Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PLÂNGE (DE, CA)
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 680 pentru PLÂNGE (DE, CA).
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... baba începu să pună la cale viața nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cui. "De ce mi-am făcut clește? ca să nu mă ard", zicea ea. Apoi se suie iute în pod și coboară de acolo un știubei cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa, niște chite de cânepă și vreo două dimerlii de păsat. — Iată ce am gândit eu, noro, că poți lucra nopțile. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Când te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai; și când a veni barbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod, și, Doamne, bine vom mânca! Acum deodată, până te-i mai odihni, ia furca în brâu, și până mâine dimineață să ... vin, ca să meargă plăcintele aceste mai bine pe gât. După ce-au mâncat ș-au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului: Soacră, soacră, poamă acră, De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De
Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic
... a s-înmulți. În pavilion aice, privesc cum se răsfrânge Pârâul ce-ntre pietre curgând neîncetat Și el pare că-ntreabă de ce ochiul meu plânge? De ce atâte lacrimi varsă neprecurmat? Zefirul pintre frunze îmi pare că-mi șoptește: Acel iubit de tine în veci nu te-a iubi! Apa cu-a ei murmură iar pare că-mi vorbește Că-n veci de ... a silfului saltare îmi pare o tempistă Și lucea aurorei un nor îngrozitor. Și salcea rămuroasă o simț c-ar vrea să zică: Ființa părăsită de soartă, de noroc! Cu drept aceste lacrimi den ochii tăi tot pică, Că mult încă va arde înflăcăratu-ți foc. Și sufletul acela ce inima-ți iubește ... a n-o cunoaște fața ce ți-i iubită Plăcerea pretutindeni în zori te-ntâmpina Dar azi a ta simțire atât e de rănită Încât nici o suflare n-o poate vindica. Deci dac-aceste toate obiecturi de plăcere De care s-împresoară un suflet nejignit Nu pot să-mi deie mie nici semn de ...
... distr. X... No. 4599 - 15 decembre D-sale d-lui primar al urbei Z... urgentă. Domnule primar, Astăzi 15 decembre făcând inspecțiunea reglementară la școala de fete No. 1 din urbea Z... am fost întâmpinat de doamna directoare Aglae Poppesco împreună cu doamnele profesoare Areti Ionesco, Sevasti Ionesco și Aristi Poppesco, care toate s-au plâns de starea de mizerie în care a ajuns școala din cauza lipsei de combustibil, pe care îl refuză onor. primărie locală, pe care în nenumărate rânduri au rugat-o prin adrese oficiale, care se văd la dosar, dar ... sale d-lui revizor școlar al distr. X... urgentă. Domnule revizor, Doamna Aglae Poppesco, directoarea școalei de fete No. 1 din urbea Z..., ni se plânge că primăria locală nu dă școalei lemnele necesare pentru încălzitul claselor. Anexându-vă raportul doamnei directoare, vă invităm a face imediat o anchetă ... se plânge că onor. primărie, după repețite cereri, nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit, din care cauză sufăr cursurile. Vă invit dar, domnule primar, ca de urgență, să satisfaceți conform legii, justele reclamațiuni ale doamnei directoare. Primiți, d-le primar, etc. p. Ministru, nedescifrabil p. Director, asemenea * Camera Deputaților. Sesiunea prelungită
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu dânsa în mormântul rece, Sau de vreun clopot de-aripi să mă lege, Ca cu al lui vuiet să mă și ucigă... Deci deschide-mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca să răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, să-ți dau floricele, S-auzi de la mine vorbișoare dulce; Să-mi vezi fețișoara câtu-i de frumoasă, Ș-aripile mele cât sunt de ușoare, Și să-mi vezi gurița ce miros revarsă, Care covârșește ori pe care floare. Mi-i frig, căci sunt gingaș, umbra mă îngheață, Iar ... Deci deschide-mi ușa, ca să-ți dau mărgele, Și tu mă-ncălzește în a tale brațe... Ori ce să-ți dau, spune, ca să-mi deschizi mie? Fotă îngerească, sau colan de zână, Sau să-ți ghicesc nunta când are să-ți fie, Sau de
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea
... Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu dânsa în mormântul rece, Sau de vreun clopot de-aripi să mă lege, Ca cu al lui vuiet să mă și ucigă... Deci deschide-mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca să răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, să-ți dau floricele, S-auzi de la mine vorbișoare dulce; Să-mi vezi fețișoara câtu-i de frumoasă, Ș-aripile mele cât sunt de ușoare, Și să-mi vezi gurița ce miros revarsă, Care covârșește ori pe care floare. Mi-i frig, căci sunt gingaș, umbra mă îngheață, Iar ... Deci deschide-mi ușa, ca să-ți dau mărgele, Și tu mă-ncălzește în a tale brațe... Ori ce să-ți dau, spune, ca să-mi deschizi mie? Fotă îngerească, sau colan de zână, Sau să-ți ghicesc nunta când are să-ți fie, Sau de
Vasile Alecsandri - Ștefan Vodă și codrul
... Vasile Alecsandri - Ştefan Vodă şi codrul Ștefan Vodă și codrul de Vasile Alecsandri Baladă Ștefan-Vodă rătăcit Intră-n codrul înfrunzit. Codru-i zice: Domn viteaz! Ce-ți curg lacrimi pe obraz? Ah! îmi plâng ostașii ... ca niște zmei! Codrul zice: Dragul meu, Încetează plânsul tău, Căci din brazii mei trufași Face-ți-oi voinici ostași Ca să scapi biata moșie De păgâni și de urgie. Fă! răspunde mult voios Domnul mândru, inimos. Codrul puse a vui, Brazii a-și însufleți, Pe stejari a mi ... luptă, hai, Ștefane; Du-ne-n oardele dușmane! Ștefan-vodă-nveselea Și la luptă purcedea Peste munte și muncel Cu tot codrul după el. Vai de ungurul semeț Ce lupta c-un brăduleț! Vai de leah, vai de
... fără stele, Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturând, Și prin ele crunt deodată O fantasmă se arată, Se arată blestemând. Călător nenorocite, Fugi de-acele căi pocite De ți-e calul de bun soi, Că-n mormântul fără pace Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh ... a răspuns; Ci, strângând-o cu-nfocare, După-o dulce sărutare, Repede s-a depărtat Și, sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-a afundat. * Cine-aleargă pe câmpie Ca un duh de vijelie Într-al nopții negru sân? Cine fuge, cine trece Pe la ceasul doisprezece?... Un cal alb, cu-al său stăpân! Vântul bate, vâjâiește, Falnic ... iată, iată Că lucesc pe câmp deodată Mii de focurele mici. Ele zbor, se depărtează. Zboară calul, le urmează, Pășind iute către mal. Stai, oprește!... de pe stâncă, În prăpastia adâncă Au picat stăpân și cal! Și-de-atunci în fund s-aude Gemete, blăstemuri crude Care trec pe-al nopții vânt. Și de ...
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... adică distrugerii totale. Icoanei totale a distrugerii, singure imaginile amorului, antidotul morții, îi pot ține piept. Fără îndoială, manejele rafinate dintr-un roman de Bourget au aceeași încheiere ca un anumit capitol din Descendența omului de Darwin. Totuși, oricât te-ai amărî constatând că oamenii sunt gorile stupide, oricât te-ai dezgusta de om comparându-l cu strămoșul pitecantrop, oricât agerimea ta de observator te face să descoperi, în stările sufletești superioare, pe cele primitive și inferioare, nu poți să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instinctul cel atât de van, chiar știind că cele mai sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o anumită altă celulă. Așa se face că, din cele două sute zece maxime ale dlui Ibrăileanu optzeci și ... onorabilă a unei generații? Dar nu lasă dl Ibrăileanu pe tineri numai cu atât. În fața fantasticei feerii clădite pe instinctul cel atât de van, pesimistul idealist nu uită unele adevăruri vitale și agreabile. De exemplu, zice el așa: Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... Să-i supuie mersul tainic; ea ni-e mamă și stăpână... — Maică, cine bate-n geam? ...................... IV Prin trupul ei străbate un lung fior de gheață: E el — și-ar vrea să creadă, ca alte dăți, că nu e... Un val aprins de sânge îi năvălește-n față Întunecându-i mintea. Ea sare și-i descuie. Iar el s-arată-n ușă ca-ntr-un pervaz de scânduri, Și-un clește de foc parcă i-a strâns inima ei. Din noaptea minții sale, din vălmășag de gânduri, Un glas adânc îi strigă: ,,E încă timp de vrei!â€� Dar buzele lor arse de flacăra dorinții S-apropie în tremur și lung se împreună. Uitându-și mănăstirea, și cerul, și toți sfinții, Ea l-a cuprins în ... Tunetul deasupra tună Tot mai tare: o ghiulea Care zguduie natura, Aruncată-n cer de-a dura Peste-a norilor podea. Ca sclipirile de spadă Fulgerele-ncep să cadă Luminând de zeci de ori, Jos: puternica armată De
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito...
... Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... de Mihai Eminescu (variantă) Ce s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntâlneam demult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău demult înnebuneam, Sau că muream de-atâta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de zgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil M-ar fi ținut de-a pururea-n uimire. Iar graiul tău când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi zgomotoasă, Cum e cu zgomot luna lui april ... și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri ...
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... (variantă)
... Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... (variantă) Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... de Mihai Eminescu (variantă) Ce s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntâlneam demult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău demult înnebuneam, Sau că muream de-atâta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de zgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil M-ar fi ținut de-a pururea-n uimire. Iar graiul tău când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi zgomotoasă, Cum e cu zgomot luna lui april ... și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri ...