Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ RÂDĂ

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 484 pentru FACE SĂ RÂDĂ.

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

... umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. - "Din sfera mea venii cu greu Ca -ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta vin, te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Și lumea ta o ... repaos." - "Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om te socoți, Cu ei te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deșerte idealuri - Când valuri află un mormânt ... spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu de-ntâi - -ți dau înțelepciune? Vrei dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă ...

 

Cincinat Pavelescu - Zopira

... ascunde Osman-aga în serbare, Căci în ochii lui de vultur strălucește o scăpărare, Fulger repede, dar roșu ce trădează pe stăpân. Vrea sub sabie treacă vre un neam în răzvrătire? Vrea măcelul, focul, jalea le-ntindă peste tot, -nnoiască vechea vreme de-mpilări și pustiire? Moartea, sila, foamea, plânsul și a dinților scârșnire Vrea el fala i-o poarte din nepot în strănepot? Ori voiește, dimpotrivă, răpească vreo ghiaură. Vreo copilă, zână albă, ce simțirile îi fură? Poate nu mai e Zopira pentru el același vis? Și din nou se redeșteaptă ... el, ascuns în umbră, un zyfat șovăitor, De la tălpi până la creștet scuturat de-nfiorare, O privire turburată furișează peste mare, Ce-ar putea dea pe față pe mișel și trădător. Către fine e ospățul. Agă semn cu mâna face Și un sclav dispare iute închinându-se smerit. O copilă peste-o clipă se arată liniștit; E Zopira. Ca prin farmec vocea zgomotelor tace. În ... între dânșii m-a condus, M-au plătit cu pungi de aur servesc a lor izbândă, Hotărât-au mâine seară ...

 

George Coșbuc - Petrea

... lanț de fier Învălește-ți, tată, bine Cârpe groase până-n coate, Pleacă-te-n genunchi și-l scoate Tat-al meu, că pier. Am -l scot eu, nu te teme, Capul i-l crăp Dar acum n-am, Petre, vreme. Fânu-i ud pe coasta luncii, Rag de sete-n brazdă juncii, Cată -i adăp. Urlă Petre prins de trude, Urlă-n chip păgân. Maică-sa din cas-aude, Fir și fus și ghem aruncă Și-și găsește ... fiu-n luncă Șarpe-având în sân. Învălește-ți în năframă Mâna până-n cot Că nu te muște, mamă! Tu n-ai boi duci la apă, -mi un bine și mă scapă, Că m-a rupt detot. Petre-al meu, tu muști țărână, Vezi, că ... plânset mult se-neacă Alergând grăbit Și sosește și se pleacă, Și sumeasă până-n coate, Ea din sân mirată-i scoate Brâu întraurit. Petrea râde, fata plânge; Dar sărind de jos, Vesel Petrea-n brațe-o strânge: Poartă-l sănătoasă, dragă, Ca

 

Gelu Vlașin - Prolog

... am făcut bagajele cu răbdare mi-am împachetat cărțile toate mi-am ascuns pisicile în rucsac apoi m-am așezat în genunchi și-am început râd ca un dement rămăsesem de unul singur eu care iubeam singurătatea într-o jumătate de cameră cu o jumătate de lumânare aprinsă pe jumătate ...

 

Iacob Negruzzi - Prolog

... am făcut bagajele cu răbdare mi-am împachetat cărțile toate mi-am ascuns pisicile în rucsac apoi m-am așezat în genunchi și-am început râd ca un dement rămăsesem de unul singur eu care iubeam singurătatea într-o jumătate de cameră cu o jumătate de lumânare aprinsă pe jumătate ...

 

Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon

... trăiam mai bine, Supărări, urâtul îmi amără viața; Deci la bătrânețe m-am lăsat de toate, Și am zis: răsfățul e deșertăciune! Am căutat drumul afl-adevărul, Am vrut știu cursul ființelor toate, Dar este dat nouă ca aflăm cheia Misterului lumii pentru omenire? Când mințile noastre sunt părere numai, Și învățătura — o deșertăciune. De ce se dă nouă glorie, putere. Când ... nostru mulțumit nu este, Dacă el o dată se încredințază Că și desfătarea e deșertăciune. Nu puteam pricepe a mea mâhniciune, Și ca -nceteze, m-am dedat cu totul Miniștrilor curții mă măgulească; Dar laude, pompe, obosindu-mi gustul, Puteam simt, oare, vreo mulțumire, Când și lingușirea e deșertăciune? M-am silit aflu a omului fire, Am aflat, vai mie! Vai de a lui soartă! Inima lui plină de mârșave pofte, Și de ... înșeală, Deci iubind te-nvață a deziubi iarăși... Căci orișice patimi, feblețe, deprinderi Trebuiesc supuse omului cu minte, Ca numai nebunii lanțul lor -l poarte. Iertat este nouă căutăm chipuri Fericirii noastre, nefăcând rău, însă, Celui de aproape, și cu cumpătare ...

 

George Coșbuc - Gramatica și medicul

... Gramatica şi medicul Gramatica și medicul de George Coșbuc Odată îmi trimise un medic renumit Pe fiu-său la școală pe două luni, cu dorul fac din el gramatic și retor, căci feciorul Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit, Da-n lună cu piciorul. În școală eu, firește ... introduc În taină de gramatici, încep cu poezia; Iau versul Iliadei: -mi cânți, muză mânia, Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc -i spun ce-i prozodia. Deseară, când băiatul se duce la părinți, El spune ce-i prin școală și prinde recite: -mi cânți, muză mânia, căci ea pe mulți trimite La iad; vestitul doctor a prins criște-n dinți Ca cei scoși din sărite. Atâta i-a fost școala baiatului; de-atunci El n-a venit la ... dai versuri unor prunci Ca versul -i îndemne. Trecură zile multe, și-odată mă-ntâlnesc Cu doctorul pe stradă; fățiș venind spre mine, El râde, mă salută, poftindu-mi bani și bine, Eu resalut, și dânsul cu glasul prietenesc Mi-a zis șoptind în fine: Mulțam de ostăneală ...

 

Vasile Alecsandri - Chira

... Și nouri cu soare? Arzi în foc nestins, De noi trei aprins. Și te tăciune Și te cărbune Cu-arapi de vroiești Ca te iubești!" Focul s-aprindea, Vreascurile-ardea, Para se suia, Chira, vai de ea! Gemea și plângea, Trupul își frângea, Și amar zicea: Frățiorii mei ...

 

Grigore Alexandrescu - Lebăda și puii corbului

... Grigore Alexandrescu - Lebăda şi puii corbului Lebăda și puii corbului de Grigore Alexandrescu Lebăda odată-aflase (Însă cum se întâmplase, Nu pot vă dau cuvânt) Cum că într-un colț de lume, Într-un loc cu mare nume, Și pe un frumos pământ, Niște păsări osândite, Corbi ... spus că la a sa masă Are feluri de mâncări, Că e prinț de dobitoace, Că pe noi va a ne face ajungem la mari stări. Ne-a mai spus că ne e rudă, Că din vârsta cea mai crudă Neamul nostru l-a ... Iar de vulpe înșelat?" Puii nebăgând-o-n seamă: "Cale bună,-i zic, madamă, Noi nu știm ce ne vorbești. Și prin astfel de cuvinte, ne scoți acum din minte Cam degeaba te silești." "Eu mă duc, lebăda zise, Însă vouă vă sunt scrise Multe rele

 

Alecu Donici - Momița și oglinda

... Alecu Donici - Momiţa şi oglinda Momița și oglinda de Alecu Donici În oglindă o momiță Chipul își văzu odată. La a sa tovărășiță Face semne și-i arată, Zicând: "Uită-te, privește La acea caricatură, Cum se strâmbă, se sluțește, Parcă-i puhavă la gură. Vezi grimasuri ce întoarce ...

 

Ion Luca Caragiale - Câteva păreri

... Ion Luca Caragiale - Câteva păreri Câteva păreri de Ion Luca Caragiale Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puțin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne — lăsăm încolo orice modestie; căci e știut că din discuție răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o ... aceeași deosebire ca între madama care percepe la intrarea unui Panopticum taxa de 50 bani și figurile de ceară din năuntru. * Pentru a face o operă de artă, o operă viabilă, trebuie talent, talent și iar talent. Am zis într-adins viabilă, pentru ca dintru început diminăm din discuție ideea de durabilitate, atât de străină în discuție. Adesea literații fac greșeala (după părerea noastră, mare) de amestecă, în cercetările lor despre ... calea de acolo până la noi este închisă; de acolo până la noi nu poate sosi cea mai mică vibrație. Dar nouă nu ne trebuie vedem numai vioara și arcușul; ceva mai mult, nu ne trebuie chiar deloc le vedem; nouă ne trebuie auzim sunetele coardei. Gușatul este o vioară care nu se aude, arcușul nu e bun la nimic.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>