Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor

... tău șubred, pe lîngă uriașa lui musculatură și spune-ți că, dacă, el, Zeu în lumea lui antică, n-a fost în stare -și înfrîngă durerile așteptării și ale geloziei, tu, un simplu om, îți vei pierde mințile, desigur ! Lasă apele curgă în voie ca vremile, păstrează-ți sufletul și crede-l că-i tare, convinge-te că trebuie fii un spirit al eternității și că partea asta individuală, care ne-a fost împrumutată fiecărui, trebuie existe de cînd lumea, că a trebuit mai sufere și se mai zbuciume și că ești dator ții seamă de el, nu-l lași înfrînt cu desăvârșire pentru viitor, pentru noua formă ce o va fi s-o reia în decursul vremei. Întoarce-ți ochii de ... care a sunat și lasă-te întîmplărilor. Uită întristătorul basm al lui Poliphem și, adunîndu-ți din nou gândurile, clădește-ți la nesfîrșit fantasmagoriile ca vîntul, capriciosul artist ce se joacă cu lumea lui de nouri. Întoarce-ți ochii de la Poliphem, fii bun și milostiv ca el, uriașul, iartă dacă te doare, răzvrătește-te contra propriei tale ființi și adu-ți aminte că el, care ar fi putut ...

 

Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles

... unsă Lui Hristos svinte picioare, stăpânul mieu Dumnezăul. Precum n-ai împins pre-aceea, cu inema ce-au venitu-ț, ’ Așe mie fără greață -m laș svintele-ț picioare ’ le țâi, țî le sărut, și cu izvorul de lacrămi, Ca cu mirul cel de mĂșlt preț, țî le ung cu-ndrăznire. Lă-mă-n lacrămile mele, cu dânse mă curățește, Iartă-mi, Doamne, de greșele și mila ta-m dăruiește. Știi ... Mă priìmește, milostive, pre curvari, pre nesățosul, Cu de suflet zdrobiciune, îndată ce ț-am venitu-ț, Că știu, Doamne, că nu-i altul ca eu fie-n greșală, Nice-au lucrat nice lucruri ca de mine ce-s făcute. Ce iarăș o știu ș-aceasta că greșele cât de mare, Nice multul de păcate întrece, Dumnezău svinte, Pre-a ... al tău, duhului tău sunt numai, nu mai fiu de-acmu sălaș păcatului. Ca de-a ta casă cu-ntratul de soțâie, Ca de foc fugă tot răul și greul, Rugători ț-aduc pre toț ai tăi pre svinții, Voinicimile acelor fără de trup, Prediteciul tău, înțelepții apostoli, Cu dânș ...

 

Garabet Ibrăileanu - De dragoste

... ca trup, ca simțire, ca minte. Așadar, afinitatea dintre doi oameni, ca fie completă, trebuie fie din aceste trei puncte de vedere: trebuie fie afinitate fizică, ca zic așa, adică fiecăruia dintre cei doi -i placă celălalt ca fizic, -i placă fața așa cum este ea, cu gura, nasul, ochii etc., trebuie fie afinitate de simțire, adică simtă bucurie și întristare cam în aceleași împrejurări, trebuie fie afinitate de minte, adică gândească la fel, aibă aceleași idealuri, aceleași concepții în diferitele chestii. Această afinitate însă nu trebuie fie numaidecât completă, ci numai într-atât întru cât sufletele lor nu se contrazică. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât azi este cu neputință existe un om complet din punct de vedere sufletesc și, prin urmare, există nevoia de a-ți căuta completarea în alt suflet -- în ... Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final [...] s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea -și deșurubeze creierul de corp, -l pună deasupra vieții, ...

 

Dimitrie Anghel - Floarea de aloes

... vieții deșteptate din somn. Vremea își aducea aminte și acuma vorbea. Și ticăitul în minutul acela parcă își puse încetinel mînele amîndouă pe umerii mei ca și cum ar fi vrut mă facă îngenunchi. O privire de mustrare trecu în ochii bătrînei, care luciră o clipă cum lucesc geamurile aburite de ceață cînd aprinde cineva îndărătul lor un ... de mahon, un boier bătrin, cu ișlicul pe cap, cu privirile ascunse sub sprîncenele stufoase și ținînd în mînă un șirag de mătănii de chihlimbar ca acelea pe care le aveam Ia gît, mă urmări cu ochii. Erau mătăniile lui, de bună seamă, și fără vreau, ca îndemnat de cineva, mi-am ridicat repede mîna le scot. Firul pe care erau adunate, fiind vechi însă, poate, sau cine știe ce ascunsă putere a lucrurilor care își aduc aminte ... aminte, un simbol tăinuit, un copăcel de aloes care nu înflorește decît la o sută de ani o dată. Sfios și trist stătea lîngă bătrînă, ca măsurîndu-se în vîrstă amândoi, ca doi prieteni vechi ce au aceleași amintiri, dar care tac așteptînd ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță

... și tac, și înghit, și n-au ce face, ca nu se strice trebile împărăției. — Da' bine, Neghiniță, ție-ți trebuie un an ca umbli cât altul umblă într-o zi. — Da? Ei, nu e așa deloc. Eu mă las pe-o adiere și plutesc ca pe apă, și mă mlădii pe apa vântului ca pe valurile mării. Ba uneori întrec rândunelele ca o săgeată de argint. — Ce bucurie pe unchiașul meu, zise bătrâna, când o afla că are și el un copil. Deseară o se îmbete de bucurie. — Ba e vorbă, răspunse Neghinită, eu vreau văd pe tata acuși-acușic! Și bătrâna, când auzi cuvântul tată , se bucură de bucuria moșului și îi zise: — Aria moșului este cât vezi ... Cruce lată, minte întunecată, urechi de văcar, urechi de măgar! le zise Neghiniță, și se dădu vântului. Ajunse la unchiaș. I se sui pe nas, ca -l vadă mai bine. Unchiașul se bucură, dar nu ca baba, iar Neghiniță se întristă. Dar ca ...

 

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea

... dar boierul îi luă mâna de la ochi: — Băiete, știi că nefericirile, ca și fericirile, de la Dumnezeu vin și trebuiesc privite fățiș. fii bărbat cum a fost tată-tău și -i porți numele cu cinste. Eu am fiu lângă tine ca te povățuiesc... Sărută-i mâna. Copilul lipi buzele de mâna rece a tatălui său și își șimți sufletul mai puternic... Boierul își puse ... nepotului. Cu atât mai mult se silise ajungă acest scop, cu cât vedea că tinerii ce răsăreau pe urmele bătrânilor nu mai erau destoinici ducă înainte trăinicia neamului. Chibzuise mult până se hotărî -și trimită nepotul în străinătate. Îl momise dintru-ntâi în toate felurile, ca -i cântărească firea: Din încercări sufletul iese mai tare sau se nimicește, zicea dânsul. Când văzu că băiatul rămâne neînduplecat deșertăciunilor lumești, că era strâns ... căuta, nu mai întâlnea chipurile cele pline și sănătoase, fețele cu privirea limpede ale fetelor harnice și gospodine foc, de altădată. Ce Dumnezeu, gândea dânsul, se sfârșească oare neamul moldovencelor cu cele de pe urmă jupânițe ce mai trăiau ici-colo câte una? Putea îngădui dânsul ca urmașul său ...

 

Antim Ivireanul - Predoslovie la cuvântul de învățătură în Dumineca Florilor

... Ivireanul - Predoslovie la cuvântul de învăţătură în Dumineca Florilor Predoslovie la cuvântul de învățătură în Dumineca Florilor de Antim Ivireanul O, cât sunt de minunate sĂ©mnele bucuriei, ce arată astăzi Ierusalimului, la întrarea domnului Hristos! Ca pre un biruitoriu îl priimĂ©ște. Toată cetatea iase întru întâmpinarea lui. Norodul și mulțimea, toată rânduiala i închină cu cucerie și toată vârsta îl cinstĂ©ște cu laude. Unii aștern hainele lor pre pământ ca treacă și alții cu frunzele copacilor îi împodobesc calea. Alții merg înainte cu stâlpări și alții îi urma cu ramuri. Alții îl slăvesc ca pre un fiiu al lui David: Osana, fiiul lui David și alții îl propoveduesc împărat lui Israil: Blagoslovit cel ce vine în numele domnului, împăratul ... și întâmpină pre el norodul că auzise că au făcut el acest semn! Înviiarea cea trupească a lui Lazar au dat pricină norodului facă cătră Hristos o priimință neobicinuită ca aceasta, alĂ©rge întru întâmpinarea lui cu stâlpări, -l mărească cu laude: Osana, fiiul lui David. Și gândul cel de taină a aceștii învieri îmi dă mie pricină fac astăzi, înaintea dragostei voastre, această vorbă. Însă voiu vă arăt cui

 

Vasile Alecsandri - Oprișanul

... Sub mâna scutarului Este-o piatră nestemată, Ce plătește lumea toată!" ,,De-i așa cum zici, Cantare, Lasă prânzul, sai călare Și-ntr-o fugă te duci Pe-Oprișanul -l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile -și dea socotelile!" Astfel domnul poruncea! Cantar vesel se ducea La cel sat, în Stoienești, Unde sunt averi domnești. El acolo cum venea Cu scutarul ... Numai unul n-a venit, Oprișanul cel vestit! De-i vrăjmaș și om de ceartă, Mihnea-vodă-acum îl iartă Și-l poftește ca vie Ca un frate la domnie!" II Oprișanul credincios Și de suflet omenos Se pornea din Stoienești Ș-ajungea la București Noaptea pe la cântători Pân-a ... l vedea, Sus, la domnul se ducea, Și-n genunchi trupu-și frângea Și grăind amar plângea: ,,Alei! doamne, fătul meu! Nu te ierte Dumnezeu omori pe Oprișanul Că-i peri până la anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca -ți vie Firman de la-mpărăție te scoată din domnie? Ș-aveai parte de firman Făr' de bietul Oprișan Care-n cale i-a ieșit Și-ndărăt l-a

 

Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești

... și începătură fieștecăruia lucru, mai vârtos celuia când nici cum, nici de nici o parte ajutor iaste, nici știință de la alții, sau pomenire măcară află ca o povață, făcându-se și ca o luminare arătându-se, ca se poată ajuta cel ce nu știe de la cel ce știe și cĂ©le din întunĂ©rec iasă la lumină. Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai știe și nici unul nu au aflat nimic, pănă când n-au fost de altul învățat. Nici nimeni nu poate domiri de nici un lucru, de nu mai nainte au au văzut, au au auzit, sau au cetit și de nu ca acĂ©lea, asĂ©mene ca acĂ©lea, măcar cât de puțin, și de nu același adevăr și de lucru ce poftește neștine, au zis, sau au scrisu, măcar cât de ... și nu ce alții au făcut cercăm, ci ce bine făcut va fi, noi a urma ne punem înainte. Și trebuie știm ca pre cei buni și vrednici, carii vor fi fost bune faptele lor, le pomenim bine, și pre ei ...

 

Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi

... putut cânta mai departe; a-nceput -i tremure glasul și barba, și, venindu-i un fel de isterică, cu căscături și zvâcnituri ca de deochi, a rasolit slujba și le-a dat drumul mai degrabă tinerilor cununați meargă acasă. Toată noaptea următoare, duhul cel rău nu i-a dat pace; până la ziuă n-a putut bietul părinte ... tâmple; bolnavul a deschis ochii galeși și a zis cu mult foc: «Ah! psihachi-mu, spune mai bine că vrei mă omori?» și, simțind că-i vine rău, a năvălit s-o ia-n brațe, ca se rezeme, nu cază jos. Atunci ea a țipat, de frică firește că se prăpădește omul, și a pierit ca o șopârlă printr-o uscioară ascunsă; și numaidecât tot pe acolo, iacătă s-a arătat și d. doftor, și, după el, doi arnăuți ... din teacă și un fecior cu un șorț alb. — A! părințele; d-ăștia mi-ai fost? umbli noaptea tiptil pân casele oamenilor, necinstești femei cinstite? Nu ți-e rușine!

 

Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor

... paie îi cap? Nu s-au sculat împotriva mea locuitorii din Păscărie cu pretenție că i-am atacat în cinstea lor și cereau cu topuzul ca fiu spânzurat ca Petrariul, pe șesul Frumoasei? Atâta ar mai trebui bieților literați, împodobeze cu aeronautica lor, sau mai moldovenește cu plutirea lor în aer, serbarea vreunui iarmaroc și slujească de pildă pacinicilor locuitori. Cum îți spuneam, societatea noastră se afla într-o uliță fără nume. Ea se alcătuia de cinci tinere dame și ... O adunare cât de bine alcătuită fie, dacă nu va avea și femei, va fi totdeauna monotonă și urâtă. O adunare fără femei este ca o grădină fără flori, ca un bărbat fără barbă și musteți, ca o zi fără soare, ca o gazetă fără abonați, ca un șes fără verdeață, ca un teatru fără public, ca versuri fără poezie, ca o viață fără iluzii, ca un judecător fără procesuri, ca un tânăr fără amor și, în sfârșit, ca toate comparațiile din lume. Femeile singure au talentul însuflețeze conversația, -și înalțe închipuirea până în al noulea cer dacă este un al noulea cer. O adunare cu femei te face de-ți uiți grijile vieții ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>