Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU FI IN TOATE MINȚILE
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 639 pentru NU FI IN TOATE MINȚILE.
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... cum vor ei. « Nainte de a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur, — eu voiu ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg— Să vadă 'n cartea lumii un înțeles ... fruntea și-o strecoară Prin nori până la soare—trăiește - un bătrân mag. Când încă eram tânăr el tot bătrân era: Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura. «În fruntea lui e strânsă un ev de 'nțelepciune, Viața lumii toate în minte-i a 'ncăput. Trecutul... viitorul, el poate-a ți le spune; Bătrânu-i ca și vremea cea fără de 'nceput Și ... fiul meu să 'nvețe Cari cărări a vieți-s deșarte, cari mărețe. «Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi, Ca nu ...
... părăsească trăsura cu răzoare spre a se sui într-o căruță țărănească pe dricuri, care o scutura fără milă pe drumul bolovănos, cu toate perinile ce-și îngrămădise sub șăle. De la o vreme nici căruța, cât era de mică și sprintenă, nu mai putea răzbate pe coastele prăvălatice, și călătorii trebuiră să încalece pe cai. O! grozăvie! Duduca Balașa să încalece pe cal și încă bărbătește! Asemine ... ea se bătu cu gândul de se cuvine sau nu să se supună la această nouă încercare. Dar vai! ce era să facă? Ce ar fi ajuns neispititele tinerețe ale Elenei fără neadormita ei priveghere? Vrând-nevrând, ea trebui să încalece ca toți ceilalți, și când se văzu cucuiată pe șea ... calului. Iar Elena nici voia să știe. Noroc că Ducipalul ei, un cal blajin de munte, nedeprins cu alergările, se opri de la sine, și nu mai voi să iasă din pasul său obișnuit, cu toate loviturile de călcăie ce-i dădea voinica călăreață. Duduca Balașa venea și ea cum putea în urma călătorilor, având un călăuz alăturea care-i ducea ... voind parcă să uite de lumea cealaltă. Iar duduca Balașa din toate
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea...
... Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de zvon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă cheamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac, Cu oscior de liliac, Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum zbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte, Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat, Nici oștean împlătoșat, Ci eu sunt Zburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n ... să străbat, Să mă iei la tine-n pat, Ca să dorm lâng-al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol, Nu mă-ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori, Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde, Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă ... În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei, O, primește-mă în brațe! Umbra nopții mă îngheață, Un strigoi poate în pripă Să ...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea
... Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de zvon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă cheamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac, Cu oscior de liliac, Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum zbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte, Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat, Nici oștean împlătoșat, Ci eu sunt Zburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n ... să străbat, Să mă iei la tine-n pat, Ca să dorm lâng-al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol, Nu mă-ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori, Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde, Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă ... În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei, O, primește-mă în brațe! Umbra nopții mă îngheață, Un strigoi poate în pripă Să ...
... cele cu care poți omorî chiar vita; și începu din nou să vorbească lui bărbatu-său: — Și doar plumbul îi mare, trebuie să-l fi potrocolit rău. Ai văzut cele cu care dădea notaru? ...Doamne iartă-mă... erau câtu-i ghinda. Și în minte parcă i se înțepeni gândul acesta: să vadă unde se lovise. Cu ochii la revolver, să nu cumva să-l atingă, luă mortul binișor de umăr și-l întoarse. Atunci trupul țeapăn se rostogoli repede pe spate. Pulpana paltonului se desfăcu peste ... mortul: — Ei, brava vouă! Mulțumesc! De-acu rămân eu cu dânsul; că aista-i domnul Bucur Colțescu, profesor la gimnaz. Dragostea trebuie să-l fi dat gata, săracul! Dânșii mai stătură o clipă locului; nu le venea să creadă că puteau pleca; apoi, ca și când i-ar fi șfichiuit cineva de la spate, ziseră: — S-auzim de ghine! Și-o luară repede la picior. Când ajunseră în fundul grădinii, Lăptuc se cățără ... pungă cu bani, pe vremea asta, când nici tu para, nici tu lemne, nici tu mălai, nimic n-aveau! Dacă n-o luau ei, ar fi luat-o gardistul. Ce, cu banii Năstăsoaii, căreia îi ținuse lumânarea, ...
Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui
... ceva, Și făr-a servi cândva, Tot același respect are, În oricare adunare, Ca și omul învățat. Precum s-au și întâmplat, că nu demult la Bagdat, Un neguțitor onest, strângând multă avuție, Au răposat, Lăsând a sa clironomie Fiului său Aslanaș. Însă acest băietan Nu semăna cu-al său tată, ci chiar a orangutan, Căci el numai când dormea din trup nu se schimosea, Dar îndat’ ce se trezea, Făcea cu mare iuțeală fel de fel de strâmbături Și sprintene sărituri. Cu toate acestea, Aslan simțindu-se nătărău, Și fiindcă de la dascăli învățase foarte rău, Au auzit de-o momiță Că se vinde la mezat Și că ... său elev asemine l-au deprins Să-și bată joc de oricine, să ieie pe toți în râs, Carii nu-l băga în samă sau nu sta cu el la sfat, Fie onest învățat și de orice rang înalt, Așadar, cest fleac de om așa se obrăznici, C-a început ... început a îndrăzni, A încredința pe toți, Că el cu a sa momiță în Bagdat ar fi ce-ar
... Cari, neputând să muște, morfolesc arta-n gingii! Trebui să respecți bontonul, să-ți gătești versul în frac, Dacă ții ca prin saloane să poți fi lumii pe plac. Nu-ți lăsa simțirea caldă, plină, vie și întreagă Să zbucnească, și veșmântul, care-i vine, să-și aleagă; Ci ți-o-mbracă-n floricele, și ... vorba mai de-a dreptul spusă! V-ar plăcea să șadă smirna, și la colț să fie pusă Biata artă, ca micuții cari nu-s astâmpărați!... A, atunci, și voi, desigur, ați fi critici minunați!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iată droaia de nevolnici, strașnicii stihuitori, Literați, ce pentr-o odă bagă muzele-n fiori, Cântăreți, lihniți de pompe și de sărbători solemne ... de pară! O, ridiculă cohortă de milogi neputincioși, Ce spurcați cu-al vostru cântec graiul bunilor strămoși, O, vânturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? Ce? Pentru c-ați pus la mustru niște biete vorbe goale Ș-ați umplut, cu chiuita, de ... nțelegeați; Credeți că-i de-ajuns ca lumea să vă dea-n genunchi uimită Și în veci a ei uitare și dispreț să nu ...
... sabia pe gît." Văd și eu că mi-i eroul Cam nervos, cam zurbagiu; Dar ce vreți? de-atîta vreme, Tot trei firuri la chipiu !... Nu-ntrebați unde se duce: E așa de necăjit ! Numai nasul lui priviți-l, Și pricepeți, negreșit. Bietul om, sărac și vecinic Prigonit de creditori, Doar ... iubești ?" Din înalta nobilime A acestui orășel, Multe fete, se-nțelege, Au cătat cu drag la el. Însă Dancu e om practic, Nicidecum nu s-a grăbit, Ci s-a pus să afle care-i Cea mai bună de iubit. A-ntrebat, ba ... a aflat că-i cea mai dragă Fata unui negustor. Deci, el mrejile-și întinde, Ca un ager militar... Însă vede, cu durere, Că sunt toate în zadar: Căci, mai ager decît dînsul, Îi stă-n cale-un arendaș... Foc se face căpitanul. Că-i din firea lui abraș ! Și-ntr ... Să vedeți ce s-a-ntîmplat: Dulcineea cu părinții Și alesul stau la sfat: Sombru, zdrăngănind frigarea, Iacă domnul căpitan, Hotărît să-nvețe minte Pe "infamul mitocan". Și-i aruncă o privire De insultă și dispreț: Furios el cată ceartă Și duel cu orice preț. Arendașul, stînd pe bancă ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... râzi cât vei trăi Cel mort atunci va fi în viață! Și cu nădejdea scrisă-n față Ea pleacă, și din sat în sat Prin toate casele-a-ntrebat. Și a găsit în casa ceea Că p-un fiu mort plângea femeia, Și-ntr-altă casă plini ... ridicat Un vuiet aspru de furtună Și-un glas puternic: Ești nebună Vreai întuneric? Dar să-mi spui, Poți face-ntunecime plină, În locul unde nu-i lumină? Și întuneric unde nu-i Tu faci lumină? Zile triste Fără plăceri tu cum le crezi? Și de există alb, nu vezi Că negru-l face să existe? Aceasta tu nu o-nțelegi? Vrei pentru tine alte legi? Dar pentr-un om stricat la minte Nu schimbă zeii ce-au făcut Ce-a fost în veci ce au trecut, În veci va fi de-acu nainte, Și cei vii de vor înceta Să râdă, blestămându-și soartea, Cei morți din groapă s-or scula Și-or râde ei ... noapte-a ei plânsoare S-a prefăcut în roșii flori. Erau frumsețile luminii Dar aveau spini, și-atâta ce-i? Ea, biata, nu ...
... vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna În codru la Pandina. Iar Costea când se-ntorcea Mare pagubă-și vedea Că lui, mări, nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici cașul la-nchegătoare, Nici urda la-nvelitoare! Costea mult nu se-ngăima, El dulăii toți chema, Un caș dulce dezvelea, Optezeci de felii tăia, Patruzeci la pui de câini, Patruzeci la câini bătrâni. Toți în ... da. Când, la urma tuturor, lan că venea-ncetișor, Schiopătând, schelălăind, Laturile cam ținând, Dolca, haita cea bătrână Ce știa rândul la stână. Ea venea, nu prea venea, ,,Dolca fa, Costea-i zicea, Unde mi-e averea mea?" Dolca-ncet schelălăia, La pământ se întindea. ,,Dolca fa, tu ești bătrână, Tu ... culca, Laba ruptă-și arăta: ,,Dolca mea, Dolcuță fa! Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci Și la furi drept să mă duci Pe urmele oilor Prin pajiștea florilor." Dolca vesel se scula, Câmpul de ... s-a născut datina ospeției. ↑ Nerecunoștința este în ochii românului una din cele mai urâte patimi omenești. I-am mâncat pâinea și sarea, ...
Ștefan Octavian Iosif - Departe
... Ştefan Octavian Iosif - Departe Departe de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif din Poezii alese , 1897 Stă departe-n plaiul Dunării cel mare O căsuță albă, neîncăpătoare. Ochii mei înoată-n lacrimi ... mica locuință. Dac-aș fi rămas acolo pîn' la moarte ! Dar pe om îl poartă tot dorinți deșarte... Aripe de vultur cînd întinde dorul, Nimenea nu poate să-i oprească zborul. Sta pierdută mama-n deznădăjduire Cînd cerșeam sărutul ei la despărțire. Ah, nici pînă astăzi lacrimele-i încă N-au ... să stîngă jalea ei adîncă ! Tremurînd întins-a brațele și plîns-a Să rămîn acolo liniștit, cu dînsa. De vedeam atuncea toate-așa de clar, N-ar fi plîns, sărmana, poate, în zadar ! A speranței noastre stea strălucitoare Ne arată basme fermecate-n zare; Numai cînd zărim pustiul dinainte, Ne trezim ...