Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ RÂDĂ
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 484 pentru FACE SĂ RÂDĂ.
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... fi și frumoasă! — E duioasa noastră mamă! a adăogat Poetul. — Da, duioasă mamă, ce e drept... Trebuie numa s-o bați să-i sângerezi sânul până să se-ndure să-ți dea o picătură de lapte... Și încă vara, cât să fie de zăduf, calea-valea; dar să poftești d-ta iarna — că pasămite nu ești de p-aici — să poftești când turbă și urlă... atunci s-o vezi ce duioasă e! — Da, știu; dar, chiar în furoare, ce sublimă este! — Bag seama ... sfântul — eu știu ce ți-a făgăduit domnul, că eram de față; dar acuma, drept să-ți spun, nu e vreme potrivită să i te-n-fățișezi; e foarte supărat pe oameni, fiindcă-i vede cum se-nvrăjbesc și dușmănesc între ei și gata-gata să facă iar războaie și vărsări de sânge; și domnul este peste măsură scârbit de purtările lor, și chiar se gândește cum să-i pedepsească amarnic, cu foc, apă, cutremure și alte răni, ca să-i aducă la calea pocăinții... Prin urmare, mai plimbă-te... — Bine, a zis Poetul. Și iar s-a dus jos ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... de vânt, rătăceau și se încrucișau în văzduh, întocmai ca niște legiuni ce se pregătesc de luptă. Turmele împrăștiate pe plaiuri, simțind apropierea furtunii, alergau să caute adăpost, și tălăncile lor sunau fioros prin freamătul codrului. Tunetul începu să clocotească în văi. — O să mă jur să nu mai calc pe aici, murmură călăuzul, ia sama unde pui piciorul... Ține-te de mine și nu te prea uita în jos... Bine-mi ... păraiele, care în cursul lor turbat luau cu sine pământ și pietre și le rostogoleau la vale. De la un loc Costin nu mai putu face nici un pas înainte. Cărarea era ruptă în două. O râpă înfricoșată sta deschisă înaintea sa, prin care era cu neputință să treacă spre a ajunge la celalalt capăt de cărare. Atunci el se crezu pierdut. Având în față și în stânga râpa, în dreapta ... în mine și doar cât l-am sfătuit să nu se potrivească unui cap de muiere! Numai dă!... Când se leagă păcatul de om, trebuie să-l tragă! Așa-i părdalnica asta de dragoste! — Vra să ...
... cu ochiul distanțele ce le poate ajunge și nu-i fără oarecare înduioșere în fața unei gâște în epoca virginității. Cel de-al doilea uită să mănânce , voind să sară peste o groapă cade-n mijlocul ei, iar frumusețile virgi - sau nevirginale trec pe lângă dânsul fără ca el să-și [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decât un gânsac , ba că în problemele aceluia e mai mult ... fulgerătură 11 pe care cugetătorul adânc o 'ncremenește pe hârtie , pe 12 care, citind-o , se naște în păreții capului tău acea rezonanța lungă care face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața ... ncepe să râdă .|| — Spune-mi nepoate — dacă poți — un lucru imposibil și o idee imposibilă. — Un lucru imposibil e ca eu să fi șters ciubotele lui Beethoven, care-a murit înainte de atâția ani, iar o idee imposibilă este ca ceva să fie și să nu fie tot în aceeași vreme. Kellnerul adusese vinul cerut, moșneagul împlu un păhar mie, unul lui, pe care-l și deșeartă pân-în fund ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... rece. DOCHIA: S-aducă mama, bunica maichii. IRINA (către Țugulea): Și tu? Ce stai ca un țap logodit?... Ești mândru... Ai sabie... Și ce-ai să faci cu ea? ȚUGULEA (face cu mâna ca și cum ar tăia): Să... IRINA: Măăăă... ȚUGULEA: Hî-hî... IRINA: Când?... ȚUGULEA: Iacă ș-acuma... IRINA: O! bătu-te-ar potca [3] ! (Îl mângâie.) S-ajuți mamei Dochii. Dar ... l-a trecut Dunărea... Și-a pus piatra săpată unde a stat bătălia, mărturisind lumii: Aici, eu am fost frânt, să cunoască și să știe toată suflarea din țară că a fost cu voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, și lăudat să fie numele lui în veacul vecilor. TOATE: Amin! REVECA: În patruzeci și șase de ani, treizeci și trei de bătălii, două fără izbândă și treizeci ... pulpa dreaptă zic doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana. (Scapă sabia într-adins.) Oană... (Oana ridică sabia, i-o dă și dă să-i sărute mâna, dar n-o ajunge.) Să mă cobor la tine, ori să
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... și-ți înveselește inima! zise Vacano, umplând paharele, pe rând. - Ei, signorino, poate semeni cu Girolamo și poate ești frumos, însă nu ești ca dânsul! Să-l fi văzut pe el, mai ales la joc, înaintea osteriei, cum juca de frumos, de venea lumea din împrejurime să se uite la el! Beți, signori, vin, ce vă uitați la mine?! Ce-am rămas eu acum? Un moșneag fără sprijin la bătrânețe! Giovannina, adă ... ceva! Să vedeți, signori, cum cântă de frumos Giovannina!… Fata aduse mandolina, se puse pe un scaun și stârni câteva acorduri, neștiind cu ce să-nceapă. - Cântă-ne ceva din gură, și acompaniază-te de mandolină! Ea plecă puțin capul pe umăr, se uită așa, în deșert, ca și cum ... am deșertat dintr-o dată, căci inimile erau îndurerate. Căpitanul Pavel se sculă în picioare și ținu următorul toast: - Camarazi! Simt, parcă, că n-am să mă întorc acasă, dar voi să-mi salutați iubita din parte-mi, știți voi care… Și… și… așa-i viața: non son roze senza spine… Să vă trăiască iubitele, puilor! Tuturor li se umeziră ochii, numai căpitanul Pavel se uita în deșert și părea că nu gândește la nimic. Signor Vacano
Constantin Negruzzi - Floarea, Florărița româncă
... de roze, de zămoși; Dar gura ta-i mai roșie; și mai mirositoare Decât aceste toate — e sărutarea ta. Te poți duce oriunde fără să aibi vro grijă; Însă de amor dragă, foarte să te păzești, Căci tenera femeie ce este ca și roza, Ca ea se vestezește, se rupe ca și ea. Tu râzi, copilă dragă, d-a ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... cutremură lin. — A sosit ora morÈ›ii mele... zise regele, ca È™i când ar fi vorbit cu el singur... aÈ™tept să-mi spui adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare... care să mă facă a crede că suntem numai pulbere... Un râs clocoti pin toată sala... — Ce râzi, zise regele întunecos... mie nu mi ... unui lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot È™i plâns... È›iuit, urlet... suspin È™i un glas mare începu să râdă pin tot haosul de glasuri mici... — O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce umbla prin sală... Piramide È™i temple, oraÈ ... pieire È™i renaÈ™tere este eternitatea... Voi... o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer... voi vreÈ›i să mă prindeÈ›i pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda È™i eternitatea din cer se uită în ea însăÈ™i... È™i se miră ... i curgea în cute splendide de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în lumina cea roÈ™ie a făcliei. Ți-era frică să ...
Petre Ispirescu - Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
... și tăcea. Apoi, după ce sfârși de spus frații cei mai mari ce li se întâmplase, se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pândească și el. Cât de trist era tată-său pentru că nu se găsea nici un voinic care să-i prinză pe hoții merelor râse când îl auzi. Iară după multe rugăciuni se înduplecă. Atunci fiul cel mai mic se pregăti de pândă. Cum ... și iasă din minți, de bucurie; dară își ținu firea. Puse de strigă prin toată cetatea că fiul său cel mic a izbutit să aducă mere și să se afle că hoțul este o pasăre. Făt-Frumos zise tatălui său să-i dea voie acum să caute și pe hoț. Tatăl său nu mai voia să știe de hoț, deoarece i-a ajutat Dumnezeu să vază merele cele atât de mult dorite. Dară fiul cel mic al împăratului nu se lăsă numai pe aceea, ci stărui până ce împăratul îi ... multe ori merele de aur din pomul ce are tătâne-meu în grădina sa, și de aceea am venit să pui mâna pe hoț. - Poate ...
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... nu umblă? - ...nu umblă decât pe zezonul băilor. - Am înțeles, răspund eu pe jumătate domirit. Firește, e prea de timpuriu, înainte de sfârșitul lui mai, să-nceapă băile... Dar nu știam să fie acuma și-n Berlin pătimași cari vin să se caute la băile din Iași. Trei ceasuri și jumătate în Pașcani - cam prea mult!... Dar ce pitoresc! Ce glodăraie și colbăraie!... Ce abdomene de ... și înainte de vreme; 2) ad locum: se spală Iașii; nu-i vorbă, Iașii sunt un târg tare curat; dar orșicât, cineva, cât de curat să fie, tot nu strică să se și spele din când în când; măcar dacă nu se spală singur, să se lase spălat, și 3) ad personam: servitoarea bunelor mele gazde a avut ingenioasa inspirație să pună la gurile zgheaburilor toate cofele și putinile din casă... Las să se premenească umplutura de mai multe ori până curge limpede de tot, și mă spăl bine cu apă de ploaie - excelentă pentru pieliță. Din adâncul ... a fost numai niște sâmburi de măsline risipiți - pi gios! Dugheana e plină de amici, toți funcționari publici și profesiuni liberale. Așteaptă aci de mult să ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi
... nu ajung toate cuvintele astea obosite) câmpia (ne dăm cu părerea) poate ar trebui câteva milenii lăsată pârloagă (pentru regenerare n-ajung toate excrementele lumii) să disecăm să nivelăm să implantăm firicele de aer în plămânii de gumă ai planetei băiete încă un rând că tare ne mai plictisim pe-ntunericul ăsta TOARNĂ să se facă lumină prin toate crăpăturile pielii scârțâie căruța obosită din toate încheieturile ei de lemn minunate poheții văd și aud poheții suferă și se ... de serviciu a zilei următoare mă simt străin în propria-mi piele (temniță și temnicer după ce-am înghițit cheia) și-mi vine să înjur să blestem (dar unde să pun oare blestemul) clipa în care am dat buzna în cancelaria domnișoarei universale mai la stânga (c. a. p-ul și biserica satului ... în loc uși întredeschise prin care ne privesc obiecte și cifre lungi rafturi și sertare lucioase cu dinții măcinați ce de chestii domnule (iți vine să râzi te bucuri și s-o iei de la capăt să-ți amanetez viața să-ți arvunezi parastasul ) ace brice cuie și (o de ce așa departe) viețile noastre fișate adnotate trase la indigo (alb negru gri sau maro) clacule ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Și lumea ta o ... repaos." - "Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deșerte idealuri - Când valuri află un mormânt ... spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu de-ntâi - Să-ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să ...