Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN CEEA CE PRIVEȘTE
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 735 pentru IN CEEA CE PRIVEȘTE.
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
... au fost, de au scris zidirea lumii și alte legiuiri. Nici vorbesc de alți mulți sfinți proroci carii știia neînvățați de nimeni și cĂ©le ce fusĂ©se, și cĂ©le ce era, și cele ce vrea să fie. Drept că acelora știința și învățătura nu era firească și omenească, ci peste fire și dumnezeiască, luminate și învățate mințile și cunoștințele ... a tocmi. Cum Nafclir în prologul Hronografului lui, ce face, zice: că frumos lucru iaste den greșalele altora să tocmim viața noastră și nu ce alții au făcut să cercăm, ci ce bine făcut va fi, noi a urma să ne punem înainte. Și trebuie să știm ca pre cei buni și vrednici, carii vor ... adevărată știință n-avem nici din cântecele cari vestesc de vitejii, au de alte fapte ale domnilor și a altor vrĂ©dnici oameni, ce au lucrat, cari dupe la lăutari și dupe la alți cântători auzim, putem ști cevași ales. Că și acĂ©lea nu numai ce au laudă mai multă, au hulesc decât cĂ©le ce au fost, ci și foarte împrăștiiat și prea pe scurt pomenesc lucru și făr' de nici o orânduială sau tocmeală. Mai trudit-am încă ca ...
Emil Gârleanu - După asemănarea lor!
... și le spuse: — Ascultați, vietăților, vreau să vă dau pe ziua de astăzi încă o tovarășă. Doresc să aud povața voastră — cum și ce înfățișare să-i alcătuiesc. Mergeți de vă sfătuiți dintru-ntâi între voi și veniți cu lucrul gata. Cele patru viețuitoare se traseră mai la o ... se umflă broasca, nu-i ajunge preasfântului că ne are pe noi? O să lase atâtea ființe pe pământ, că nu ne-o ajunge cu ce ne hrăni. Ia să-i croim noi o dihanie cum n-a mai văzut nimeni, doar l-om sătura. Și șu-șu-șu ... era într-adevăr frumoasă. Tocmai în clipa aceasta uite și-o șopârlă. S-o întrebe și pe asta, se gândi Dumnezeu. — Ei, tu, șopârlă, ce zici că-i mai lipsește ființei acestea ca să se desăvârșească sfatul celor patru tovarășe ale tale? — Sprinteneala mea, Doamne, răspunse cu acreală șopârla ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați În lanțuri ferecați! Sărmani de șase luni acum Ei merg fără-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost nu are. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! E lung cel șir de osândiți! — Pe vânăta ... mâna la favoarea publică, strigând cu tonul calicilor: „Dă la păcătosul care a mâncat pâinea amară a exilului“. Dar ce să ne mirăm, amice Ghica? Nu suntem oare deprinși a vedea în zilele noastre minunile boscăriei celei mai perfecționate? Epoca noastră este o ... ăl dintâi; lumea e în progres, ambițiile au crescut odată cu poftele. Astăzi a ieșit în piață o nouă bandă, care, neavând cu ce să atragă ochii lumii, își pun pe cap pâinea amară a exilului ca o cunună de spini și strigă cât îi ține gura ... unui pitic să o ridice pe picioare. Închipuiește-ți Buceciul dărâmat printr-un cutremur de pământ și ridicat de cine? de Statu-Palmă din poveste. Ce râs homeric o să arunce posteritatea când va privi ...
Petre Ispirescu - Pasărea măiastră
... când Dumnezeu își va arăta mila lui către noi. Copiii tăcură și se supuseră; iară feciorul cel mare al împăratului se găti de drum. Merse ce merse și daca trecu de hotarele tatălui său, stete să conăcească într-o dumbravă frumoasă. După ce făcu focul, sta acolo până să se gătească mâncarea, când văzu deodată înaintea lui un vulpoi care îl rugă să-și lege ogarul, să-i ... se spargă, și este așa de veselă, încât pare că nu o încape locul. Asta este a doua oară de când, cum intră acel cioban în biserică, pasărea nu mai contenește de a cânta; cum iese el, ea tace. - Să se aducă acel cioban înaintea mea chiar acum. - Măria ta, după cum se vede, ciobanul este străin, căci nimeni nu-l cunoaște. Fiii măriei tale, precum mi s ... voiau cu dinadinsul să pună mâna pe cioban. Atunci porunci împăratul să aducă pe acel păstor cu omenie la palatul său, pentru că nu știu ce simți împăratul în inimă când îl văzu așa de tânăr, blând, smerit și cu boiul de voinic. După ce
Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu
... La bustul lui Eminescu La bustul lui Eminescu de Cincinat Pavelescu (Din parcul Dumbrăveni) Pădure! Ningi câteva frunze Pe fruntea-i de aramă rece. Tu, ce rămâi nepieritoare Ca geniul, când totul trece! Zi vântului să-i cânte doine De dragoste sau haiducești, Poetului ce-a fost mândria Gândirii noastre românești! Și glasul lui să fie dulce... Măcar în lumea neființei, Să-și uite lungile lui chinuri Acest ... vestmântu-i Și luna-n cimitir veghează, În loc de candelă, mormântu-i; Pe când o trestie, un nufăr, Un tei aminte-aducător Înțelegând, poate, ce sufăr Poeții mari în viața lor... Privindu-i chipul între frunze, Vrăjit de-al bronzului vestmânt, Și întrebând mirați ce cată Sub lună morții din mormânt... Atunci în nopțile albastre, Când lumea uită și petrece... Luceafărul o să-l privească Cum stă nemuritor și rece ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... Ba nu, monsiu, noi n-am făcut o norocită păscuire, peștile au zărit undița și n-au vrut nicicum să muște din nadă. VALER: — Ce bun băiet ești tu! Ascultă, Crispin, îți iert cele trecute, am trebuință de istețime ta. CRISPIN:— Ce blândeță! VALER: — Eu mă aflu într-o mare supărare. CRISPIN:— Datornicii d-tale nu vor ei să mai aștepți? Acel gros neguțitori căruia i-ai dat sânet de 900 franci pentru marfă de 300 ce ț-au dat, au luat vreo hotărâri giudecătorească asupra d-tale? VALER: — Ba nu. CRISPIN:— A! înțăleg: acĂ© darnică marcheză ce ... mi-au discoperit pătimirea sa, o tăinuită măhniciuni mă usucă și, sâmțăsc că de voi lua pe Damis, îmi va scurta odihna vieții. LIZETA: — Ce om primejduincios esti acest Vaier! ANGELICA: — Cât sunt de nenorocită! Privești starea me Lizeto; sfătuiești-mă, te giur, ce trebui să fac? LIZETA: — Ce sfat poți d-ta aștepta de la mine? ANGELICA: — Acel ce ți-l va însufla interesul cari tu iei la aceea ce ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... luna lui mai, Gigât ca un tânăr brad, Vârtos ca un vechi stejar Și viteaz ca un român. Acest fiu când s-au născut, Moașa ce l-au strâns de nas Și l-au prenumit Bogdan, Au tras boghii și au spus Mancei ce l-au aplecat, Ce soție va lua Și câte va pătimi Despre farmece și vrăji; Deci domnișorul Bogdan, Făcându-se flăcăuaș, Tatăl său, domnul bătrân, L-au chemat în ... faimoșii strămoși Guzanii i-au ospătatâ€�. Atunci Făt-Frumos grăi: “Tată, nu pot să mă-nsor Cu fată de trup de om, Căci baba ce m-au moșit Mi-au spus că ursita mea Zână frumoasă va fi, Ce sub soare n-au mai fost, Deci dă-mi arme și ostași, Să mă duc să o găsescâ€�. Atunci tatăl lăcrimând Au împlinit voia lui ... Și la fugă se porni, Iar soarele începu Spre sfințit a se pleca; Aerul se limpezi Ca cel mai curat cristal; Și-n acel timp liniștit Altă nu se auzea, Decât numai sfârâind Nisipul ce arunca Calul cu al său picior Sau vreun țânțar flămând Bâzâind pe la urechi. Însă deodată zări Obositul călăreț, În pustiul
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... merge și eu. — La Meka? La Meka?... — și vocea ciudată — La Meka! La Meka! răsună mereu. Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește... Pocit, șchiop și searbăd, abia se târește... Și drumu-ocolește mai mult, tot mai mult, Dar mica potecă sub pomi șerpuiește, O tânără umbră ... ducându-și a ei zvârcolire În pântec, în sânge, în nervii-ndârjiți... Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpliți. Abia mai pășește cămila ce-l poartă... Speranța, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... Dar iată... — părere să fie, sau, ea?... În zarea de flăcări, în zarea de ... ș-aleargă spre ea. Spre albele ziduri, aleargă — aleargă, Și albele ziduri, lucesc — strălucesc, Dar Meka începe și dânsa să meargă Cu pasuri ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur din visu-i ... Regina trufașă, regina magiei, Frumoasa lui Meka — tot visul țintit, Și vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă... Pe când șovăiește cămila ce-l poartă... Și-n Meka străbate drumețul pocit, Plecat șchiop și searbăd pe drumul cotit Pe când șovăiește cămila ...
Ion Luca Caragiale - Frați radicali și D. Dim. Sturdza
... puterea magică să stârpească lemnele trecute, prezente și viitoare din toate pădurile lumii, afară de pădurea dela Adjud, până la completa ei desfacere: de vreme ce se pusese în proiect, firește că nu era să se mai găsească lemne în pădurile Statului. Și pentru aceasta ne raportăm la logica economică a ... ocazia de a se înneca: nu l-au lăsat frații liberali. II Într'unul din numerele trecute am arătat cum d. Sturdza, după ce și-a fost întemeiat o reputație aproape universală în țara noastră de cel mai corect om de finanțe, și-a dat ... nu-i de tăgăduit. Este adevărat, cum am zis noi în rândul trecut, că . Sturdza primea dela capii companiei tutunurilor o sumă însemnată pentru servicii ce d-sa le făcea ? E adevărat, de vreme ce nu am primit până acum nicio desmințire în privința acestei categorice afirmări, de vreme ce Românul de ieri, apărând pe d. Sturza în contră-ne, în două coloane nu găsește loc să pomenească măcar de această afirmare, ce-am făcut-o în numărul nostru de Sâmbăta trecută. Așa dar este adevărat, că d. Sturdza făcea trebușoare cu monopolul tutunurilor înainte de a ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... și-ascundea fața în mâini domnul Moroi. Slab și deșirat, îmbrăcat în haine negre, părea gata de plecare, cu toate că și-afunda capul din ce în ce în pernă cu sforțarea unui om slab care, voind să scape de pericol, închide ochii și strânge cât poate pleoapele. În fața unei oglinzi mari ... răsuflare, grea ca de osândit, dl Moroi ridică capul din pernă și, cu un glas slab și umilit, îi zise, privind-o lung: — Pentru ce, Sofi?... Pentru ce vrei cu orice preț să mergem? Vremea e urâtă... Mie nu prea mi-e bine... Dna Moroi trânti pieptenele pe scânduri, de se sparse în ... strângându-și obrajii în mâinile încărcate cu inele. Suspinele ei sugrumate și repezi izbeau adânc, ca niște alice, în inima lui Moroi, care bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge de la încheieturi, și îngenunche la ... cucoană că-și întinde boierul spre gangul caselor, ridică glasul: — M-ai luat de la teatru... nu plec de-aici!... — Dă-i dracului ce i-oi da, șopti Sofi, și-și îmbrânci bărbatul din loc. — Sofi, n-am nici un gologan... rămân 198... — Dă-i ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... acele povățuiri Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri? C-aveai cuvânt, o văz bine; eu prea înșelat eram, Când socoteam de cumplite relele ce-atunci cercam. Într-o zi (de atunci însă multă vreme a trecut), Povestindu-ți eu o nouă neplăcere ce-am avut, Te-ai întors, și c-o zâmbire: Â "Văz adevărat, mi-ai zis, Și cunosc că ai dreptate, dar arată-o în scris ... fală sânul veselei naturi, Și de unde își înalță cântărețul zburător Imnurile-armonioase l-al naturii ziditor. Nu e locul însuflării ș-al înaltei cugetări, Ce umple duhul de gânduri, inima de desfătări, Ci câmpie fără margini, ce arată nencetat O vedere monotonă ochiului cel întristat. Spre amiazăzi se vede niște pomi și niște vii, Niște salcii semănate ici și colea pe câmpii ... pofta de a face vreun romanț. Mie-mi pare rău din suflet, căci de aș fi nimerit Ciobăncuțe cum văzusem într-o carte ce-am citit, Ca un om care din fire nu am fost aristocrat, Fără pierdere de vreme m-aș fi și amorezat. Acum însă ce pot face, cu ...