Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI JOS
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 777 pentru MAI JOS.
... știi pentru ce n-ai reușit încă, cu toate că o ai în bibliotecă. Pe aceasta, deși ilustră, ai ocolit-o necontenit. De ce?... Câteva, mai interesante, ai să le comanzi cu siguranță. Le însemni cu o cruce. Pe cele mai importante, cu două. De la o vreme observi că ți-ai pierdut forța de inhibiție, și crucile duble devin tot mai dese. Atunci, pe cele ,,câteva mai importante" le însemni cu trei cruci, care, în curând, încep să-și piardă și ele valoarea selectivă... Iată tratatul dispărut din bibliotecă de mult: cine ... liber de corp și de griji, și lectura catalogului, cu toată atenția, ca să nu treci cu vederea nici o carte -- se poate imagina voluptate mai esențială? Dicționarul -- pentru momentele când spiritul vrea să ia contact mai concret cu lumea realităților în sine. După un instrument de teslărie, o pasăre (uneori ai și figura alături; păsările din dicționare au întotdeauna mutra mirată ... Iar când simțurile amorțite colaborează cu lumina înșelătoare, minciuna ia proporții de fantasmagorie. Obosit de insomnia nopții precedente și de treizeci de kilometri făcuți pe jos
... și foame Și tot îmi ziceam în gînd: Tu, bătrînă și bogată, Eu sunt tînăr și sărac... Ce nu-mi cumperi tinerețea ! Cum ți-aș mai veni de hac ! Dar atîta chin și versuri Fără de folos mi-au fost: A plecat la băi ingrata... Grea-i viața fără ... La revista mea Progresul Să mai fac un abonat !..." Fluierînd, își șterge haina Și se piaptănă frumos. Ghetele îi sunt cam rupte, Pantalonii roși pe jos; Dar la un poet, profane, Nu căta decît la cap. Căci acolo toată slava și podoabele-i încap. Damian și-ndreaptă pașii Spre otel "Continental ... a tras de-abia aseară Un chiabur "provincial". Sfiicios bate la ușă... — Intră ! îi răspunde-un glas. Salutînd, scoate-o hîrtie Și, tușind, mai face-un pas. — Domnule, Revista noastră Are ținta să îndrepte Spre progres această țară Pe căi netede și drepte, Și știind al d-voastră ...
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... scula, Drumul lung m-a obosit, Calul greu m-a ostenit!" Iată, mări, cum vorbea Că fereastra se izbea Și cădea jos la pământ Fără suflare de vânt. [7] Ș-o icoană poleită Trăsnea făr-a fi lovită. Maria se-nspăimânta, Iordache se întrista, Dar ... Cu-ai lor mândri căpitani. Ei la Ieși cât ajungea, Iordache la domn mergea, Dar domnul cât îl vedea, De mânie s-aprindea Și striga: ,,Jos pe covor, Tăiați-i capul din zbor." Un călău se repezea, Iataganu-și netezea, Dar Iordache-l aștepta, O palmă voinică-i da, Cât călăul ... Neculai Cârnul, care trăia pe timpul domniei lui Ștefăniță vodă, fiiul lui Vasile Albanezul (1660-1662). Neculai Cârnul era un om foarte învățat și cunoștea mai multe limbi, precum elinește, grecește, slavonește, latinește, nemțește și turcește. El era bogat și îi plăcea fastul. Când ieșea, avea un cortegiu domnesc, și el ... și aflând că preceptorul său se găsea exilat în Siberia în timpul anarhiei strelizilor îl aduse îndată la Moscova și îl institui consilierul său cel mai de aproape. Acolo el se însură cu fata unui din cei ...
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4
... oi, Ori o palmă trage-ți-oi. Când e vară, primăvară, Iau cu mine merinzioară Și mă sui pe plai la munte Unde-s oile mai multe. Merg la stâne, le petrec Și de acolo încă plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să deie ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare ... Aleg steava-n jumătate Și mă duc, vere,-ntr-o ducă, De se pare că-s nălucă, Drept la târg, la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. Iepele care-s cu mânzi Fac cinci sute de florinzi, Iar de soi moldovenesc Cu galbeni se cântăresc, Apoi, vere, încă plec La ...
... de vuiet: Așa-i! Așa-i! Așa-i! Un om scurt, cocoțat pe un scaun, lângă un stâlp în fundul sălii, ridica mâna și țipa: Jos! Jos cu ei! apoi, clătinându-se, lua stâlpul de care se sprijinea în brațe, să nu cadă. Atunci Năstrate făcea liniște, avânta bastonul deasupra capului și ... și-a jertfit viața pentru mântuirea păcatelor omenești! Așadar, Crucea e semnul care vă va călăuzi, credeți în ea și mergeți la izbândă. Și mai judecați, iubiți alegători, că-n vreme ce noi pornim la luptă creștinește, potrivnicii noștri, ca niște păgâni, și-au ales Steaua, doar ca toți să ... la nimic înapoi, răspunse: — Să îndrepți greșeala dincolo, coane Tase. Conul Tase simțea că i se coborâse tot sângele la inimă. Firește, atâta-i mai rămase: să dreagă dincolo ce, fără voia lui, stricase aici. Se sui repede în trăsură și, peste un sfert de ceas, se oprea în fața ... întrebuința și pe dos dacă nu ți-e de ce-or zice alții. Se potrivi bine în redingotă: — Așadar, iubiții mei prieteni, un lucru mai ...
... afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc și îndrăzni: deschise ochișorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârșit bine-bine și privi în sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese. Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb ... sub frunzișoara lui. Ce căutase dânsul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo ... trecu peste un grăunte de piatră cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce ...
Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească
... nfipte pîlcuri • • • • • • • • • • • • • • • • Dacă mergeai și la curte Vedeai altele mai multe, Te uitai prin spătărie Rămîneai la aporie, Vedeai săbii ferecate Tot prin păreți spînzurate, Mai pistoale, buzdugane, Mazdrace și iatagane, Suliți, angere, cuțite, Ca acile ascuțite. Măciuci, mai puști ghintuite Toate prin păreți lipite. • • • • • • • • • • • • • • • • Apoi stai de ... și semăna a creștin. Cîndu-l auzeai vorbind Încremeneai tremurînd, Din damuit și din chiafîr, Și din as și din caldîr, Nu-l mai puteai potoli Nici a-l mai înconteni. • • • • • • • • • • • • • • • • Avea cîțiva spînzurați În port schimbat îmbrăcați, Cu ... să-l vază lumea toată La ce treaptă a ajuns Și cît s-a-nălțat de sus. Aferim Dumitrăchiță, De-ar mai fi vro răzmeriță Și un Mavrogheni domn Știu că tu te-ai face om ! Acum ia-ți nădejdea, frate, Că aia nu se mai ...
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... pe sub cozorocul șepcii. — Mamițo! întreabă încetișor doamna cea tânără, ridicând capul de pe rezemătoare; ce face Mișu? doarme? — Ei! aș! răspunde și mai încet domnul cel din fața mea. — Atunci, de ce nu vii la loc? șoptește doamna. — Mai stai un minut, soro, zice cocoana, că nu mori! Uite e și omul ăsta străin. — Fir-ar al dracului! Dracul l-a mai ... încă o zi! încă douăzeci și patru de ceasuri! mâine seară, suntem singuri!... Și... se sărută... Aud bine... Se sărută: o dată lung; apoi, de mai multe ori pe rând, scurt și des și tare... — Ați-nnebunit de tot! mormăie cocoana. — Ci, dormi odată, mamițo! — Nu e vorba ... auzi cum mână porcii?... Mișule! dragă Mișule! Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: — Off!... Mișule!... Mamițo!... mamițo! — Ei! ce e, soro? ce mai poftești? — Tot nu dormi? — Mi-e cald! nu pot să dorm... — Atunci, du-te puțin p-afară. Cocoana se scoală și trece ... însă curios e că toți din compartiment ne-am deșteptat; numai tânărul domn doarme... acum în colțul din fața mea. Eu mă culc la loc: ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... în sânul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu să mă măsor cu tine? Sărmană! gândește cât ai rămas de neînsemnată-n lume și vezi mai înainte de toate că ești de o mie patru sute douăzeci de ori mai puțin decât mine. PARAUA: Fricosule aristocrat! se vede că ai locuit multă vreme în sânul domnului M. și că de la dânsul ai câștigat simțirile ... numai fum făr-a da pară. GALBENUL: Eu, tăciune, eu care... PARAUA: Lasă monologul pe altă dată și-mi spune ce te-ai mai făcut din ceasul acel crud când am fost despărțiți? Prin care valuri, prin care pungi, prin câte soiuri de degete ai mai trecut? GALBENUL: Ah! iubita mea, câte întâmplări am avut de la 1820 încoace!... De câte ori am trecut de la treptele cele mai nalte ale societății la cele mai de jos, din mâinile cele mai curate în labele cele mai mârșave, de la sânurile cele mai nobile la piepturile cele mai deșarte de oricare simțire! Nu este soartă în lume mai curioasă și mai vagabondă decât a ființei nenorocite ce se numește monedă . În veci și peste tot locul slăviți și doriți, noi suntem pricina celor mai ...
Ion Luca Caragiale - Lună de miere
... pe sub cozorocul șepcii. — Mamițo! întreabă încetișor doamna cea tânără, ridicând capul de pe rezemătoare; ce face Mișu? doarme? — Ei! aș! răspunde și mai încet domnul cel din fața mea. — Atunci, de ce nu vii la loc? șoptește doamna. — Mai stăi un minut, soro — zice cocoana — că nu mori! Uite e și omul ăsta străin. — Fir-ar al dracului! Dracul l-a ... încă o zi! încă douăzeci și patru de ceasuri! mâne seară, suntem singuri!... Și... se sărută... Aud bine... Se sărută: o dată lung, apoi, de mai multe ori pe rând, scurt și des și tare... — Ați-nnebunit de tot! mormăie cocoana. — Ci, dormi odată, mamițo! — Nu e vorba ... auzi cum mână porcii?... Mișule! dragă Mișule! Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: — Off!... Mișule!... Mamițo!... mamițo!... — Ei! ce e, soro? ce mai poftești? — Tot nu dormi? — Mi-e cald! nu pot să dorm... — Atunci, du-te puțin p-afară. Cocoana se scoală și trece ... însă curios e că toți din compartiment ne-am deșteptat; numai tânărul domn doarme... acum în colțul din fața mea. Eu mă culc la loc: ...
... și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiții, vila „Esmeralda". De la șase ceasuri dimineața, pe când soarele nu ... să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a și uitat de arsură. — Douăsp'ce și un ... — Uf! fir-ar a dracului și-afurisită de viață! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănușile? Caută cocoanele-n sus... caută-n jos... — Cheamă pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului să fie! ea știe unde le-a pus. — Uite ... singur! Sunt douăsprezece și jumătate. Încă o privire-n oglindă. În sfârșit, madam Esmeralde Piscopesco suie în trăsură cu soțul său. — La Peleș! și ...