Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Ion Luca Caragiale - Operă națională

... Ion Luca Caragiale - Operă naţională Operă națională de Ion Luca Caragiale Este o vorbă veche: pentru ca faci război, îți trebuiesc trei lucruri — bani, bani și bani. Altă vorbă și mai veche ne spune că pas d’argent, pas de suisse ... regii Franței ce erau tot cam pe atunci arnăuții pentru domnii principatelor noastre. Vorbele acelea se potriveau până acum câtva timp și la operă. Pentru ca ai o trupă de operă, îți trebuiesc trei lucruri: bani, bani și bani; și pas d’argent, pas de chanteur — n-ai bani, n ... democrat, avea altă formulă. El zicea că pentru orice îți trebuiesc alte trei lucruri: îndrăzneală, îndrăzneală și iar îndrăzneală. Astăzi, în timpurile noastre democratice, trebuie aplicăm vorba lui Danton și la operă. Pentru ca ai o operă, și mai cu seamă operă națională, îți trebuie îndrăzneală, îndrăzneală și iar îndrăzneală. A îndrăzni, iată secretul în artă. A ... A cânta. Da. Trebuie încurajat orice act de îndrăzneală națională, chiar dacă el se face cu concursul străinilor, căci aci străinii sunt aliații noștri. Trebuie fie cineva lipsit de orice sentiment de iubire pentru națiunea sa, pentru progresul acesteia și pentru încurajarea acestuia, ca ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții

... Ochii negri și mici se sting și se aprind necontenit. Curat îmbrăcat. E oarecum elegant în niște haine gata. După câteva minute de nehotărâre începu citească lungul șir de bucate. Ceru o ciorbă de perișoare. Și pe când lungea buzele ca o pâlnie ca soarbă, cineva îl bătu pe umăr. Era Candian, unul din cei doi prieteni. Tânăr, blond, cu ochii albaștri și cu mustățile învoalte. Ochelari legați în ... în favoarea bancherului; de la fr. raser — a rade. — Vasăzică, ai pierdut? — Eu?... din contră... am câștigat... Cine pricepe jocul ca mine? Eu totdeauna voi câștiga, iar Mănoiu totdeauna va pierde. Îndată ce am văzut pe Titeanu tăind, l-am rugat mă ia cu o sută. Are un noroc... idiot! E singurul bancher... mon cher ami , trebuie fii bÄ™-bÄ™te ca pontezi contra lui. Candian avea obiceiul spuie când câștiga că câștigă totdeauna, iar când pierdea că pierde totdeauna. Dar și când pierdea, și când câștiga, susținea că nimeni, ca el și ca Titeanu, nu pricepe "bacaraua". "Bacaraua e un joc de noroc la care proștii n-au noroc." Foarte mulțumit de axioma lui... da, a lui ...

 

Ion Luca Caragiale - Intelectualii...

... a făcut o schimbare însemnată în moravurile intelectualilor. De unde, la Brofft, erau foarte exclusivi și din cale-afară discreți, discutând pe șoptite, așa ca nu le poată profanii auzi înaltele înțelepciuni — la noul sediu, începură primească alături cu ei, deocamdată la mese învecinate, apoi chiar la masa lor proprie, mușterii cari nu luau capuțin, oameni cu totul nedemni a ... aleșii le-au putut pricepe, și asta a făcut un mare bine public: încet-încet, și din ce în ce mai numeroși, începură iasă, din rândurile poporului, o sumă însemnată de tineri a căror vocațiune era fie intelectuali. Până aci, nu se știuseră număra, neavând un semnal de raliare, o eclesie. Aceasta a fost perioada clasică a intelectualilor ... eclesia a numărat așa de mulți adepți, încât Fialcowsky nu i-a mai putut încăpea și ei au pornit care-ncotro propovăduiască... Azi, mai mult ca totdeuna, la noi mai mult decât oriunde, intelectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea „culturală ... ar putea stoarce binele ei din sânul naturii, din sânul mamei crude, care mai totdeuna trebuie apucată strâns în clește, canonită, bătută până la sânge, ...

 

Gheorghe Asachi - Erostrat

... Tot poporul stă pe loc Și-nturnând spre Efes ochii, templul cel mai minunat Îl văzu cuprins de foc. Îndărăpt aleargă iute, spăriet acel popor, Ca afle d-unde-i focul, ca deie agiutor. Pintre fum, prin caldă boare, Prin scânteielor lucoare, De aproape agiungând, Iată că au însemnat Un om repede mergând; Era acesta Erostrat. Ca ... au nimicit, Ce-i lăcaș de zei dorit Și-i misteriul de lege, Faima Greciei întrege! Dar Erostrat, nepătruns: Dede atunci acest răspuns: Am dorit ca al meu nume Cunoscut fie-n lume; Iată-mi fapta și prihana, De-asta ars-am pe Diana! Inima-mi de venin plină, Mintea fără de lumină, De ambiție ... orbit, Neputând fac nimic, Lucrul ce-i de alții urzit Hotărât-am ca -l stric. Vreo mustrare nu îmi vine; Trist Efesul ca fie, Nu cer alt decât de mine vorbească și scrie! Dar giudețul declărează: O, de răle făcător, Prin virtute câștigă numele nemuritor! Cel ce criminale face, de ambiție îndemnat, Bună faimă nu câștigă, ce în veci e blestemat; Vei muri la întuneric, defăimat de ...

 

Constantin Negruzzi - Flora română

... în aerul liber, ci numai acele ce stau închise în dosul geamurilor, cum sunt ale mele sărmanele, pe care, de frica răcelii nopților, nu va le scoată din închisoarea lor. Pană atunci grădina mea e goală, și de voiesc a vedea flori trebui mă duc în florărie. Acum însă am buchetul d-tale pe care am -l studiez cu mare băgare de seamă, ca nu mă mai mustri că nu sunt română. Dar ian spune-mi, ce ți-a venit -mi trămiți mintă, lemnul Domnului și busuioc? Nu cumva m-ai luat de vro preoteasă? lăsăm gluma. Aștept al doile transport de flori, precum îmi promiți, și spre răsplată îți trămit și eu un buchet de fuchsii, azalee, camelii, pelargonii ... și le-am dus în grădinuța mea, unde le pregătisem un așternut de mușchi, dar eram îngrijit gândind la bietele mele flori plebee, cum o se simtă de umilite, când vor priimi vizita acestor aristocrate atât de delicate și atât de bogat îmbrăcate; și apoi drept vă spun, doamna mea, gândeam și la mine, ce o mă știu eu face când va veni tristul timp ...

 

Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale - 2)

... Director Am citit în Românul de joi 14/27 Aprilie, între altele că: Scriitorii din România pot veni între românii din Ungaria, numai și numai ca literați, ca -și recite operele lor, facă adică petrecere de salon literar; n'au dreptul aci se vîre, nici chiar aibă păreri, în afacerile interne ale românilor supuși ungari... și mai departe, că: Românii din Ungaria nu pot deloc admite în afacerile lor interioare, în ... lăsate a trece fără oarecare desbatere. Stimate domnule Director, iertați-mă: eu cred că judecata ziarului dv. în această privință nu este - cum zic mai potrivit ? - nu este cu desăvârșire la adăpost de orice împotrivire întemeiată. Și vedeți de ce... Mai întâi, dați-mi voe vă 'ntreb: nu vi-se pare și dv. că, dela o vreme 'ncoace, noi Românii, în genere, dăm o exagerată importanță literaturei, ca nu zic literaților ? Literatură... Poezie... Da... Poezia - când e poezie, nu când numai vrea fie - oricât ar părea de inutilă unor filisteni, își are înalta ei utilitate... Ea poate îmbărbăta omenirea la războiul contra răului și la cucerirea binelui ...

 

Ion Luca Caragiale - Inovațiune

... eventuală a acestei foi, căci, cum am zis, zeama de lămâie fiind pe sfârșite, Moftangiria voastră e amenințată de pieire, M-am gândit vă viu în ajutor, și nici una nici două, fiindcă în acest fin de siĂ©cle toate sunt artificiale, m'am socotit vă îndemn ca de azi înainte stoarceți lămâi artificiale, adică luați dela băcănie ce lipsește la academie, întrebuințați dar sare de lămâie. Cu acest chip o aveți și lămâie și sare, și Moftul Român va deveni un Moft artificial, adică Moft fin de SiĂ©cle. Dar o -mi ziceți sau or -mi zică alții mai moftangii ca dv. (lucru ce eu crez că n'o se găsească): ŤBine, nene, toate sunt bune, înțeleg vin artificial, pâine artificială, ou artificial, pui artificial, cloșcă artificială - dar Moftartificial, cum are fie ? Ce ? e destul te faci că strănuți ca și miroasă ? - Ei bine, amicii mei, nimic mai adevărat ! nimic mai natural ca moftul artificial ! Uitați-vă, de pildă, la guvernul român. Credeți că e guvern natural ?... al națiunii ?... din națiune ?... Ferească Dumnezeu. E un guvern artificial ! ! Întrebați ... ...

 

Dimitrie Anghel - Fluturul morții

... întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țîrîituri pierdute... Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum cînd fluturii de ziuă și-au strîns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca rătăcească sub lună. Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întîiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui ... amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vîntul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca vie iarăși tainic cădelnițeze pe rînd toate miresmele. Și cînd luna, departe, în păinjenișul de ramuri, s-a aprins în fundul grădinii, ca un lampion fantastic, năruind simetria umbrelor statornicite, copiii cu glugile lor verzi prinse în vîrful nuielelor de trestie au coborît ușor, ca în fiecare seară, pe urma fluturilor de noapte. Cu pași tainici și rari, iată-i pe catifeaua neagră a straturilor, trezind de-abia ... au umplut de veselie cuprinsul grădinii. Fiecare floare se pleacă și-și leagănă grațios capul, una picură o lacrimă, alta se îndoaie și se scutură

 

George Topîrceanu - Bacilul lui Koch

... partea amuzantă, O conferință lungă și foarte importantă. Conform acestei date sinistre, așadar, Avem între culise un conferențiar, Un om cu greutate, un personagiu mare... nu luați aceasta drept o amenințare! Dar ca nu planeze asupra noastră vina C-am neglijat programul, — persoana cu pricina E gata vă țină, un ceas și jumătate, O conferință gravă de specialitate. Cum, nu vă pare bine? De ce v-ați întristat? Mai așteptați o clipă ... de-acolo îți pare echivoc, E mai recomandabil nu respiri de loc... Acei ce au bronșită sau tuse măgărească, De semenii lor teferi grozav se ferească! nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise, țină toată iarna ferestrele deschise Iar vara se ducă la aer, la Sinaia, steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia... Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie, Cu propria ta viață faci economie. De nu vrei ca la urmă te trezești mofluz, Evită surmenajul și orice fel de-abuz, Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!... Iar dacă, din păcate, vrei -ți apropii gura De epiderma unei persoane din elită, — Oricât ar fi persoana accea de grăbită, La locul ce urmează ...

 

Ion Luca Caragiale - Șah și mat!

... și fără întârziere se prezintă la consiliul de miniștri. Tot consiliul era adunat, lipsea numai prezidentul, pe care-l așteptau din moment în moment. Până vie conul Manolache, prefectul expune consiliului nerăbdător situația din Craiova: era în adevăr foarte gravă — o turburare imensă putea izbucni, fără ca administrația aibă destule forțe pentru a o năbuși. Erau așa de interesante spusele prefectului, încât nimini nu băgă de seamă că trecuse un ceas ... cartofori... de dimineață au luat-o... ori poate că n-a [sic] isprăvit încă de aseară..." E aproape 2 și nimini nu vine -l caute... Mormăiala însă crește dincolo... începe se auză distinct o dispută de joc: regina! calul! pionul!... E desigur o partidă de șah tot așa de încordată ca și situația de la Craiova. Dar între accentele amestecate ce trec prin ușa cu geamul spart, Petrache pare că aude un glas cunoscut!... Se ridică ... — Pentru numele lui Dumnezeu! coane Manolache, aici ai fost!? — Ei, da, răspunde simplu prezidentul; nu mă vezi? și se pune iar pe gânduri ca

 

Vasile Alecsandri - Un salon din Iași

... poftească o damă la contradansul viitor.) DAMA DE PE JILȚ: Oricum fie, te fericesc, draga mea, că ai insuflat asemene plăcute compuneri unui tânăr ca dnul X. Eu mărturisesc, fără sfială, că aș dori foarte mult fiu geniul inspirator al unui compozitor sau al unui poet. CAVALERII (în cor) : Cuvintele dumnitale sunt în stare ne prefacă pe toți în genii poetice și muzicale. DAMA DE LA CLAVIR: Nu știu, eu am fost pricina inspirării dlui X, dar știu că ... este așa, nu fi egoistă, și ne împărtășește și pe noi cu acea plăcere. DAMA DE LA CLAVIR: Cum? DAMA DE PE CANAPEA: Făcându-ne auzim romanța. Cânt-o numai pentru noi, ca vedem dacă poezia e vrednică de armonia cântecului: (Dama de lângă clavir, rugată de toți, primește, în sfârșit, și cântă următoarea romanță cu un glas ... se făcu nevăzută în seninul albastru al cerului. De atunci X este înamorat de acea drăgălașă arătare a visului său, și o slăvește ca pe un înger, și pentru dragostea ei s-a dedat poeziei și armoniei, pentru ca ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>