Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEI VII
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 1332 pentru CEI VII.
Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș
... Indice de culegători Argument Artistul popular între stil și semnificare (prof. Delia Suiogan) I. Poezia obiceiurilor de iarna Mare iarnă și-o pticat Vine Crăciun cel bătrân Scoală gazdă din pătuț Darurile colindătorilor ( Pă drănița fântânii-ța ) Mulțămitură după colindă . Stărostitul colacului Colo jos, colo mai jos / Păcurarul sătul de oi ...
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... l, La botez l-a dus pe micul, La icoane l-a-nchinatu-l, Un diac citi tipicul; Când pe el veni botezul Îi trecu auzul, văzul, Nici că-i pasă lui săracul, Că nanașa spune crezul Și se leapădă de dracul. Că el strigă și se ... zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart-un schiptru ș-alt nimică, Ca și craiul cel de pică, Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede stă să-i zică Că-i vlădica din Hârlău. Â Am avut un om al casei ... țărână El l-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmecu-ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvântează: Â Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: Â Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are-acum în minte? Â Ea gândește-acum la mine. Â Ha ... deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea nu face, Cu-ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins Cu-a lui vârf întâi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde ...
... De s-a-ntunecat deodat-a ta privire râzătoare. O femeie din mulțime a-nălțat cu nepăsare Ochiul ei cel trist și rece, fața-i jun-adânc pălită, Una din acele ființe, cu adânc dispreț privită Din pierzarea ei ș-aruncă ochiul bolnav, negru, mare ...
Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)
... Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu) Rugăciune de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Dumnezeule prea sfinte Cel de toate le privești ; Adu-ți de mine aminte, Nu-n veci să mă pedepsești. Vezi necazurile mele Că s-au foarte înmulțit, Dureri, scîrbe ... Că sînt aproape ca să per, Nu mă lăsa[-n] perzare, Ajutor la tine cer. Caută din cer jos, la mine Și-mi vezi focul cel aprins, Întoarce-te-acum cu bine, Că mai cu totul s-au stins. Eram slobodă grădină Ver' la cine-ar fi venit, Cu tot felul ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... ca un nor de lăcuste peste munții Dornei. Sub cuvânt că făceau comerț de cherestele, ei începură a stoarce munca locuitorilor în modul cel mai răsunător, apăsându-i în tot feliul, comițând chiar crime, pângărind familiile și locașurile sfinte, astfel încât mâna lor lacomă și cruntă izbuti în scurtă ... înaltul ceriului într-un lung vârtej de scânteie, se oglindea în undele limpezi ale Bistriței și lumina în depărtare stâncile sămănate pe plaiuri. Acest spectacol, cel mai frumos care se poate vedea noaptea între munți, se da de locuitorii Dornei numai la ocaziuni mari de sărbători sau de veselie. Era, în ... figură arămie, cu doi ochi mici în cap, alunecându-se ca o șopârlă prin mulțime și înaintând spre Irina cu pași nevăzuți ca și spiritul cel rău. Numai Ion observă această împrejurare. — Luat-ai tu samă la ceva? zise el lui Toader, trăgându-l de mâneca cămeșei. — La ce ...
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
... muscal, vorbește cu mușteriul, apoi desprinde burduful. Mușteriul se dă jos și intră în compartimentul popular al ospătăriei. Muscalul a și plecat. Mușteriul cel nou este un om înalt și bine făcut; ochi pătrunzători; fruntea mică, încadrată într-un păr aspru și des, de coloare castanie bătând în roșcat ...
... N-ai bani, n-ai nici grijă, ai bani, te tot ține de buzunar ca să nu-i fure răii. Cu frică trăiește pe lume cel ce are mulți bani. Lumea cea beată, negreșit, asculta, socotea și lua în seamă. Da pe atunci pe la Calancic se făcea drum de fier ... cazi la vederea cuiva, să fugi când prin pădure, când prin vâlcea, să nu te vadă nimeni. Să fugi și să-l chemi pe Dumnezeu cel milostiv. Hristos cu tine! Tătuca îi vârî în mână legătura cu bani, iar ea își găsi o tufă care era mai deasă și se ascunse ... și se teme. Numai, domnule, trece un ceas, altul și vede ea că-n casă intră acei trei hoți, care îl chinuiseră pe tătuca. Iată cel botos cu cămașă roșie, stăpânul lor, se apropie de femeie și zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea ... bată. Iar hoții, dacă s-au ghiftuit, au trimis femeia după rachiu. I-au dat cinci ruble, ca să cumpere și rachiu și vin de cel dulce. Au tras ei pe bani străini o beție bună cu cântece. Au băut, au băut și iarăși au trimis femeia, ca să bea, vasăzică ...
... N-ai bani, n-ai nici grijă, ai bani, te tot ține de buzunar ca să nu-i fure răii. Cu frică trăiește pe lume cel ce are mulți bani. Lumea cea beată, negreșit, asculta, socotea și lua în seamă. Da pe atunci pe la Calancic se făcea drum de fier ... cazi la vederea cuiva, să fugi când prin pădure, când prin vâlcea, să nu te vadă nimeni. Să fugi și să-l chemi pe Dumnezeu cel milostiv. Hristos cu tine! Tătuca îi vârî în mână legătura cu bani, iar ea își găsi o tufă care era mai deasă și se ascunse ... și se teme. Numai, domnule, trece un ceas, altul și vede ea că-n casă intră acei trei hoți, care îl chinuiseră pe tătuca. Iată cel botos cu cămașă roșie, stăpânul lor, se apropie de femeie și zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea ... bată. Iar hoții, dacă s-au ghiftuit, au trimis femeia după rachiu. I-au dat cinci ruble, ca să cumpere și rachiu și vin de cel dulce. Au tras ei pe bani străini o beție bună cu cântece. Au băut, au băut și iarăși au trimis femeia, ca să bea, vasăzică ...
Alexandru Macedonski - Pădurea
... murmur nedefinit Le duce fără de-a ști unde și nici de unde i-au venit. Ciobanul dacă se zărește printre desișul tău cel verde, De rând de-ar fi la-nfățișare, înfățișarea lui și-o pierde, Și ca-ntr-o cadră ce-ar cuprinde pe un păstor al ... cadrul și de umbra ta. Cu gândurile mele singur aș vrea ca să mă pierd în tine, Să simt o dulce voluptate sorbindu-ți aerul cel viu, Să nu mai s-afle om să știe nici de-al meu nume, nici de mine, Și tot așa să nu mai fie nici ...
George Coșbuc - Vestitorii primăverii
George Coşbuc - Vestitorii primăverii Vestitorii primăverii de George Coșbuc Publicată în lumea ilustrată , 1892, nr. 9 Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor De țara voastră? N-ați plâns văzând cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor? Voi ați cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-ați adus De noi aminte! Străinilor voi nu le-ați spus Că doine ca a noastre nu-s? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Și cuiburile voastre-n crâng! E vară, vară! Aș vrea la suflet să vă strâng, Să râd de fericit, să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Și nopțile cu poezie Și vânturi line, calde ploi Și veselie. Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți
Gheorghe Asachi - Iubirea de patrie
... deprinde a se făli cu filantropia sa pentru a desprețui iubirea de patrie. El zice: „Patria mea este lumea. Ungheriul cel mic, în carile sunt născut, nu poate avea drept de a fi preferat înaintea alegerei mele, fiindcă nu este mai presus de atâte ... o fracție a unei familie numeroasă, care pentru întinderea sa nu poate fi povățuită de un singur guvern, deși are pre Dumnezeu de cel mai înalt domnitoriu. Când privim ființele noă asemene ca pe o singură familie ne facem binevoitori cătră toată omenirea în general. Dar o asemene socotință ... popor este o întrunire de oameni, pre care unimea religiei, unimea legilor, deprinderile, asemănarea limbei, originea, faima, nefericirile, nădejdele, în sfârșit, toate aceste elemente sau cel puțin măcar o parte din ele îi unesc într-o de-asemene simpatie. A se da numele de egoism obștesc acelei simpatii și ... ajunse a fi popoare deosebite, încât adeseori au venit în împregiurare a se și război între sine. Însă ei vorbesc sau cel puțin scriu în aceeași limbă, cinstesc tot pre acii strămoși, au tot aceeași literatură, cu care se înmândresc, au gusturi deopotrivă, nevoie de prietenie, de ...