Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI
Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 2579 pentru MI.
... mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul Pe care-l țin ispita și păcatul. De dorul tău, de dragul suferinței, Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, — Tu vrei să-mi las și frații, și părinții? Să leg acum ce nu se mai dezleagă, Să ispășesc viața mea întreagă Păcatul greu că mi-ești atât de dragă? Decât să fug cu tine-n largă lume, Ori singur eu, să nu-ți mai știu de nume, — Mai bine ... clipele de-acum le lași să zboare, Când duclea tinerețe-i trecătoare... De ce nu vrei să lași în prag veșmântul De datini grele ce-mi ucid avântul, Că nu ne-ar ști nici vântul, nici pământul! Când umbra nopții cade peste vale, Tu să m-aștepți în pragul casei tale ...
... Gheorghe Asachi - Epigrama Epigrama de Gheorghe Asachi Cătră unul ce promitea mult și nu-mplinea nimică Dupre Marțial Atunci când rog ceva să-mi dai, Îndată-mi dă sau zi că n-ai! Aciia-mi plac, când cer și-mi dau, Nu urăsc pe-acii ce-mi zic că n-au; Dar tu nici dai, nici zici că n-ai, Spre-a-mi
... Și gândeam: în astă lume Voiu putea să te găsesc? — Însă anii se strecoară Lin mă suiu pe-al vieții deal Și din gându-mi piere, sboară Al meu dulce ideal. Și in calea mea senină Într-o zi te-am întâlnit Și imaginea divină Viu în gând ... același nume De femeie, ce iubesc Ș-am gândit: în astă lume În sfârșit eu te găsesc! Ș-o văpaie de iubire Vai! În peptu-mi s-a aprins Și spre tine cu grăbire Al meu braț îl am întins Și ți-am spus: Ah! vin' la mine Chip ... tine Ani întregi eu am visitat! Însă tu făr' îndurare Priviși brațul meu întins Și c-o crudă nepăsare Rece-nlături l-ai împins Și mi-ai spus: ce-mi pasă mie De idealul ce-ai visat În nebuna ta junie!... Și din drum te-ai depărtat. — Și iar anii se strecoară Greu mă ...
... irato Ab irato de Ion Luca Caragiale Sonet parnasian . Tipărită în Moftul Român, 28 Octombrie 1901, retipărită în Calendarul Moftul Român 1902 pag. 42. Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo! Dar ritmu-mi curge-n vine! și rima? je m'en moque Nici pot gândi aminteri! Mi-e tată bun Apolo! Vrei strălucită probă? Iat-un sonet ad-hoc. Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ și solo ! Băcane, râzi ca prostul ... mi plac nici mie măslinile de Volo! Ironic sunt — am ace pentr-ori-și-ce cojoc. Băcan stupid! Te fulger!... Inspiră-mă, Erato, Dă-mi ...
Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion
... tertip — Peste Milcov cum s-ar spune, din același singur șip — Orice fină băutură bere, vin, rachiu sau bragă... Dar, per Bacco! spune-mi oare unde suntem, frate dragă? Ce comedie-i aceasta? Bine! știu o-academie E sufficietemante rimă la scamatorie Și-așa dar și prin urmare, pe ... Mitiță să le cânte cu fagotul, Mâni, le vine fantezia să pornească chi lo sa? O chindie, un macabru terza-perza hopsasa! A! mi-ar trebui-nțeposul stylum al lui Juvenal, Nu penița mea cea boantă și condeiul meu banal, Sau măcar, dacă n-am stylum, de-aș fi ... ași voi s-o iritez Cercetez fără de-a crede și crez făr-să cercetez... Mai la urmă „frunzuliță lobodă...â€� ce-mi pasă mie De teatru-comedie, boscărie-academie? Ce sunt eu, să lupt cu ghiujii? un gag. ca Galilei, Să caz jertfă la prigoană ad majorem ... el la mână! Astfel dar, să nu te superi că grăbesc a încheia; E și vreme; vorba lungă prea mult spațiu văd că-mi ia... Și-apoi, mi-a fugit și Muza — perfida și insipida — Scuză-mi
Ion Luca Caragiale - Da... nebun!
... Ion Luca Caragiale - Da... nebun! Da... nebun! de Ion Luca Caragiale Desprețuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-așa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinții Nici o favoare... Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minții; De-ajuns îmi sunt acuma eu! Trec astăzi ignorat prin ... las în viitor Un semn, o glorie, unnume Acestui imbecil popor! Să lingușesc telurici patemi? Reptilă eu?... Prea mândru sunt!… Apollo calea demnă-arate-mi Pe-acest tâmpit, senil pământ. Mulțime brută și ingrată! Cu-a mea cântare nu putui În viață-mi să te mișc o dată... Și-odat'... o să-mi ridici statui. “A! ești nebun!â€� mi-au zis mișeii. “Da, sunt nebun!â€� răspuns-am eu… Ca voi strigau și fariseii Crucificând un Dumnezeu! Tenebre fără fund mă-nghită, De ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
... parcă nu trecuseră valurile vremii și peste ea ca peste toată lumea. "Te gândeai la mine? - Da maică, mă gândeam la sfinția ta, că tare mi-e sufletul acrit și m-am săturat să mă chinuiesc atâtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața... ș-mi dam cu socoteala că sfinția ta trebuie să ai trecere în lumea asta..." Da, maica stariță zâmbi cu mâhnire și-i tăie vorba cu bunătate ... fiu-meu să te norocească". Și râdică ochii ei sfinți și dulci cum îi cerul senin, în sus și zise: "Fiul meu, fiul meu! fă-mi pe gând și dă omului ăstuia necăjit, că e omul nostru, ce mă rog eu: scutește-l de atâta oboseală, și dă-i și lui ... Lucrătorul a pornit și el spre casă. Când să intre... ce să vază?... Nevastă-sa - că uitasem să vă spui, de graba ce mi-e să isprăvesc, că se și însurase - nevastă-sa aprinsese o sumă de lumânări și țopăia pân odaie singură. "Ce e femeie? zise omul; ce ... ca nebunii, până ce cad amândoi pe câte un scaun gâfâind. Bietul om începe să-și facă cruce ca de alte alea. "Să știi că ...
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... mă respinge: „Nu te-editez; ești prea sărac!â€� Atunci, voii de disperare Să mă atârn de un copac, Dar craca fuse prea subțire, Mi-a zis trosnind: „Ești prea sărac!â€� A! sărăcie! Monstru palid, Când oare am să-ți viu de hac? Și ... caut leac, și poc! și pac! „Ce cați aci?â€� strigă bandiții. „Sunt dizident!â€� „Ești prea sărac!â€� Am vrut să-mi fac și eu pomană C-un cerșetor, c-un biet ciuntac, Dar el, râzând, mi-a zis: „Te lauzi! S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!â€� Adesea o revoltă-mi vine Că nu sunt nici turc, nici turlac1, Aș vrea să stric, să sparg la geamuri, Dar mă opresc... Sunt prea sărac. Nu! Orșice să ... drac! În mediul social de astăzi Sunt prea pârlit, sunt prea sărac. Oriîncotro d-acu m-oi duce, Nu pot cu soarta să mă-mpac; Mi-e veșinică dușmană — veșinic Îmi spune: „Piei! Ești prea sărac!â€� Sărac! Da! Nu e loc în lume Pentru-un sărac! dar... ce ... ...
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister, Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase, O strașnică teroare în nervii mei băgase, Și ca să-mi țin curajul, în mine singur zic: “O fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€� Și fără-a pierde vreme, strigai: â ... Am reintrat în casă, dar făr’ a pierde vreme Același sunet vine, din nou să mă recheme. Bătaia era clară. De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?â ... œProfete sau mai bine tu pasăre-a pieirii, “Tu pasăre sau demon, în numele iubirii, “Fiindcă Satan te mână în casa-mi dezolată, “Răspunde-mi se mai află balsamuri la Gadei?â€� Dar pasărea lugubră răspunse: “Niciodată!â€� “Tu pasăre sau demon, profet, te jur pe zei, â ... atuncea, și lasă-mă, te du “Acolo unde Pluton, azilul îți dădu. “Un fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce ...
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... aceea zi veni-va Și cu tâlharii pedepsiți Feciorul Tău iubit muri-va, Ca toți să fie izbăviți. M-a blestema atunci mulțime, Mi-a pune-n cap de spini cunună, Pe când într-a cerului lărgime Va plânge-nsângerata lună, Batjocuri grele mi-or aduce, Spurcând cu ele jertfa sfântă Aceia căror de pe cruce Le-ai da blagoslovire blândă, Și cu un râs răutăcios S-or îndârji ... la Tine. Eu m-am rugat pentru vrăjmași Și le-am adus cu Sine pace, Dar a Sionului oraș Dureri și chinuri Mie-mi face. Pe morți eu din morminte-am scos, Vestind că moartea îi călcată, Și lumea oarbă pe Hristos Îl trage-acum la judecată. Părinte! Treacă ... auzi, Norodul tău îl mântuiește, La chinuire mă-ntărește, În fața celor orbi și muți, Ș-atunci cu dragoste la moarte Jertfi-voi inima ce-mi arde!" Au zis — și mâinile în sus Întins-a Domnul Iisus. Și s-a făcut tot rugăciune... Și foc în ...
Mihai Eminescu - Din străinătate
... i rîzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cîntă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrăului de-argint, Să văd ce eu atîta iubeam ... în sus cum se ridică, Pierzîndu-și a sa frunte în negură și nori. Să mai privese o dată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut. Melodica șoptire a rîului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cîntarea în cadență a frunzelor ... frunzelor, ce freme, Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. Da! Da! Aș fi ferice de-aș fi încă o dată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal. Chiar moartea, ce răspînde teroare ...