Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 1281 pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... degeaba la curte. OANA: Dă... IRINA: Fa Onișor, cin ți-a dat ție betele astea de argint? OANA: Slăvitul. REVECA: Dați pace fetei... Ce e, Oană, cu gândurile tale? OANA: Ce să fie?... Prea multe fâșii... Prea multe... REVECA: Nu-i trebuie? De ce te plângi? OANA: Da... îi trebuie... Dar de ce așa de multe?... Și buna doamnă, când mi le-a dat, mi-a zis: Până diseară să le faci... Și mai lungi, Oană, mai lungi. Și-a oftat. Și, plecând, am văzut-o făcându-și cruce. TOATE: Făcându-și cruce? OANA: Da... Mie îmi miroase a ... pulpa dreaptă zic doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana. (Scapă sabia într-adins.) Oană... (Oana ridică sabia, i-o dă și dă să-i sărute mâna, dar n-o ajunge.) Să mă cobor la tine, ori să te-nalți la mine? Privește drept în dreptul ochilor mei. A! tu plângi, Oană? Și de ce? Aide... vino încoace... bătrâna mea prietenă. Pe creștetul tău să cadă sărutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O sărută în creștet.) Destul ați lucrat. (Face
... El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original și inventiv. Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieții găsește un cuvânt de ... este foarte căutat și plăcut în societate. Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască. Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare. El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca: "Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!" sau: "Viața este un vis, moartea o deșteptare!" ori: "Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!" Închipuiți-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu! Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, și deși și-n genul acesta Mitică este destul ... inginer de poduri... Și când e în culmea vervei adaogă: - ...detașat cu serviciul în Cișmegiu: dă muștele afară! * Te plângi lui Mitică de cine știe ce; el nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX
... patria sa vinde? Românu!... Cine a vrăjbii foc aprinde? Cine-ajutoriu de la păgân cere Făcându-l hotărâtoriu și jude, Iar' el răzămându-să-în putere, După ce sfezile noastre-aude, Celuia face dreptate, care I-au dat făgăduință mai mare? [4] Ce folosu-i acum a să pune Împrotiva celia putințe Cării toată-Asia să supune? Nici zece de-aceste biruințe Ajung a ne pune-în ocrotire De toată temerea-întru vinire. Sultanul pănă la primăvară Cu mai ... a lui Vodă la domnie. [6] Această solie fu primită La toată boierimea, ș-îndată În toate părțile fu vestită, Cu porunci ca țara să să-abată De la Vlad și să nu mai primească De la dânsul poruncă domnească. Apoi la sultanul cu plecare Trimisără-o de frunte solie Să s-închine, să-ș' ceară iertare, Și rugându-să ca la domnie Pe-acel să puie Poarta nălțată, Care-a fi mai vrednic să-l socoată. Hăi, dragă musă! iară te-apucă (Precum văd eu) strechia spulbărată! Și va doar' undeva să ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... el a sa cunună, [2] Că diavolul îndată precepe Cumcă fratele bucuros vede Femei și-i suflă gânduri surepe; Deci, pentrucă el fuga nu dede Dintr' început, pe dânsul rămâne Toată vina poftelor păgâne. Nici pentru dievoleasca-îndemnare De păcat poate să să sloboadă, De-ar face cumva scandală mare Sau tocma doar' mătanii cu coadă! Și-în zădar zice: dracu mă-împinsă! Căci pentru ce el fuga nu-întinsă! Deci nici țiganii sunt fără vină, Măcar și pe dânșii dracu-împinsă, Căci ei dederă-întia pricină. Arătându-și chief și voie-adinsă, Cumcă ... a tot feliu de gloate. [3] Multă-acuma ei cale mersese După Tandaler, buna povață, Pe potecul unii păduri dese; În urmă făcându-li-să greață, Toți să-învoiră-acolo să mâie Pănă cătră zorile roșìe. Iar' Tandaler ș-atuncia-îi învață Cum să face popas oștenește, Ca să poată pănă dimineață Durmi fără grijă. Rânduiește Apoi împrejur străji păzitoare, Ca vrăjmașul să nu-l împresoare. Spre-aceasta el dintru toți aleasă Pe cei mai îndrăzneți și mai tari Și zisă: ,,Fiind pădurea deasă, Au știm noi de nu să-află tâlhari Întrânsa? Dăci voi
Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
... ți dau un astfel de lucru nemaiauzit? Și dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. - Daca tu, tată, nu poți să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată lumea până ce voi găsi făgăduința pentru care m-am născut. Atunci toți boierii și împăratul deteră în genuchi, cu rugăciune să nu părăsească împărăția; fiindcă, ziceau boierii: - Tatăl tău de aci înainte e bătrân, și o să te ridicăm pe tine în scaun, și avem să-ți aducem cea mai frumoasă împărăteasă de sub soare de soție. Dar n-a fost putință să-l întoarcă din hotărârea sa, rămânând statornic ca o piatră în vorbele lui; iar tată-său, dacă văzu și văzu, îi dete voie și puse ... un picior cu săgeata și, când era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea: - Stăi, Făt-Frumos, că nu-ți fac nimic! Și văzând că nu o crede, îi dete înscris cu sângele său. - Să-ți trăiască calul, Făt-Frumos, îi mai zise ea, ca un năzdrăvan ce ...
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... o sumă de alte persoane cinstite, ori din ambiție, ori din dragoste, ori din “sfânta foameâ€� a banilor, ori din cine știe ce altă netrebnică pornire, sau, și mai bine, din toate deodată, ca să fie melodramă și mai grozavă. Ba încă, mulți intriganți de melodramă, daca i-ai întreba la o adică, nici ei n-ar ști să spuie pentru ce fac atâtea mișelii și supără pe oamenii de treabă, buni-nevinovați; dar îi supără pentru că-i supără; aminteri, ce fel de melodramă ar fi aceea fără un “infam intrigantâ€�? Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rândul, dar în sfârșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui; ori că-l ia și ... statornic. Duminecă seara multe scene s-au jucat așa încât părea că un actor vorbește din pimniță și altul din podul casei; iar când vorbeau mai mulți era și mai ciudat. La o întrebare șoptită, un actor poate răspunde într-un glas cât vrea de tare, însă nu într-un glas mai înalt sau mai adânc decât glasul căruia-i răspunde. Apoi ar mai fi de dorit ca figuranții, coriștii și rolele de a doua și a treia mână
Ion Luca Caragiale - Justiția română
... masa? Prezidentul: Dar ceasul și cu inelele cum ți le-a luat? Inculpatul: Fără să știu: eram mediu! Prezidentul: Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. (Reclamantei:) Spune. Reclamanta: A venit seara și zice că a învățat acuma să arate și persoana, dar nu cu masa, zice că l-a învățatără niște profesori de la minister, de unde face acuma pe popi. Zice: "dezbracă-te (senzație în auditoriu) ; scoate tot ce ai ori de metal, ori de imitație!" și eu am scos ceasul și lanțul, care-l aveam cadou de suvenir de la un... de la ... era într-o stare de absolută iresponsabilitate. Știința modernă ne-a dat destule lumini asupra iresponsabilității: toată asieta sistemului nostru penal trebuie deci să se schimbe. Iată marele cuvânt al științei moderne: iresponsabilitatea - impunitate; tutelă da, nu pedeapsă. Ești iresponsabil? poți să-ți permiți din când în când o greșală de care în urmă ipso facto nu ești vinovat. Ori, clientul meu nu e responsabil, pentru că n-a știut ce face! Reclamanta: Da de
... dreptate; am făcut o greșală pe care trebuie s-o repar. Mergi și culege și aceasta: Legea maximului Domnii colectiviști sunt incorijibili și imposibili. După ce Națiunea, sătulă de turpitudinile, mișeliile, jaful, corupțiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloșia și scârba acelui regim poreclit colectivist, regim vitreg și căzut, corupt și corupător, infam și infamant, după ce Națiunea sătulă le-a strigat destul! ce mai vor oamenii ieșiți din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibișir și sânge? Vor oare să împingă pe guvern la măsuri desperate, deznădăjduite, exasperate, pe calea celor mai extreme măsuri pentru apărarea ordinii? O vor aceasta? să ne-o spună. Până atunci, le zicem încă o dată, destul... Națiunea este sătulă de frazele voastre! * - Domnule, mai trebuie materie. - Să se usuce cerneala aceluia ce a pronunțat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarășe, că mintea mea este o fântână nesecată? Ți-am dat două articole de fond, de vederi și ... fost combătut din cauza enfamiilor , că Shylockul încoronat , papistașul catolic împreună cu nepoțelul seu nu vor mai
... apoi ce sunt eu să-l păzesc?! Haidem! Dar bărbatu-său nu vroi; răspunse cam cu jumătate de gură: — Dacă ne-o spus gvardistul să stăm, trebuie să stăm. Femeia îi aruncă o privire furioasă, și-n urmă se plecă să privească iar la cel de pe bancă. De mort nu îi era ei frică la câte priveghiuri nu stătuse dânsa, pe câți nu îngropase! Ehei! că mai mult din asta trăia. Dar revolverul o umplea de groază, și parcă și bărbatu-său, care nu pusese în viața lui mâna pe pușcă la oaste nu-l luase și dânsul simți un fior prin șira spinării, așa ca un bulgăraș de gheață ce-i luneca pe piele, când se uită la țeava lucioasă. Împușcatul rămăsese pe o coastă; din mâna dreaptă, zgârcită, revolverul căzuse pe bancă. Mâna stângă ... vie gardistul și, nevăzând pe nimeni, vârî mâna în carâmb și îndesă, mai în jos, punga, căci îi apăsa pulpa. Dar parcă îi apucă frica să mai steie singuri, cu mortul, în tăcerea aceea. Țăranul începu să vorbească: — Halal căciulă... și ce ...
Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel)
... țol ce le slujea de adăpost, s-au strîns rătăcitorii să puie la cale măruntele trebi. Fără umbră de sfială, ca în vremea cînd omul nu cunoștea încă păcatul, o fată, cu un gest natural, și-a scos cămașa și s-a pus s-o cârpească. Luminos ... trena unei rochii imaginare. Bărbații, un ritm ciudat al capului, ca atunci cînd îți apleci urechea ca să asculți un sunet. Promiscuitatea în care trăiesc nu-i degenerează și te întrebi din ce izvoare ascunse își reînnoiesc mereu puterile. Aerul, lumina, libertatea poate. Eu i-am pizmuit totdeauna, și unde i-am întîlnit mi-a fost ... Un norod întreg de urși își sună lanțurile, focuri se aprind pretutindeni, și așa stau trei zile, sfătuind și punînd la cale cu bătrînul patriarh, mai-marele lor. Ce pun ei la cale, ce taine vorovesc, ce negre și înfiorătoare mărturisiri fac în fața lunei nu știu, dar prietenul meu spune că această vastă și neagră congregrație nu face alta decît să puie la cale care ar fi locurile cele mai bune de umblat, casele cele
... din peretele sălii și citi: Tase, Scriu de pe scara vagonului. Un gând mă muncește că, grăbit cum eram, ți-am scris greșit; așa sau nu, vreau să plec liniștit: să știi că semnul buletinelor noastre de vot e Steaua, nu Crucea, cum mi se pare că ți-am spus. Ține bine minte. Jean Conul Tase rămase împietrit. Arătă scrisoarea lui Năstrate. — Ce e de făcut? Nasul borcănos al lui Năstrate se aprinse deodată ca o lampă. Se scărpină după ceafă. Apoi, ca omul care nu dă de la nimic înapoi, răspunse: — Să îndrepți greșeala dincolo, coane Tase. Conul Tase simțea că i se coborâse tot sângele la inimă. Firește, atâta-i mai rămase: să dreagă dincolo ce, fără voia lui, stricase aici. Se sui repede în trăsură și, peste un sfert de ceas, se oprea în fața sălii Apolon din despărțirea a ... Și iarăși simți de la o vreme că poate cuvânta așa un ceas, două, o zi, o săptămână chiar, și gândul mergea domol alături... Trebuia să încheie. Dar ăsta era greul: ce spusese dincolo trebuia să ...