Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA CUM TREBUIE
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 700 pentru AȘA CUM TREBUIE.
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... se sărută și se giugiulesc... Visez?... Dar ce e? ce bufnitură!... ce duduială! Sar în sus... Am dormit! am visat! E lumină bună de ziuă. Cum m-am speriat! am crezut că e un accident... Când colo, ce? Doamna cea tânără, cine știe cum, din somn, a alunecat de pe banchetă ci și a lovit cu picioarele pe domnul cel gros, care s-a ... caută în plasă și dă jos un comet acustic; domnul îl ia și-l pune cu gura cea strâmtă la ureche, apoi: — Coană Sofițo! cum zici dumneata să-ncep? cum mi-a spus Buiucliu ? cum mi-a spus Schachmann ? ori cum mi-a spus Urechiă Cocoana, vorbind aproape și tare în gura largă a cometului: — Cum ți-a spus Buiucliu? — Patru luni de zile cura lui Kneipp, acolo la loc... — Da Schachmann? — Mașina electrică... — Da ... desperat și, apucând cele trei mâini din față, le zgudui puternic. Tânăra pereche sare drept în picioare. — Ptfiu ! fir-ai al dracului de boanghen! Cum ...
Ion Luca Caragiale - Lună de miere
... se sărută și se giugiulesc... Visez?... Dar ce e? ce bufnitură!... ce duduială! Sar în sus... Am dormit! am visat! E lumină bună de ziuă. Cum m-am speriat! am crezut ca e un accident... Când colo, ce? Doamna cea tânără, cine știe cum, din somn, a alunecat de pe bancheta ei și a lovit cu picioarele pe domnul cel gros, care s-a ... caută în plasă și dă jos un cornet acustic, domnul îl ia și-l pune cu gura cea strâmtă la ureche, apoi: — Coană Sofițo! cum zici dumneata să-ncep? cum mi-a spus Buiucliu? cum mi-a spus Schachmann? ori cum mi-a spus Urechiă ? Cucoana, vorbind aproape și tare în gara largă a cornetului: — Cum ți-a spus Buiucliu? — Patru luni de zile cura lui Kneipp, acolo la loc... — Da Schachmann? — Mașina electrică... — Da ... americane... cum le zice? Cocoana, tare și adânc în cornet: — Pink... — Hehe... da... — Eu zic să le-ncepi pe toate odată. — Așa ...
Ion Luca Caragiale - Caut casă...
... Știți, când e soare... Dar când plouă, se răcorește. — Dar Ă propos, sobe nu văz. — Sunt coșurile de zid... Puneți sobă cu cărbuni... Așa am pus și noi: e mai iconomie. — Și căt pe an? — Două mii. — Înainte, jidove rătăcitor! Ahasverus răsuflă din greu; scoate o ... Uitați-vă departe până-n ulucile cari d-abia se zăresc colo jos. Toată câmpia aceasta plină de bălării uriașe e curtea caselor. Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? Grădina de alături e vestită pentru vișinele ei turcești. Gardu-l poți sări ușor, dar trebuie mare ... în vârfu-i un urcior smălțuit care sclipește în soare. Ce mare și stufoasă a crescut urechelnița! Iată dasupra gârliciului, din care izvorăște așa potrivită răcoare, pridvorul larg. Dar ia să suiți numai, după mine, cele nouă trepte până-n pridvor. Vedeți cât de frumos se ține pe stâlpii ... Cu ce dignitate magistrală stau, proaspăt văruite, la locurile lor, gata să prezideze o dezbatere, într-una din ședințele lungilor nopți de iarnă ! Și iată cum, alăturea de perete, protectorul nebiruit, departe de ferestre și de uși, se odihnesc paturile copiilor, cu fața către lumina vetrei și cu căpătâiul sub icoane ...
Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger
... ce au frământat-o sub piÂcioare și la urmă singuri s-au desființat, neputând-o răsturna de pe temeliile așezate de uriașul Roman. Pe așa temelii se înalță piramidele în mijlocul pustiurilor, măcar că peste ele trecură generații multe cu sumețe cuceriri, care la urmă se prefăcură în nisip, atunci ... nu lăsară în urma lor nici monumente, nici ieroglife, căci erau copiii geniului întuneriÂcului și ai stârpirii; dar lăsară un șir de cuvinte, ce, cum zic, se păstrează până și astăzi în numismatica limbajului român. Ele sunt unicul document al antichității de care noi trebuie să ne mândrim, prețios păstrându ... opiniile ce nu le plac, desÂființând, nimicind și iarăși zâmislind din nou. Apoi unde putem noi, pigmeii literari români, să luptăm în concurență cu așa JuÂpiteri, ce țin în mână o pană de gâscă și paratoner de oțel? Dar în rezumat eu sunt gata a crede că ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română
... o iubeam foarte mult, eu o băgasem în azil că aveam o protecție. (Plânge.) Și când vorbeam cu ea, apoi toată noaptea o visam. Prezidentul: Cum vorbeai cu ea? Reclamanta: Cu dumnealui: învârtea masa. Mi-a spus că e fericită și s-a întâlnit acolo cu mama ... că e în altă parte. Inculpatul: Am zis că a trecut iar în incarnațiune. Prezidentul: Tăcere. (Către reclamantă:) Și d-ta credeai? Reclamanta: Cum să nu crez, dacă vorbea masa? Prezidentul: Dar ceasul și cu inelele cum ți le-a luat? Inculpatul: Fără să știu: eram mediu! Prezidentul: Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. (Reclamantei:) Spune. Reclamanta ... și inelele pe masă, m-a legat la ochi și m-a pus să stau într-un picior, și am stat așa... am stat... preț ca la un sfert de ceas, și zice... Inculpatul: Nu-i adevărat! Reclamanta (izbucnind): Taci, șarlatane, care nu te-am crezut pentru ... era și frică, că spunea că o să vie soră-mea, dumnealui zice: "ai adormit?" zic: "da", zice: "bine", și mi-a venit ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română. Secția corecțională
... o iubeam foarte mult, eu o băgasem în azil că aveam o protecție. (Plânge.) Și când vorbeam cu ea, apoi toată noaptea o visam. Prezidentul: Cum vorbeai cu ea? Reclamanta: Cu dumnealui: învârtea masa. Mi-a spus că e fericită și s-a întâlnit acolo cu mama ... că e în altă parte. Inculpatul: Am zis că a trecut iar în incarnațiune. Prezidentul: Tăcere. (Către reclamantă :) Și d-ta credeai? Reclamanta: Cum să nu crez, dacă vorbea masa? Prezidentul: Dar ceasul și cu inelele cum ți le-a luat? Inculpatul: Fără să știu: eram mediu! Prezidentul: Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. (Reclamantei:) Spune. Reclamanta ... și inelele pe masă, m-a legat la ochi și m-a pus să stau într-un picior și am stat așa... am stat... preț ca la un sfert de ceas, și zice... Inculpatul: Nu-i adevărat! Reclamanta (izbucnind): Taci, șarlatane, care nu te-am crezut pentru ... că spunea că o să vie soră-mea, dumnealui zice: „ai adormit?" zic: „da", zice: „bine", și mi-a venit ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei
... a ajuns la vânta și celebritatea sa; nici unul nu și-a păstrat între moldoveni, și pot zice între români, un nume așa de drag, așa de curat, așa de popular ca al lui; încă astăzi, aproape de trei veacuri și jumătate după moartea sa, Ștefan cel Mare este idealul poporului nostru; el personifică ... înaintea descălecării lor în ambele principate, erau supuși coroanei Ungariei. O asemene pretenție mai puțin decât oricare altul o putea părăsi Matei Corvinul, riga rigilor, cum l-a numit papa Romei, sau Mătieș Craiul, cum îi zic hronicarii noștri în limba lor cea pitorească. Din norocire însă pentru Moldavia, ea atuncea avea de domn pe Ștefan cel Mare, cel Bun ... a și isprăvit-o. Matei Corvin, dinaintea căruia se retrăseseră riga Boemiei, Podiebrad, împăratul Germaniei, Frideric, și chiar Mohamed II, cuceritorul Constantinopolului, spaima Europei, cum se înțelege de la sine, nu puteau să sufere în apropierea sa un domn ce nu vroia a cunoaște de stăpân decât pe ... a se arunca pe șa: "Doamne, îi zise aprodul, eu m-oi face o moviliță, și vino de te suie pe mine și încalecă" Voievodul,
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... mamă, cel dintâi a fost al meu, care plutea pe suprafața apei, și abia ce îl atinse aerul cald și uscat, simții îndată cum viața se trezi în mine, împrăștiindu-se prin toate mădulărele trupului meu înghemuit. Lumina străbătea abia palid prin pielicica transparentă a larvei în ... În acel război memorabil am dovedit și eu un curaj de eroină, sfredelind cu paloșul meu nasul lui Rama și slobozindu-i în rană un așa veÂnin, de mai că era să-i putrezească nasul; norocul lui însă că ajunse la timp în haremul său, unde cadânele cu leacuri și ... ce nu vede nici pasărea, și pasărea vede aceea ce nu poate vedea nici omul. Uită-te pe luciul apei sub umbra unei rădăcini putrede, cum se deosebește o pată mohorâtă ce se mișcă, acolo sunt bacilele holerei. Mai departe altă pată verde, compusă din ciupercile microscopice ale figurilor galbene. O ... libelă, ce ca fulgerul trece prin aer, ea este pantera țânțarilor, și vai de unul din noi, când o va întâmpina în cale: îl prinde cum prinde uliul porumbelul și-l înghite. Și dacă acești muscoi nu ar fi mai puțini la număr decât noi, atunci generația țânțarilor s-ar șterge ...
Ion Luca Caragiale - O reparațiune
... de orice răspundere, pe cuvântul că notița aceea a fost publicată fără știrea onoratei redacțiuni, fapt care onoratei redacțiuni i se pare regretabil. Cum am zice, și batjocură - ocara nu era de ajuns. Cum asta ? Un individ deșuchiat, în toiul târgului, trage o palmă unui om pacinic, și când acesta, amețit de așa ofensă, vrea să deschidă gura, deșuchiatul, zâmbind grațios, îi spune că a fost numai o greșală de mișcare, așa, din nebăgare de seamă, și-i cere cavalerește pardon, bătându-l amical cu palma cealaltă pe umăr. Frumos destul ! Prin gazeta dumitale, care inundă trei ... casei, zâmbind candid, declari, dela altă fereastră, că desaprobi această murdărie săvârșită fără voia dumitale, ba chiar îți pare... necuviincioasă. Ei ! apoi, să ne ierți ! așa nu merge, onorate și nevinovate domnule ! Pentru lăturile aruncate de la o fereastră a dumitale, dumneata, ca stăpân al casei, ești mult mai ... fi acela, slugă ticăloasă ori copil desfrânat - să-l iei frumușel de ceafă și, fără cea din urmă cruțare, să-l arunci lumii spre înfierare. Așa ar trebui ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas. Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate... Precupeț, vânzător de mărunțișuri ... se repeta bine impresia figurii lui Gheorghe, a mișcării lui vrând să scoată ceva din sân și a cuvintelor lui amenințătoare. Cum se deștepta așa de limpede acea amintire? Era Sâmbăta Paștelui. Sus pe deal, în satul depărtat ca la doi chilometri printre bălți, se auzeau clopotele bisericii... Și se ... sănătos, o să șază aproape de comisie... O să cinstească pe comisar, pe ipistat, pe sergent... Cine plătește bine este bine păzit. Într-un târg așa mare, noaptea e zgomot și lumină, nu întuneric și tăcere ca în valea singuratică a Podenilor. E un han în Ieși, - acolo în ... ar fi crezut că a fost o cruntă răzbunare, sau fapta nebuniei religioase. În anecdotele despre sectarii iluminați, se povestesc câteodată executări de așa ...
... ne vedea În jurul morii ne făcea Primire cu nuiaua. Eram voioși că sta s-asculte Și ne spunea ce e, ce nu-i. Dar cum era puțin năprui Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nțelegem multe. —"Da’ roata carului ce face? Se-nvârte?" —"Da." —"Ba ... ar duce pe pârău cioc-poc— Dar uite, roata stă pe loc Și totuși umblă-ntruna. —"Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată! Dar cum să plece dac-o legi De moară, mă! Nu mă-nțelegi? Cu voi nu mântui zile-ntregi: Ea stă, că e legată!" Să-ți faci ... „Erai, băiete, prost, Și roata pentru tine-a fost A patra dimensiune!" Și-apoi? Eu văd și astăzi gloata Făcând așa