Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MARE
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 1580 pentru DIN CE IN CE MAI MARE.
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... Domn bun, cum a fost Stâlpeș, nici nu-i și nici n-a fost Și, de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască, Alt domn așa ca dânsul nu cred să se mai nască. Era-mpărat puternic și mare nume-avea, O țară, cât o lume, toiagu-i stăpânea, Și oști avea din plinul, și-a gurii sale graiuri, Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri, Căci mejdele lui Stâlpeș băteau hotar rotund: Din granița lui Codru, ce-n preabătul afund Al Ostului domnește mulțimi ascultătoare, Trec mejdele trei sute de câmpi și văi vioare Spre munți până-n movile, pe cari le ... fața izvorului, voioasă În ape clari se caută copila de frumoasă Și râde când zărește doi ochi sărini și mari Clătindu-se, ca fața izvorului mai clari, Obrazul ei s-aprinde d-o nobilă văpaie Și-n vreme ce-și admiră frumsețile-i bălaie, Ea pleacă dalba-i frunte și-o razimă cu drag D-o creangă, aplecată din codrul unui fag, Și tot mai visătoare privind a ei talie, Se pierde lin în visuri și dulce reverie. Ea nici nu ...
Mihai Eminescu - Aur, mărire și amor
... era un salon principal de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de mobile scumpe aduse din străinătate, ci o odaie mare destinată plăcerilor intime a băutului de ceai, a jocului de cărți și a limbuției răutăcioase asupra tuturor întâmplărilor, altfel ... mult succes împrejurul damelor, a căror imaginațiune rămăsese ăaprinsă*î de când plecase oștirea rusească. Damele erau frumoase, îmbrăcate după moda cea nouă (din Paris, se-nțelege) și, ce e mai mult, cleveteau cu mult spirit. Din acest soi de oameni s-a recrutat apoi în urmă acel contingent de așa-numiți oameni mari ai României a căror ... unul din aceste două afecte în sufletul nostru este în sine considerabil. Pe secături însă nu se supără omul cuminte, pentru că n-are pe ce și la ce. Te miră numai cum s-au putut naște asemenea minuni. Erau în sală mai mulți consuli care, înțelegând greutatea misiunii ce o pretindeau diplomatică, nu-și căutau defel de treabă și o lăsau pe deplin pe sama subalternilor, ca necompatibilă cu rangul lor. Cel
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... reține În barbare lanțuri poporul gemând; Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri, în munte râpos, Un om oarecare intră curajos. II În peșterea Carpaților O oară și mai bine Vezi templul pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, Cum calcă strigoiul când va ... stam eu sub soare. Era pentru mine al meu Dumnezeu, Și pentru aceasta m-am dat în pierzare. Să-l fac între oameni ferice și mare, Am dat al meu suflet la negrul tartar. Tu știi mai departe. Ce
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... s-a însurat și a luat de nevastă iarăși o fată de fruntaș, anume Catrina lui Popa Cioric, care era cea mai frumoasă și mai hazulie fată dintre toate fetele din sat și de prin împrejurimi. Dar parcă văd că vă țineți să întrebați că de ce-i ziceau lui Popa Cioric, Cioric? Mai aveți puțintică răbdare că îndată veți afla și asta. Dascălul din sat a zăpsit odată pe popa molfăind un potloc de cioric în postul cel mare, chiar în sfîntul altari. Și de la o împărțeală de colaci, dascălul avea ciudă pe popă, l-a dat pe bețe. Și apoi ... te afle oamenii măcar cu cît îi negru supt unghie că îndată îți pun coadă, cum i-au aninat și popei codiță de cioric. Anapoda mai sînt și oamenii: cînd văd cu ochii… parcă dracul li spune. Acum să venim iar la vorba noastră, de unde am lăsat. După ce s-a isprăvit nunta, toți flăcăii ceilalți au rămas ca opăriți și bătînd din buze. Și ca să mai alunge aleanul din ...
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
... nenorocit! -De ce? Popa a-nceput să plângă cu hohot și să se bată cu pumnii în cap. Neica Stavrache nu înțelegea deloc. -Ce să mă fac?... ce să mă fac, neică?... spune d-ta, că mi-ești frate mai mare... Ce avea preotul pe suflet? Ce să aibă? Lucru greu de-nțeles, firește; așa de greu că d-l Stavrache, mai întâi, nici n-a voit să crează. Cum s-a putut? Omul cu greutate, proprietarul cu atîtea acareturi și cuprins, mai ... povestirea isprăvii din urmă de la arendașul Dărmăneștilor... Dar nu popa îl omorâse; el luptase cât putuse să-i oprească de la așa crudă faptă; ce era să le faci însă? erau îndârjiți: baba țipa și arendașul a tras cu arma - nu mai era chip să stăpânești pe băieți. Popa scăpase din cursa întinsă la capătul pădurii numai prin întâmplare: aminteri puneau mâna poterașii și pe el... Dar toți cetașii sunt priși... Or să-i pună la ... apucat de cutremur, își smulgea părul din cap. -Ce
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... petrece vremea în chipul cel mai plăcut. Așadar nu s-a mărginit la prînzuri și ziafeturi cu mîncări și băuturi care de care mai rare și mai scumpe ; a mai adus și tarafuri de lăutari și cîntăreții cei mai vestiți ; și pe urmă, dănțuitoarele și dănțuitorii cei mai aleși din orașul Bagdad. Toate chefurile astea, din zi în zi mai costisitoare, l-au aruncat pe Abu-Hasan în cheltuieli atît de nemăsurate, încît n-a putut-o duce așa mai mult de un an. Cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut nevăzuți ; ba nici nu-i mai întîlnea oriunde i-ar fi căutat, fiindcă fugeau de el îndată ce-l zăreau, și dacă din întîmplare da piept în piept cu vreunul și vrea să-l oprească să-o spună ceva, acela își cerea iertăciune, că-i e degrabă și ... ea. -Ce ai fiule? a-ntrebat bătrîna. De ce ești așa de pocîltit și n-ai chef de loc? Să fi pierdut tot ce ai pe lume și tot n-ai fi așa de opărit... Știu că, după cîte cheltuieli nebunești ...
Alecu Russo - Poetul Dăscălescu
... în țară tot nimic n-am căpătat". Toată presa română a lăudat proiectul măriei sale domnului stăpânitor pentru dezrobirea țiganilor, o dezrobire, credem, ce ne va aduce la alte dezrobiri ce stau în năravurile noastre, deși sub alte numiri. Publiciștii emeriți, după talentul lor fiecare, și-au dat glasul laudei asupra marii aceste cugetări, ce-și are locul ei făcut lângă datinile frumoase nu numai ale pământului Moldovei, dar ale omenirii - 1749-1844 - zicem. Aceste datini sunt frumoase, pentru că ... liniște, și erau pregătite în inima obștii, când legea a venit de le-a pus în lucrare și în faptă! Laudă mare cârmuitorilor ce știu a auzi și a asculta inima obștii în minutul cuviincios, precum a auzit-o acum măria sa. Însă ... Robia în pământul nostru este un drit al codului, și driturile nu se sting, nu se prefac fără oarecare tulburare a interesurilor materiale; mai mulți din obște, ce au chemat din tot sufletul dezrobirea, stau a se răzgândi la pierderile ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... a le grăi. Alții iară zic cum să fie fost minunile cĂ©le fărde asămânare ce făcea, cu carele au luminat credința, de vrĂ©me ce nu numai cu glasul vindeca și cu cuvântul făcea sĂ©mne ce și cu umbra și cu hainele făcea minuni. Iar apoi cu toții să unesc la vorbă și zic cum că nici un dar mai mult nu l-au mărit pre Pavel ca chiemarea lui. Și adevărat au stătut prea minunat, de vrĂ©me ce pentru întoarcerea lui Pavel nici învățătura apostolilor au lucrat, nici putĂ©ria minunilor, ce lucrul acesta l-au săvârșit însuș cuvântul lui Dumnezeu; și au făcut Fiiul lui Dumnezeu numai pentru Pavel acĂ©ia ce au făcut pentru tot neamul omenesc. Și de s-au pogorât acolo din sânul Tatălui pentru toț oamenii, aici iară însuș pentru Pavel au lăsat ceriul și s-au pogorât trupĂ©ște, cu toată dumnezeiasca lui slavă, pentru ... zicea un filosof: anul cel bun nu-l face atâta mulțimea rodurilor, cât îl face dreptatea stăpânitoriului. Și altul iar fu întrebat care cuvânt iaste mai bun, pentru ca să trăiască omul bine și mulțemit? Au răspuns: acela numai, carele păzĂ©ște dreptatea întocma, la toț. Al doilea nume din tituluș iaste: pentru ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... deodată mă pomenii cu mine în mijlocul odăii, în picioare, uitându-mă speriat la ceasornic. Mi-adusesem aminte că eram poftit la masă de Pantazi. Ce noroc că mă deșteptase; mare noroc! Privii acum cu recunoștință scrisoarea părintească; fără ea scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten. Mă îmbrăcai și ieșii. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era ud; jgheaburile plângeau, ramurile copacilor desfrunziți ... ochii umezi. - Ah! zise Pirgu lui Pașadia, făcându-și privirea galeșă și glasul dulceag, ah! cu valsul ăsta țin să te duc la lăcașul cel din urmă, cât mai curând; cred că n-ai să mă faci s-aștept mult încă această sărbătoare a tinerețelor mele. Ce frumos are să fie, ce frumos! și eu beat, cu nenea Pantazi, voi stoarce întristatei adunări lacrimi fierbinți luându-mi, în cuvinte mișcătoare, rămas bun de la în veci neuitatul ... lui Pașadia, de care aveam o evlavie nemărginită. Pașadia era un luceafăr. Un joc al întâmplării îl înzestrase cu una din alcătuirile cele mai desăvârșite ce poate avea creierul omenesc. Am cunoscut de aproape o bună parte din ...
Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)
... ai avut să-ți mîngîi copiii. Străini am crescut noi de tine și puțin am auzit vorba ta. N-aveai tu o casă minunată, moștenită din părinți, cu un pridvor frumos și alb ce da spre o grădină, unde flori bogate rîdeau în straturi și unde un șipot plîngea necontenit, aducîndu-și aminte de copilăria ta ? Pentru ce atîta pămînt, cînd atîta cît se întindea în jurul casei tale ți-ar fi fost de ajuns să fii fericit! Tu tot mai multe ai vrut; pămîntul din tine cerea pămînt și a vrut să se întindă. Prin voința ta lanuri verzi și holde blonde au ieșit pretutindeni; sute și mii ... a început să pîlpîie, și cînd ai văzut lacomii ochi ce te pîndeau, ascuțitele gheare ce stau de atîta timp gata să te sfîșie, nemaiavînd ce arunca pentru a o hrăni, ai lăsat-o să se stingă și te-ai dat învins. Și astăzi cine-și mai aduce aminte de tine, cine mai știe cîte pămînturi ai avut sub soare, cîte lanuri au rodit prin voința ta, cîte guri au avut ...
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... apoi cuvânt! Și patru margini de pământ Ce strimte-au fost în largul lor, Când a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvânt mai călător Decât un vânt! Ca ieri, cuvântul din vecini S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsând pe toți, din cât afund O mie de crăimi ascund, Toți craii multului rotund De veste plini. Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească ... Ca niciodat. Iar când a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete și feciori Trăsnind rădvanele de crai ... Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din cât loc poți gândind să bați Venit-au roiuri de-mpărați Cu stemă-n frunte și-mbrăcați Cum astăzi nu-s. Sosit era bătrânul Grui ...