Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru E

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 2670 pentru E.

George Coșbuc - Spinul

... plin. Ei, las să râd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Și vezi cu ce mi te-ai ales! Trei fragi? Și-atât e doară bine! Căci n-am putut în deal să ies; Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine! Cu ochii-nchiși și strânși de tot ... potrivește floarea-n păr, Și-i înfloresc zâmbind obrajii Cei albi ca florile de măr. Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi? Că ce ți-e drag, tot drag rămâne! Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca mâine Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrâne. Ea-și ține brațul stâng pe piept Și-ncetișor dezmiardă ... pentru fragi dă-mi obrăjorii! Și ea-l lovește-ncetișor, Zâmbind, cu palma peste gură. Eu știu! Să ceri așa-i ușor! Dar las acum! E joi aici Și nimeni, așteptând, nu moare! Mă porți ca pe copiii mici! Dar joi, să știi! Trei fragi și-o floare! Și joi tu ...

 

George Coșbuc - Tricolorul

... George Coşbuc - Tricolorul Tricolorul de George Coșbuc Albastru, române, ți-e steagul, Dar știi tu de ce? Să te-nvăț. Albastru-nsemnează ciocoii, Și tot ce-ți aduni tu cu boii Din mila căldurii și-a ... un băț. Dar rabdă, c-o fac din iubire: Să tem că te duce-n pierire Belșugul prin trai cu răsfăț. Și galben, române, ți-e steagul. Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, țăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boale purtate cu anii La scară, și ... au scumpe nevoi: Va banque și dineuri și păsuri Și-amante cu cai și mătăsuri, Și toată nădejdea-i la voi! Și roșu, române, ți-e steagul. Și-un geniu e tâlcul, s-o știi. Al neamului geniu, vezi-bine: E roșu de-o tristă rușine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben și-albastru ...

 

George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)

... s-a oprit la vreme. Adevăratul Slavici se găsește numai în cele două volume de Nuvele, cu care a debutat. Acolo e Popa Tanda , acolo e Budulea taichii , acolo sunt Scormon , O viață pierdută și Moara cu noroc . Cine nu cunoaște mai cu seamă această din urmă nuvelă nu cunoaște pe ... copilărie, recitită de câteva ori mai târziu, la intervale, cu toată blazarea necruțătoare a unui spirit saturat de literaturism, lasă aceeași impresie puternică. E povestirea unor fapte dramatice pe care autorul le plasează cu vreo cincizeci de ani în urmă, în preajma unui orășel din Ardeal, într-un colț ... tari, de oameni primitivi, se ciocnesc violent într-o atmosferă tragică impresionantă, zugrăvite viguros și nuanțat în același timp, cu o pătrundere psihologică surprinzătoare. Intriga e condusă cu aceeași măiestrie. Toate sunt fericit îmbinate, până și tonul sfătos și stilul cam greoi al scriitorului ardelean pare potrivit anume, ca să contribuie ... literatura noastră, exemplar de om straniu, care te urmărește ca enigmaticul Svidrigailof din Crimă și pedeapsă . Moara cu noroc nu-i numai o nuvelă bogată, e ...

 

George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)

... a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu gene lungi, ți-a sădit în sânge sâmbur de dorinți necunoscute, O, credința ta e mare, dar cu-atâtea nopți pierdute, Maică, unde vrei s-ajungi? Trupul tău plin de viață n-a știut ce e iubirea, Gura ta nesărutată numai sfinți a sărutat, Tu ești moartă pentru lume, — dar așa ți-a fost menirea, Lasă ... toți ne mână, Fără voie, tuturora ne dă mărul lui Adam. În zadar încearcă omul cu neputincioasă mână Să-i supuie mersul tainic; ea ni-e mamă și stăpână... — Maică, cine bate-n geam? ...................... IV Prin trupul ei străbate un lung fior de gheață: E el — și-ar vrea să creadă, ca alte dăți, că nu e... Un val aprins de sânge îi năvălește-n față Întunecându-i mintea. Ea sare și-i descuie. Iar el s-arată-n ușă ca-ntr ... un clește de foc parcă i-a strâns inima ei. Din noaptea minții sale, din vălmășag de gânduri, Un glas adânc îi strigă: ,,E ...

 

Grigore Alexandrescu - Eliza

... Grigore Alexandrescu - Eliza Eliza de Grigore Alexandrescu Spune-mi, scumpă Elizo, ce este fericirea? Pe ce țărmuri răsare, ce loc îi e plăcut? E veche ca pământul, împodobește firea, De mult, sau deodată cu tine s-a născut? Am cătat-o-n pustiuri, am cătat-o în ... locuri, aceste stânci râpoase? Vedeți pământu-acesta detot nelocuit? Ei bine, aici toate mie îmi par frumoase! Mai mult decât oriunde aici sunt fericit. Eliza e viața ce toate-nsuflețește; Zâmbirea-i e cerească, privirea ei Amor; A ei dulce suflare ăst aer bălsămește, Și grațiile-ntr-însa văd o tânără sor. Dacă ar fi pământul ... Veniți, le-ar zice-ndată, În crÄ›stalul acesta minune să vedeți. Voi sunteți prea plăcute, și dulcea-vă privire Inima mea o trage, mi-e drag să vă ascult; Dar vaz colo în apă un lucru peste fire, Un chip care vă-ntrece, și-mi place și mai mult!" Până ... simțire, Decât pentru minutul în care o privesc, Zic: ,,Viața este scurtă și fericirea trece: Spun că plăcerea stinge făclia lui Amor: Dacă iubirea noastră e

 

Grigore Alexandrescu - Miezul nopții

... umple de făclii, Cum luna în tăcere s-arată să inspire Gândiri religioase l-ai lui Apolon fii. Când tot doarme-n natură, când tot e liniștire, Când nu mai e mișcare în lumea celor vii, Deșteaptă priveghează a mea tristă gândire, Precum o piramidă se-nalță în pustii. Ai mei ochi se preumblă ... să înhame pe zefirii ușori; Pășește, și pe urmă-i verdeața se ivește Și cerul se dezbracă de fioroșii nori. Zefirul printre frunze misterios suspină, E limpede-orizontul și cerul luminos; A râurilor șoaptă... Dar unda lor e lină, Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos. Căci închinat durerii, amara mea viață De-atunci e pentru mine nisip neroditor, Ce vara îl usucă, ce iarna îl îngheață, Pe care flori nu află sărmanul călător. Lăsat străin în lume, lipsit de ...

 

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului

... cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau române taberi pe câmpi nemărginiți [5] În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori Ruina-i azi cu fală arăt la călători, Precum atâți nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de ... orașul atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu înălțare-a fi? E o fatală soartă? sau pe acest pământ Lăsă urmele sale blestemul unui sfânt [6] Dacă însă o țară, un neam ar fi dator, Când au ... înălțat la cer; Căci ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat Sângele după pietre încă nu l-au spălat. Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea ce-a domnit; O iubesc, căci e tristă și căci a suferit: Și precum anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a ... s-a mai arătat." Astfel ziceau, și vremea un pas a mai făcut, Și chiar acele iesme azilul ș-au pierdut! Tot e ...

 

Grigore Alexandrescu - Umbra lui Mircea. La Cozia

... arată sabia lui și armura, Cavaler de ai credinței, sau al Tibrului stăpîn, Traian, cinste a Romei ce se luptă cu natura, Uriaș e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn? Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc, Unul altuia îl spune; Dunărea se-nstiințează, Ș ... triste și amare; legi, năravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite În gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubește, Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc; E a cerului urgie, este foc care topește Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc. Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri ... se adun norii, se întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul domnește; Tot e groază și tăcere… umbra intră în mormînt. Lumea e în așteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc; Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei în ...

 

Heinrich Heine - Cavalerul Olaf

... de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc ... ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui stă lîngă dînsul Și-o-neacă plînsul... Călăul stă la ușă. Pornește viu danțul, și, dornic-păgîn, Și-apropie Olaf soția ... Și Olaf, în vuiet, îngînă nebun: - Mi-ești dragă, mi-ești dragă                 Cît nu pot să-ți spun, Nici inimă nu-i să priceapă — E frig în groapă... Călăul stă la ușă. III Olaf, bate miezul nopții, Și la moarte-acum te cheamă ! Tu pe fiica unui rege Ai iubit ...

 

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)

... Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI     Nimic nu e nou,     Nimica neștiut     Din cîte arăt vouă :     Lumina nouă nu e,     Dar ea desființează     Grămada-ntunecimei.     Cercarea am pornit-o,     V-am dat făgăduială ;     Dar n-alerg să vă-mbăt.     Precum fac demagoghii,     Ce, îmbătați de ... sparg în răcnete,     Mințile omului     Uimirea întunecă,     Îl lasă îngerii,     Dumnezeu n-are,     Soțietatea turmă     De lupi se face,     Orbiri de pătimi     Iau năvălire,     Desăvîrșită     E sfîșierea !!!     Pre leu     Strein, sălbatic,     Prileju-l bucură,     Pe turmă tabără     Și prad-o face.     Se liniștește iarăși !     Iar vezi pre om     Sub tirania nouă ... Visează fericire ;     Ba crede că e slobod     Sub prefăcute pravili ;     Și iar din cap începe     Ș-înșale, să s-înșale :     D-ăst cearcăn al greșalei     E toată istoria.     Doresc ca floarea minții     A fi nemuritoare,     Și rodu-i să ne fie     Pîine, de totdauna.     Voi, înțeleșii zdraveni     Să-i ... om ;     Dar n-au făcut ispravă,     Căci partea muritoare,     Partea ce are vita     Plămadă-n firea noastră,     Tot spre dărăpănare     Ne-atîrnă și spre moarte.     E-n veci neînțeleasă :     Noi lesne n-o supunem     Și vîrsta de mirare,     Ce preschimbări croiește     Din șapte ani în șapte :     Năravuri felurite,     În om se ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc

... al ei tată, Ministru-ndemânatic bătrân la încercare, De mii de ori mai ager decât vicleanul șarpe Vrăjmaș al omenirii ș-al vechii fericiri. Care e al ei nume? și cine nu îl știe? -- Diplomația! ce spaimă, o, cer! ce grozăvie! Iadul acum răsună de veselii spurcate, Satan în triumf zbiară ... se numiră Și întru al lui nume apostoli ai minciunii Se-mprăștie în lume și amăgesc noroade, Le pregătesc spre slujbă și vecinică robie. Blestem e lumea-ntreagă ș-a răului unealtă! * * Unde ești tu, Stăpâne? și câtă ți-e răbdarea? La câți stăpâni spre slujbă ți-ai părăsit făptura? Vestește-te, să piară ai cerului protivnici Și ado-ne-n pământul făgăduinței tale. Tu ... preasfântă, armă fulgerătoare, Tu ești a morții groază ș-a tot răului spaimă, Norodu-nchinat ție în veci nu se învinge: E Mihail arhanghel, armat întru tărie, Ce cu Satan se luptă și curățește cerul. Oricine te ridică își află mântuirea. Pavilion fericite, arbore al credinței, Simbol ... libertății care este Hristos! Frumos ești tu în ochii-mi, falnic fâlfâi în vânturi, Și cât cinstesc norodul care astăzi te nalță! Și sfânt mi- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>