Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHIAR EA
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 841 pentru CHIAR EA.
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... a lor cochetărie, Care întotdeauna mi-au fost supărătoare, Și pricini felurite de lungă întristare? În ce muzele noastre pot să ne folosească? Nici chiar de un datornic nu știu să ne plătească! În zadar mai deunăzi, am vrut, prin poezie, Să scap de-o bagatelă, de-o mică datorie ... pare foarte bine; Însă de vă e teamă, ca nu cumva prin mine Să se-ndrepteze lumea, greșeala vă e proastă; Puteți să luați pildă chiar de la dumneavoastră, Care nu vă prefaceți, și fără încetare Acelor ce v-ascultă aduceți supărare. Oricum, îmi e cam frică; de astăzi înainte La ...
Gheorghe Asachi - Vulpea, momița și fiarele
... probuia, Nici unuia nu-i venea. Că deși toți aveau gust, Având unii cap îngust, Corona pe nas cădea, Alții gros și cap cornut, Încât ea n-au încăput. Deci momița cea bufonă Vru să cerce-acea coronă, Face șegi și mii grimase, Coțcării cu toate clase, Încât cap-au lunecat ... dând protie, Toate fiarele o urează, Domnitoare o proclamează Numai vulpei n-au plăcut Lucrul care s-au făcut. Tăcând a ei sentiment, Ea-i face un compliment Ș-au zis: Doamnă, o comoară Zace-ascunsă lângă o moară. Cred că altul nu o știe; Deci aceasta după legi ... urlat Și pe fiare-au adunat, Iar momiței au zis: Vezi, Vrei pe noi să guvernezi Și nu știi a te purta Pentru chiar
Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei
... avut și alți poeți, nu numai Eminescu... Se pare că-i la mijloc domnia cuvântului numai, pentru că acești eminescieni nu spun nimica decât cuvinte, chiar când parafrazează pe Eminescu; însă pricina eminescianismului nu-i pur și simplu cuvântul. Și -- observ în treacăt -- în această domnie nu numai a cuvântului ...
Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite
... să se lase jos, și el se lăsă, apoi se puse în el și se ridică. Fiul împăratului rămase cu gura căscată uitându-se la ea și la minunea cum de se lăsase și se ridicase copaciul, apoi, rupând-o d-a fuga, să te păzești, pârleo, că îi ... care strălucea în apă, crezu că e al ei, și, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa: - Nu mă mai duc la apă, zise ea, o frumusețe ca a mea nu aduce apă. - Du-te la apă, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, îi zise măsa, arătându ... loc. Stând ele la vorbă, țiganca se linguși și rugă pe fată, ca de voiește să doarmă nițel, să puie capul în poala ei, și ea îi va căuta în cap. Fata se înduplecă și se puse cu capul în poala țigancei, și, când era să o fure somnul, țiganca îi ... a ars fețișoara și vântul mi-a bătut perișorul. Împăratul, cum o văzu, rămase la îndoială și nu-i venea să crează că ea este zâna pe care o lăsase el acolo. Dară, după vorbele ce-i zise, pare că ar fi crezut, și deci se înduplecă și o
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... dus pe gînduri, cu capul plecat a intrat în odaia mă-si și s-a așezat pe marginea divanului departe de ea. -Ce ai fiule? a-ntrebat bătrîna. De ce ești așa de pocîltit și n-ai chef de loc? Să fi pierdut tot ce ... în ce mare strîmtoare se află și i-a rugat să-și dezlege pungile ca să-l ajute. N-a uitat chiar să le spună că în mare parte a scăpătat din pricina cheltuielilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi, că doar i-o atinge ... dar cuviincios. Pe urmă s-a jurat că acel musafir să nu fie localnic din Bagdad, ci un străin care ar fi picat chiar în ziua aceea, și pe care să-l poată trimite pe-aci încolo după ce l-a găzduit frumos o noapte. După cum ... umbla adesea tiptil în felurite chipuri prin orașul Bagdad. În seara aceea, era îmbrăcat ca un negustor de la Musul, care s-ar fi dat chiar atunci jos de pe corabie în partea dimpotrivă a podului, și în urma lui mergea un rob mare și voinic, o namilă de ...
Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut
... au fost porniți, Ai mei fii cu vrăjmășie Se află de ei risipiți, Au silit să [se] desparte Mumă, tată de fecior, Au înstrăinat departe Chiar pe frate de-a sa sor'. Au batjocorit fecioare Și femei între bărbați, Au necinstit orice stare, Lăsîndu-i goi, dezbrăcați. Au prădat ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... mire. Sunt rari aceia care știu cumpeni pre om Din greutate vorbei, și bine înțeleg Ce creieri pot produce cuvintele rostite. Mulți mintea ne măsoară chiar după limbuție, Și cred că nerozia e dată la tăcuți. Ades aud aceste: Arist e om cinstit, E delicat, și poate să fie bun prieten ... înțelept. Într-un cuvânt, acela ce nu e virtuos Nu poate sta aproape de tronul unde ANNA, Prietena virtuții ocârmuiește astăzi. Cu dânsa în unire ea știe osebi Și răsplăti cum trebui pe-ai binelui urmași; Iar demoralizații și rău cugetătorii Nu pot să-ngăduiască a ochilor ei raze ...
Nicolaus Olahus - La moartea fratelui meu Matei
... Matei de Nicolaus Olahus Plângeți, oh, rogu-vă, Muze! De-al vostru poet aveți milă, Iar voi, o, Grații, acum ziua cea tristă slăviți! Însuți chiar tu, Apolo, citarede, pe care-l răsfață Veselul cântec, a mea liră de-acum s-amuțești. Voi, zeități, ce cândva prielnice mie îmi ... a lor zi. Nici a lui Cresus comori nu pot peste dânsa să treacă, Nici ale regilor tari brațe n-o pot birui. Ea spre mormintele triste răpește-ale pruncilor trupuri, De prin ai mamelor ochi lacrimi amare storcând, Iar pe băieții care anii-și plinesc în zadar, tot ... Galia mândră, El, Europei străpân, Asia va cuceri. Dacă tu azi vei cânta cumplitele lupte-a lui Marte, Vei birui, să mă crezi, chiar
Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale
... plătită din produsul piesei. Cu cât piesa rezistă mai mult, cu atât aduce mai multe foloase: economicește poate plăti mai îndestulător cheltuiala de puteri ce ea a necesitat; artisticește, dă pas actorilor să prepare mai în ticnă alte producțiuni, îi deprinde a studia mai bine rolurile, iar ... fel de furnicătură de nervi foarte neplăcută — o senzație analoagă cu efectul ce ți-l produce dulceața de vișine după ce ai luat cu ea multă vreme hapurile lui Morizon. Am dreptul, prin urmare, să crez că unul dintre cei mai mari șoviniști sâmbătă seara la Teatrul Național am fost ... obligato al partiturii. Dar nu face nimica, nu-mi pare rău: când e vorba de așa încercări naționale, fiecare e dator să se sacrifice — chiar Donizetti. În condițiile în care s-a deschis stagiunea aceasta, este aproape peste putință cuiva, după părerea mea, să facă o critică teatrală ...
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... D-zeu, a lipsei de cinstire a așeÂzămintelor bisericii și statului, a lăcomiei, a lenei și chiar a desfrâului. La această striÂcare sufletescă s'a mai adaos și starea rea economică, scăderea valoarei banilor, nu numai la ... Iobăgia a devenit tot mai aspră începând din secolul al 15-lea pâna în al 19-lea, când în anul 1848 am scăpat de ea. În veacul al 16-lea a mai dat și altă pacoste peste noi. În unele țări din Apusul Europei s'au iscodit legi ... mișcătoare a iobagilor morți, nobilul lua două din trei părți, ca să nu se poată înstări urmașii celor Ârăposați. Nobilul îi putea lua chiar și moșia. Fetele nu puteau moșteni fără învoirea noÂbilului (nemeșului, domnului de pământ) nimlc afară de haine. Unii nobili opriau fetele și văduvele române ... ungur a propus, ca Românilor să li se înlesnească cât mai mult beutura rachiului (vinarsului), care cu siguranță îi va prăpădi cu timpul . Chiar și conducătorii Sașilor așezați printre noi în număr mic au prigonit pe Români tot cu gândul de-a opri înmulțirea și întărirea lor ...
... șerpuind, Și vulturul sub ceruri nălțându-se-n rotire, Și vântul, val de aer, trecând în vâjâire. Toți sunt în nepăsare, toți iute-l părăsesc, Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc, Și numai, numai ghioaga din tufele uscate Se pare că-l jălește duios ca pe un frate... V Amar ... formă de copilă cerească se coboară Și vine de se pune zâmbind în calea lui, Apoi încet purcede de-a lungul câmpului. "Ah!... ea-i!" strigă sărmanul și brațele întinde; Dar flacăra mai vie la glasu-i se aprinde. Și zborul își răpede în aer strălucind. Briar aleargă, trece ... Atunci de după dealuri Crai-noul răsărind Văzu o fiară neagră pe câmpuri tropotind, Urmată,-amenințată de lupi flămânzi o sută, Ș-un om pe ea călare, cu mintea lui pierdută, Cu pletele-i zburlite, cu ochii înfocați, Cu mânile întinse spre codrii depărtați, Răcnind, umplând câmpia de-o lungă văietare ...