Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 415 pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ.

Mihai Eminescu - Satira I

... o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O -și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pintre tomuri brăcuite ... o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri... Or vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel ... se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând te ajungă, crezi c-or vrea te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vreun lucru mare, C-ai fost om ... nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea I

... o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O -și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite ... o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri... Or vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel ... se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând te ajungă, crezi c-or vrea te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om ... nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă ...

 

Constantin Negruzzi - Negru pe alb

... vorbesc mai mult inimii decât mărețele mausolee de bronz și marmoră ce arată lumei deșertăciunea oamenilor. Toate vestesc aici liniștea sufletului și dulceața vieții câmpești. ne oprim aici în deal, ca ne uităm puțin la acea frumoasă casă de pe culme, ce se pare zidită de mâna zânelor. Acolo este Șcheea. Pe șesul acesta s-au ... pentru frumuseța ei de romani Molis Dacia sau Molis Davia , și râul și-a luat nume de la țară. Aici iar pedestri trebui trecem podul, dacă vrem scăpăm întregi, căci podelele joacă ca tușele clavirului. Negura de neplăcere ce îți dă înăuntrul Romanului se împrăștie îndată ce ai ieșit din el. Drumul ... — Nu știu. — De unde vine? — De la posta din urmă. Și râzând că l-a pâcâlit, postilionul lasă pre curios caute pre alții, ca -i deie mai lămurit răspuns. În vremea aceasta, locuitorul capitalei se culcă și doarme fără știe ce revoluție a făcut venirea lui. Dar târgul fierbe pănă seara, când toți provințialii se adună și se așează la preferanț. Nu ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul

... și de mai mulți. Cu asemenea început de discuție, într-o zi, ajunseserăm în șoseaua care duce la Băneasa. "Scepticul" ducea la braț pe Trubadur. - cânte Trubadurul! Altfel, burduful cu paradoxe o ne amețească. - Ba nu, mai bine ne spuie câte ape de colori vede el în pielița albăstrie a cerului. - mai zică o dată legenda de alaltăieri cu Fata gândului , "de care când te-ai fi apropiat ai fi înghețat sloi". - Nu, nu, răspunse Trubadurul ... nu trebuia se îngrijească. Ne era drag peste măsură. Durerea, ca și veselia lui erau desfrânate. Nici tragedian, nici comedian n-ar fi putut -l întreacă în mișcarea feței, în privire, în mlădierea vocii și în răgușeala în care își îneca glasul când vroia -și arate dezgustul. Fiecare din noi îl întrebarăm, cu un fel de ceartă în glas: - Ce e, ce ți s-a întâmplat? - Ești ... Ba da, ba da, răspunse Trubadurul, ba țin prea mult, dar mă iubește mai mult pământul decât voi toți. Uh! și rece și greu trebuie fie! Voi nu știți nimic. Nu puteți înțelege pe deplin, bombăni el, plecându-și capul pe genuchiul meu. Ar trebui uitați tot ce ați învățat din cărți,

 

Alexei Mateevici - Țara

... Sângele ei ne-au băut Și neoameni ne-au făcut. Fiii, pământenii tăi, Au luptat ca niște lei, Au vărsat ei mări de sânge, Ca poată jugul frânge, -- Jugul cel greu din vechime De pe-ntreaga românime; Au dat jos jugul turcesc, Acum duc cel boieresc -- Și mai greu și ...

 

Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului

... comanda. O face, mai intâi lăsându-se greu, ca un om care s-ar trânti cu fața la pământ și n-ar mai voi nici se scoale, nici moară. Un uriaș! Întins, de când lumea, peste toate țarinile pe care le arde soarele, între duioasa Ialomiță și Dunărea ursuză, Bărăganul se află, cât ... o facă nevoiașul lipsit de toate. De-aici vine și faptul că locuitorul Bărăganului, ialomițeanul, e o ființă oarecum tăcută. Și cu toate că știe glumească și facă haz când i se dă prilej, îi place mai mult asculte cuviincios. O face pentru că viața lui e grea, și el nădăjduiește mereu că cineva va veni poate odată -i arate cum ar putea muncească mai cu folos pe îndărătnicul lui de Bărăgan. Visări, gânduri, înălțare și pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această ... se repede o dată cu furca lui, îi spulberă în văzduh, îi face joace o horă îndrăcită și apoi iar îi împinge înainte. Atunci te duci vezi Bărăganul! Ai zice că Bărăganul se cocoșează, se întinde, după voință, bucuros de toată lumea asta de ciulini, care se dă de-a ...

 

Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe

... școală unde se învăța încă românește, aproape de Iași, în monastirea Socola. Tatăl meu era unul din românii aceștia. Nu ieșea nici un calendar care nu-l aibă el întăi, nici o carte bisericească care n-o cumpere, nici o traducție care nu puie i-o pescrie. Într-o zi, viind de la școală, l-am găsit cu o mare carte in-folio dinainte. — Cetește-mi ... își luă șlicul și ieși. Simții că mi se luă o greutate de pe inimă. — A! pedant ignorant și îngâmfat, strigai, vrei învăț buchile tale! mă necinstesc! A! chinezule, care ai o sută de litere, mai multe decât orice limbă! A! tu ai slove amfibii, nici ... se va putea suci ca zică fârtă, tferdu, glagol ș.c.l.; numiri sălbatice cu care tu ai poreclit bietele litere! A! tu vrei mă necinstesc, învăț buchile tale! Dar crăpi macar, nu le voi învăța! Las-că te-oi juca eu! N-am trebuință de tine ca ...

 

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

... izbutit cu încetul am cunoștințe. Vorbeam cu toate fetele urâte. Curios, ca intru în vorbă cu ele, nu simțeam nici o emoție. Voiam fiu încântat cu orice preț, și la început n-am băgat de seamă că, în definitiv, eram tot așa de singur. Față de o urâtă ... ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză și a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca -mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma propunerii mele, se hotărî meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne vesti stupid: “Bine, o vă spun mâine domnului profesor!" Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul curat, copacii lăsau umbre lichide. Argeșul tremura sprinten, luminând argintiu ... cred că ar fi fost bine primită. O exclamare acolo, în noapte, în singurătatea noastră, departe de târg, ar fi fost ridicolă. Dar am preferat ne întoarcem, nu prea târziu, ca nu ne speriem complect vecinii, trecând pe lângă o prăvălie luminată, fără am curajul

 

Alexandru Vlahuță - Vechilor ateneiști

... pune pace și iubire În inimile cari gem Sub valurile de-ntuneric, Ce-mping la ură și blestem; Vor șterge vrajba dintre oameni Ș-or face traiul mai senin: Aceasta-i nobila chemare A luptătorilor ce vin, Ostași cu fruntea luminată De raza unui ideal, Vibrând de marea suferință ... aicea vei ieși mai mare, Mai iubitor, mai solidar, Căci toate patimile sterpe Vor adormi-n acest altar, În care vei veni, din lupte, Viața

 

Ștefan Octavian Iosif - Loreley

... Ştefan Octavian Iosif - Loreley Loreley de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu nu știu ce poate fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basmu din zilele vechi. Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg ...

 

Heinrich Heine - Loreley

... Heinrich Heine - Loreley Loreley de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu nu știu ce poate fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basmu din zilele vechi. Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>