moaște: Priviți-i crunta gheară! Și pentru ca de ...
George Coșbuc - Trei, doamne, și toți trei
... astă-vară Și rând pe rând veneau în sat Și ieri și astăzi câte unul Din cei care-au plecat. Și-ai lui întârziau! Plângând De drag că are să-i revadă, Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă Cu ochii zarea măsurând, Și nu veneau! Și dintr-o vreme Gemea ... nu-i știa. El pleacă-n urmă la cazarmă Să afle ce dorea. Căprarul vechi îi iese-n prag. Ce-mi face Radu? el întreabă, De Radu-i este mai cu grabă, Că Radu-i este cel mai drag. E mort! El a căzut la Plevna În cel dintâi ... slab, cu ochii beți El a plecat, gemând p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mâna de păreți. Nu se simțea de-i mort ori treaz, N-avea puteri să se simțească; El trebuia să s-odihnească Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz S-a ... a pus, înmormântând în palme-i Slăbitul său obraz. Și-a stat așa, pierdut și dus. Era-n amiazi și-n miez de ...
... Iuliu Cezar Săvescu - Leul Leul de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Atât cât ochii pot cuprinde În lung și-n larg peste ocean, De mii de ori pe-atât se-ntinde Pustiul alb saharian. Lângă ruina calcinată A unui templu părăsit, Lingându-și laba-nsângerată, Oftează greu un leu ...
Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae
... și bunătatea smereniei are mai multă putĂ©re decât mândriia; că au făcut pre singur Dumnezeu, carele iaste făcătoriul Luceafărului și s-au plecat atâta, cât au lăsat ceriurile și toată slava și lauda ce avea de toate puterile cerești, de s-au pogorât pre pământ, și s-au făcut om și s-au smerit până la moarte, după cum zice fericitul Pavel, moarte de cruce; și s-au pogorât și până la iad de au scos pre Adam, cu tot neamul lui și l-au suit împreună cu dânsul la ceriu, unde au fost și mai înainte. Iară Luceafărul ... s-au stins de tot lumina zilei între întunĂ©recul nopții și când ceriul, de osteneală, au fost închis spre somn toț ochii lui, atâta cât nici luna nu priveghiia, nici una din stĂ©lele cĂ©le mai mici avea deșchise tâmplele lor cĂ©le de argint, atunce ca când ar fi fost nu făcător de bine, ci ca un hoț, aleargă cu mare grabă la acea săracă de casă și aruncând înlăuntru, nu zic odată, sau de doao ori, ci de ...
George Topîrceanu - Balada corbilor
... George Topîrceanu - Balada corbilor Balada corbilor de George Topîrceanu Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, — Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta ... măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, — În dosul frontului, la pândă, Noi nu ne ducem la război! Târziu, cu penele mânjite De sânge negru — și sătui, În cuiburi calde și ferite Ne-mperechem și scoatem pui Ce s-or hrăni ca și părinții Din hoituri slabe ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... Era-într-o zi pe-hodină-așezată): ,,Pasă! (grăi) strigă să să-adune VĂ³ievozii și fețele bătrâne, Că bune lucruri eu am și multe De-a le zice-în puține cuvinte, Dacă-or voi doară să mă-asculte; Și m-or asculta, de au minte!..." Ciurilă-îndată mearsă de-acia Și strigă-întru toată țigănia: ,,Tot omul s-audă și să știe!... Că moșul Drăghici să strig mă mână, Ca tot îns' la cortul ... o țâră, Dar', ca să poată mai cu plăcere Călători țiganele gloate, Au pus în frunte să meargă bucate! Socotind bătrânii-înțelepțește Cumcă gloata sâlită de foame Va căuta să meargă bărbătește, [5] Ca flămând pântece să-ș întrame. Ce nu face-un sfat bun câteodată!... Ferește de rău o țară toată!... Îndată și numita solie Purceasă, ce fu din doao fețe Cele mai harnice-în țigănie, La cuvinte și gânduri istețe: Unul ... tabăra țigănească. [17] Cum vă place dar a mea părere Și dă-aveți ei împrotivă-a zice?..." Dragomir atunci arătă vrere De-a grăi doară ceva de ...