Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DREAPTA
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 1241 pentru DREAPTA.
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... înveselea cuprinsul cu fructele lui galbene. Dinspre livadă un miros de roade putrezite pe ramuri alergă ; și aproape în același timp un nouraș se strecură drept soare, adumbrind priveliștea. Umbra îmi întunecă sufletul din nou și veselia mea, înfiorată de aerul curat, pieri. Aplecat pe marginea de piatră a balconului ...
Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș
Dorin Ştef - Antologie de folclor din Maramureş Antologie de folclor din Maramureș de Dorin Ștef Argument → Editura Ethnologica, Baia Mare (2007), ISBN 978-973-87953-7-2 . Cuprins 1 Argument 2 Artistul popular între stil și semnificare (prof. Delia Suiogan) 3 I. Poezia obiceiurilor de iarna 4 II. Horea 5 IV. Cântece de dragoste și dor 6 V. Pețitul. Orații de nuntă. După nuntă. De leagăn 6.1 Cântece de pețit 6.2 Orații de nuntă 6.3 Cântece după măritiș 6.4 Cântece de leagăn 6.5 Cântece de bătrânețe 7 VI. Cântece de cătănie și război 8 VII. Cimilituri 9 VIII. Cântece de înstrăinare. Noroc / nenoroc 10 IX. Descântece. Scurt tratat de medicină alternativă 11 X. În Marea Trecere 12 XI. Legende și mituri 13 Postfață (Ștefan Mariș) 14 Bibliografie pentru Antologie 15 Indice de localități 16 Indice de culegători Argument Artistul popular între stil și semnificare (prof. Delia Suiogan) I. Poezia obiceiurilor de iarna Mare iarnă și-o pticat Vine Crăciun cel bătrân Scoală gazdă din pătuț Darurile colindătorilor ( Pă drănița fântânii-ța ) Mulțămitură după colindă . Stărostitul colacului Colo jos, colo mai jos / Păcurarul sătul de oi Zeului Soare ( Răsai Soare, mândru, roată ) Merele căpătate ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... Fiindcă el, cuceritorul, de-ar fi umil, retras, cucernic, Ar cuceri nu doar Pământul, ci universurile toate și de și-ar stăpâni cuvântul din drumul drept nu s-ar abate Când, în tăcerea-i știutoare și-n pacea-n sine regăsită, ar spune pentru fiecare o rugăciune-abia șoptită... VII Ce ... și, fără preget, supus doar Ție, regăsit Sunt liber, cum am fost tot timpul și nu știam, ducând povara iluziei că doar Olimpul e-n drept să judece-n afara Lumescului neștiutor. Purtând în suflet îndoiala eu, temerarul luptător, nemaicrezând în învoiala Cu omenirea suferindă, cea de tradiții păstrătoare, făr' a ...
Emil Gârleanu - Ucigaşul Ucigașul de Emil Gârleanu Ieșeam de pe sala întunecoasă și umedă a tribunalului. Eram cu un avocat, un vechi prieten al meu. Cum străbăteam cu greutate prin împestrițătura de oameni pe care patimile și ura îi poate aduna la un loc, trecu repede, prin fața noastră, un condamnat, urmat de santinelă. Condamnatul, un domn foarte bine îmbrăcat, ținea batista la ochi și plângea cu sughițuri. Prietenul mi-l arătă și-mi zise: — Uite-l, a dat foc, pentru ca apoi să fie despăgubit, a lăsat pe drumuri nu știu câte familii, și acuma, când se duce pe un an la pușcărie, plânge ca o muiere. Și adăugă cu dezgust: Urâți îmi sunt oamenii ăștia... — Dragul meu, urmă el când ieșirăm afară în uliță, cât am fost procuror, am avut de cercetat multe fapte. Și m-am încredințat că lașii cei mai mulți sunt printre noi. Dumnezeu să mă ierte dacă-ți spun că, din câți oameni cunosc eu, nu se vor găși zece care să-și ia asupra-și răspunderea faptei îndeplinite. Ca să-ți dau o pildă de cum știu cei mici, cei umiliți, să-și primească ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
George Coşbuc - Moartea lui Fulger Moartea lui Fulger de George Coșbuc În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind, Și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Și ține-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la război, Și-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal străin L-a fulgerat un braț hain! De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sânge-i albul tort, Și pieptul gol al celui mort De lănci e plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va mai fi pământ? Mai fi-vor toate ...
... îl giudec prea himeric; Sigur sunt că-n aplicare el de tot e problematic Și nicicum cu starea d-astăzi de foloase în izul practic. Drept aceea, ascultați-mă! Eu espune-voi acum Alt proiect, pre care-l rumăg nu în gât ce-n capul meu, Cum că el să se ... publice prin foaie, nu cumva vrun plastograf Documentul, șarta noastră, să-l prefacă pentru o mită, Și condiția aceasta de n-a fi drept observată, De părțit ambe să rămâie chiar de sine răsuflată. Blânde oile atuncea l-acel plan s-au conformat, Consultând în plebiscidul [2] prin voturile ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... destoinic a dobândi numele de concherant, a ales pe acela de legiuitor și civilizator al nației sale. Generos către vrăjmașii săi și drept către toți, poate să zică cineva că el n-a făcut altă greșeală decât aceea de a trăi prea mult. Bătrânețile ...
... spuse că aceasta nu este culpa egumenilor din diferite timpuri, și spre dovadă ne încredință că unii dintr-înșii au murit săraci ca Aristid cel Drept. Aceasta însă nu oprea banii mănăstirii de a se cheltui, căci părinții egumeni, spre a se ține în posturile lor, erau ...
Ioan Slavici - Propaganda semitică
... particulară încuragÄare. Și ar fi riscată afirmarea, că dînșiÄ nu eraÅ vrednicÄ de încuragÄarea aceasta, căcÄ munca lor încordată trebuia să fie luată drept dovadă suficientă, că voiaÅ cu tot dinadinsul să-Ä fie folositorÄ țÄ•riÄ, pe care o consideraÅ ca patrie a lor. In ... prin faptele noastre cu gândul, că avutul comun e al celuÄ ce are dibăcia cuvenită, ca să pună mâna pe el. AÅ fost, ce-Ä drept, și sunt azÄ între noÄ oamenÄ, care-șÄ află mângîierea viețiÄ în îndrumarea spre bine a viețiÄ noastre comune; fiind însă puținÄ, eÄ ...
... ști dumneavoastră ce-i pe lume, noi, țărănimea de la coarnele plugului, avem să știm ce-i bine și ce-i rău?... — Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înțeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre țărani, anume Ion Roată. Ș-apoi, chiar dacă ne-am pricepe și ...
Ion Creangă - Punguța cu doi bani
Ion Creangă - Punguţa cu doi bani Punguța cu doi bani de Ion Creangă Poveste publicată prima oară în Convorbiri literare , nr. 10, 1 ianuarie 1876 Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, și moșneagul un cucoș; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da nici unul. Moșneagul într-o zi perdu răbdarea și zise: — Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi și mie niște ouă, ca să-mi prind pofta măcar. — Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate și tu cucoșul tău, să facă ouă, și-i mânca; că eu așa am bătut găina, și iacătă-o cum se ouă. Moșneagul, pofticios și hapsin, se ia după gura babei și, de ciudă, prinde iute și degrabă cucoșul și-i dă o bataie bună, zicând: — Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba. Cucoșul, cum scăpă din mânile moșneagului, fugi de-acasă și umbla pe drumuri, bezmetec. Și cum mergea el pe-un drum, numai iată ...