Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE SINE
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 518 pentru PE SINE.
... și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de explicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre-a-l compara. Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare ... prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiîntuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte-un romanțios ce trecea fluierând sau câte-un om beat, care-ndată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunii, femeia spoită ce sta în sticlă ... a da lumii, ce nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau câte-o grupă de jucători de cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete ... ...
Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae
... și sănătatea. Și dintr-acĂ©ste bunătăț ale sufletului și ale trupului nasc alte 4 bunătăț de obște: credința, nădejdia, dragostea și smereniia. DĂ©ci pe acĂ©ste patru bunătăț ca pe 4 temelii nemișcate, voiu să-mi întemeez vorba ce voiu să fac astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, înaintea dragostii voastre. Ce întâi voiu să vă ... cu 4 tunuri duhovnicești: cu credința, cu nădĂ©jdia, cu dragostia și cu smereniia. Și cu tunul credinții gonĂ©ște departe pre vrăjmașii besĂ©ricii, pe eretici; cu tunul nădejdii aduce pre cei deznădăjduiț cătră Dumnezeu; cu tunul dragostei ajută celor săraci și lipsiț; cu tunul smereniei sue pe cei păcătoși la ceriu. Stă nemișcat în muntele credinții și al nădejdii și nu să poate ascunde; stă întemeiat în muntele dragostei și al smereniei ... se facă scaun, sau să zic mai chiar cuib întunecaților draci. Deci acĂ©stia ce am zis mai sus, înțelegându-le sfântul, au zis în sine: ba, diavole, nu voiu lăsa să se lipsească ceriul de stĂ©le frumoase ca acĂ©stia, nu voiu să câștige iadul suflete atât de curate ... ...
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... învățat alfabetul, poți fi literat. Aminteri, nici nu s-ar explica progresul și bogăția de producere a acestei nobile arte la noi. Întrebați pe un muzicant, pe un pictor, pe orice alt artist, om matur: în câtă vreme ai învățat d-ta arta dumitale? Are să-ți răspunză, dacă e adevărat artist, aproape invariabil: "în ... astfel vedem că lumea părăsește artele ingrate, care reclamă atâta bătaie de cap până să le înveți, și că tinerimea dă năvală în ogorul literelor, pe atât de comod pe cât de nobil. Dar nu numai pe calea producerii literatura-i exigentă, ci și pe calea judecării producerilor. Un exemplu. Ca să judeci o operă de artă, un tablou, o statuie, o simfonie, mai știu cu ce, îți trebuie, pe ... un om, prototipul rasei lui în veci persecutate pentru defectele ei sociale, laș, fricos, slab, temându-se și de o umbră și urând pentru aceasta pe români, pe cari-i numește, în jargonul său barbar, trifene goi, adică infideli spurcați, tocmai pentru că sunt energici, îndrăzneți, nepăsători și voinici. El vede în îndrăzneala ... o nouă dârdâială de friguri; luă o făclie mare, o aprinse, și o fixă să arză subt mâna banditului, care nu l-ar fi cruțat ...
George Coșbuc - Furtuna primăverii
... George Coşbuc - Furtuna primăverii Furtuna primăverii de George Coșbuc Precum aduce-n sîrg cu sine Spre țara de-unde-a fost gonit Un rege-n furie-oștiri străine, Așa vedeam un vînt grăbit Cu norii după el cum ... veni, pierind deodată. S-a dus cum a venit. Departe Spre-adîncul orizont s-a dus Și spaime-acum pe-acolo-mparte. Și iar s-a luminat pe
Constantin Negruzzi - Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza
... Constantin Negruzzi - Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza de Constantin Negruzzi Nemernice străine, dacă cumva vei trece Pe lâng-această mută și tristă peatră răce Oprește-te și pleacă privirea spre pământ; Căci într-acest mult jalnic, întunecos mormânt, Cununa României, de moarte ... mare și frumos, Cu Alexandru Sturza în groapă stau închise... Așa ne arată Domnul că toate-s numai vise; C-un om nu ia cu sine, când se priface-n lut, Decât recunoștința binelui ce au făcut. Ferice însă acela ce las o mângăiere În inimi sfâșiete de jale și durere ...
Ion Luca Caragiale - O cronică de Crăciun...
... care vorbește o românească pură, plină de farmecul originalității folclorice, și joacă hora și bătuta, brâul și chindia, de dârdâie pământul, până dă de mal pe toți flăcăii satului, ba și pe alții, veniți de prin satele vecine de dor să joace cu dânsa... El, transportat, supunându-se unei mișcări „lăuntrice", îi face un compliment â ... vorbei" în carne și-n oase, zâmbind cu adânc înțeles, șoptește: „Vezi ce face pustia de dragoste, vere?... Aolică, ce-am ajuns, să iubim pe subt ascuns!" Și așa se sfârșește frumoasa povestire la fila o sută — prea degrabă!... păcat! Desigur nu sunt un om mulțumit de sine însuși... înțeleg destul de bine cu cât de nesuficiente mijloace m-au înzestrat zânele ursindu-mă carierii pline de-nalte răspunderi, nobilei misiuni de publicist ... dumitale sunt delicioase. Sper să scoatem un cozonac hors concours. * Au trecut peste două săptămâni de la acestea: vine Crăciunul. În fiecare zi, îl întreb pe amicul Caracudi: — Dar cronica? — E ca și gata. — Când mi-o aduci? — Mâine. Tot așa de azi pe ...
Constantin Negruzzi - Chelestina
... și cu beta, să slujă asupra lor; viteazul Pedro uită toate pentru ca să alergi asupra nevinovaților: el rânești pe doi din spadasini; și gonește pe cielalți trii. Cari este înspăimântare sa, cunoscând în acei ci i-au izbăvit pe Enric și pe tatăl său Alonțu! Tinerii cavaleri a târgului iubind pe Chelestina și, știind că Enric era să o iei, pusăsă niște spadasini (un fel de făcători de răli pre obicinuiți în Ișpaniia) și, fără vitejîia ... l întovărăși piste tot locul, Dar pentru ca să fie mai siguri de a o afla, Pedro zâci: că el să-s ducă pe de o parte, când el s-a duci pe de ceealaltă. El aleargă să-și găsască oamenii; și ne mai îndoindu-să că Chelestina este pe drumu Portugaliei, aleargă cât poate, depărtându-să de dânsa, în vremi ci Enric călătorești cătră Alpuxari, drumu ci Chelestina apucasă. Trista Chelestina urma drumu Alpuxarilor ... cade în groapa ci îs săpasă în stâncă, toate pare că arată Chelestinii că să află singură întru o pustietate, lăsată de toată fire. Culcată pe margine acestui pârău, unde lacrămile sale cade ...
Petre Ispirescu - Pasărea măiastră
... aibă de tovarăș, își luă merinde de ajuns și plecă. După trecere de oarecare timp, sosiră amândoi fiii cei mai mari ai împăratului, aducând cu sine-le pasărea măiastră și o roabă pe care o făcură găinăreasă. Toată lumea se mira de frumusețea acelei pasări, care era cu mii de mii de vopseli, penele ei străluceau ca oglinda ... împăratul, nu vorbi de fiii mei, căci nu ți se cuvine ție să te atingi de ei. Împăratul puse și el câțiva slujbași să pândească pe sub ascuns și, cum va vedea pe ciobanul care, când va intra în biserică, pasărea va cânta, să pună mâna pe dânsul și să-l aducă înaintea lui. Nu s-a mulțumit pe atât, ci și însuși s-a dus la biserică în sărbătoarea cea mai apropiată ca să auză cu urechile sale cântecul cel minunat ... să fac, cum să dreg, să-mi împlinesc slujba cu care m-am însărcinat de bună-voia mea. "Cât pentru asta, îmi zise vulpoiul, fii pe pace. Mâine de dimineață plecăm amândoi, și daca nu te-ai face eu să izbutești, să nu-mi mai zici ...
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... cruțare dărâmă și strică lăcașurile slabe ale săracilor, și-i lasă fără ocrotire sub un ger de 40 grade. * * Tocmai într-o așa o noapte pe la 10 ore, când furtuna și visÂcolul turbau mai grozav, pe una din străzile insulei Vasilievsk, o femeie îmbodolită într-o blană rufoasă șovăia prin omăt abia ținându-se pe picioare sub apăsarea viscolului. Un moment ea se opri pentru a răsufla și a orienta la palidele raze argintii ale lunii ... loc se și închide după ea. — În sfârșit, slavă Domnului, mămucă, că te văd iar acasă, îi zice o tânără fecioară blondă, punând sfeșnicul pe masă, apoi cu amândouă mâinile scuturând omătul ce se așezase pe gulerul jubeicei bătrânei. Vino, mamă, vino degrabă de te încălzește bând un pahar de ceai, samovarul clocotește pe masă. Amândouă intrară într-o odăiță abia luminată de lumânarea pusă pe masă. Toată locuința avea numai două odăițe, sărăcuț mobilate, numai cu câteva scaune, două paturi, o masă de lemn de brad și un dulap în ... mea, bine. Fă, dragă, cum știi tu, dar eu mă duc să mă odihnesc, căci sunt de tot ostenită. Și bătrâna, sărutând-o cu frăgezime pe
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... cu care nu mai avea ce face, și-l ucisese ca să-i ia pielea. Împăratului nu-i prea venea la socoteală să aibă ginere pe un țigan, dară fiindcă apucase de-și dedese cuvântul, voia acum ca să și-l ție. Și până să se facă logodna, pofti pe țigan la o masă pe care o dădu împăratul pentru mântuirea fie-sei de zmei. Țiganul ședea la masă pe șapte perne și d-a dreapta împăratului. Pe când mâncau ei acolo și se chefuiau, iată că vine și feciorul împăratului cel cu izbânda, și d-abia, d-abia, izbuti să intre ca ... parcă ar veni la prochimen. - Eu socotesc, mărite împărate, că cel care a făcut o asemenea vitejie, nu crez să se fi culcat pe urechea aia și să fi stat numa așa cu degetul în gură, după ce a ucis pe zmei și s-a văzut stăpân pe cămara unde dormea împărăteasa, trebuie să fi luat el vrun semn cu care să dea la iveală vitejia lui. Pe ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... somnului... Peste vecinicia undelor zboară luntrea lui, până ce dintr-o parte È™i dintr-alta a Nilului se ridică grădinile pendente... Două pe maluri, deasupra lor, ca pe umeri de munte, iarăÈ™i două, È™i-n nălÈ›imile cerului iarăÈ™i două... Erau scări urieÈ™eÈ™ti ridicate la soare, È™i ... È™i se pierdu în umbra naltelor bolÈ›i de frunze a grădinilor, trecu în lumina lunii È™i umbra lui se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca un chip scris cu cărbune pe un linÈ›oliu alb. În fruntea grădinii cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu È™iruri de coloane sure, cu bolÈ›i ... o ningea, încât părÈ›ile lovite de ea păreau de zăpadă, părÈ›ile umbrite păreau de cărbune, È™i lungă, È›uguietă, gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele îÈ™i făcu drumul pe dunga umbrei, un punct negru miÈ™cător, până ce veni în apropierea ei. Deschise o uÈ™ă c-o cheie de aur, o închise iar ... morÈ›ii... Dar mai era el viu...? PuÈ›in era È™i avea să-È™i rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, ...