Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU TOTUL
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 1304 pentru CU TOTUL.
Grigore Alexandrescu - O impresie
... de Grigore Alexandrescu Dedicată oștirii române 22 aprilie 1846 Puțini erau la număr ostașii României, Dar când ale lor cete pe luciul câmpiei Semeț înaintară cu pas răsunător, Din sulițe, din coifuri, din armele albite, Când soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrânge pe steagul tricolor, Când caii, repezi ... inimă pe chipu-mi suită ca mânia, Pe fruntea-mi se aprinse, în ochi-mi străluci; Sub pasurile mele simții arzând pământul, Și vechea strălucire, cu zgomotul, cu vântul, Iluziei-mi bogate cu fală se ivi. A! unde e acuma puternica mărire Din vremea când a țării eroică oștire În lupte uriașe Buzeștii comanda ... că în urma luptei, în Asia bogată, Dacă mahometanii vedeau câteodată Un armăsar ce-n preajmă-i căta el sforăind, Cuprinși de-adâncă spaimă ziceau cu-nfiorare, Că el a văzut umbra acea îngrozitoare A lui Mihai Viteazul asupră-le venind. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa erau odată românii, dar unirea ... Cu vechea simplitate din inimi a lipsit. A patriei iubire, obiect de ironie, În veci este pe buza acelui care știe Cu ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... său dușman, Ci șoapte-n târg, clevetitoare, Încep să umble despre Domn că ziua-ntreagă tihnă n-are Și noaptea-ntreagă n-are somn. Că tot spre turn își face cale să vadă cu Domnița ce-i? Că zi și noapte-i dă târcoale Și e topit de ochii ei.... (Sfârșitul părții întâia) Partea a doua E ... i-e somnul!" vrăjit își zice Ștefan Domnul veghind în prag și-ar fi în stare un veac întreg, în nemișcare aici să stea, să tot privească făptura ei dumnezeiască. Voichița pleoapele-și ridică În dulce revărsat de zori. Cu ochii galeși visători, privește-n jur. Deodată strigă: Ah, Voievodul! și aici vii toată tihna să mi-o strici! Om rău, cum oare te înduri ... tău, întreagă Îi dau moșia înapoi! Și tronu-i dau căci tu mi-ești dragă Și doar pe tine eu te voi! Arată-te îndurătoare cu ale mele suferinți! Ți-aștern și slava-mi la picioare Și falnicele-mi biruinți — dar tot ce-a fost urât odată uitat rămână în vecii. Îți cer cu ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... neclintit ca fierul Viața pentru adevăr și-a dat... Dar slava cântecelor mele Pe altul are să-l mărească: El nu-i ostaș cu arme grele, Nu-i cu cunună-mpărătească, El vine nu strălucitor, Ducând cu sine biruința, Ci vine ca Mântuitor, S-așeze noua lui credință. Prin ceața vremii îl zăresc C-o gloată mică de pascari, Ce-n urma ... n sine eu nu port, Și spinii frunții ș-a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți ... a mea poruncă!"... Sfârșit-a. Glasul lui neașteptat Pricinuit-a mare tulburare: Un trăsnet parcă i-ar fi detunat, Așa stăteau cu toți-în adunare... Și ochii cântărețului aprinși S-au stins pe fața-i împietrită... Și nemișcat, cu ochii tulburi, stinși, C-un glas adânc, din piept vorbit-a: — ,,Să fie-așa!... Puterea vieții toată, ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... neclintit ca fierul Viața pentru adevăr și-a dat... Dar slava cântecelor mele Pe altul are să-l mărească: El nu-i ostaș cu arme grele, Nu-i cu cunună-mpărătească, El vine nu strălucitor, Ducând cu sine biruința, Ci vine ca Mântuitor, S-așeze noua lui credință. Prin ceața vremii îl zăresc C-o gloată mică de pascari, Ce-n urma ... n sine eu nu port, Și spinii frunții ș-a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți ... a mea poruncă!"... Sfârșit-a. Glasul lui neașteptat Pricinuit-a mare tulburare: Un trăsnet parcă i-ar fi detunat, Așa stăteau cu toți-în adunare... Și ochii cântărețului aprinși S-au stins pe fața-i împietrită... Și nemișcat, cu ochii tulburi, stinși, C-un glas adânc, din piept vorbit-a: — ,,Să fie-așa!... Puterea vieții toată, ...
Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana
... Și din vârful lor românii, torent iute, furios, S-aruncau; mulțimi barbare pentru pradă adunate, Lei sosind, era la fugă ca un cerb rănit, fricos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu trufie craiul ungur către țară-naintează [1] Sunt plini munții de oștire, sună zalele de fier; Pintenii lucesc; la lună săbiile scânteiază; Basarab încheia pacea ... nempăcată; în a lor crudă dorință Cuprind munții, închid drumul ungurului spăimântat. Astfel e atunci omorul, cât ostașul încetează Obosit, și riga singur cu puțini scapă fugind; Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază, Plânge și în a sa țară se întoarce blestemând. Niciodată astă lună ... acum pe râpe bucăți de armuri zdrobite; Am văzut întinse pinteni de rugină putreziți, Și pe-al războiului munte==monstruoasele morminte Unde șefii ungurimii zac cu toții grămădiți. Dar românii, fii ai celor ce-n vechime se luptară, Cu sudori adăp pământul, câștig hrana în dureri; Sunt plugari; și alte nume, oameni noi se înălțară, Oameni nensemnați și mândri de vechimea lor de ieri ... a lor scurtă vedere Propășirii neînvinse pun ei dese-mpotriviri. Nu e-așa legea naturii, nu e-așa a țării lege; Ca ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... Muncitorul (Bolliac) Muncitorul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție „Cînd mă născui în lume, murise al meu tată ; Căci mult el se luptase cu iasma încruntată Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ; Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ... Văzînd că n-ajungea Căldura răsuflării ș-a sînului de mumă Să ție, să-ncălzească un șubred prunc de spumă, Un prunc ce tot plîngea. Amorul mamei însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață. Lucrînd, și zi, și noapte, și vara pe greu soare, Și fără foc pe iarnă ... Cum a putut, săraca, m-a dat apoi la carte. O ! cîtă bucurie avea cînd, de departe, Vedea că viu acasă Cu cămăsuța albă, cu căciulița neagră, Cu carte-n subțioară !... avea ea lumea-ntreagă Cînd mă vedea la masă. Apoi mai trecu timpul și mă făcui mai mare. O ! cîtă bucurie și ... ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Femeia înecată
... Plin de-ntristare, Eu petreceam prin gând Pe rând Necazurile vieței solitare. "Ce trai De rai A fi căsătorit! Ce dulce armonie Să tot iubești necontenit. Fiind mereu iubit Cu duioșie! Mai în sfârșit Și mie Îmi trebui o soție, Să mor—de bucurie!" Deodată Iată Aleargă oarecine, Dând busta peste mine. — Bre, ce ... și bine! Nevasta-mi a căzut în râu: S-a dus Pe apă-n sus, Și-i caut trupul eu! — Cu voia dumitale, Ți-a fi, prietene, cam greu, Căci trebuia s-apuci la vale... — Învață, măi, Doar pe flăcăi Ca tine! Eu ...
... Eminescu - Renunţare Renunțare de Mihai Eminescu Aș vrea să am pământul și marea-n jumătate, De mine să asculte corăbii și armate, De voi clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oi face, Să-și miște răsăritul popoarele încoace; Sălbatecele oarde să curgă râuri-râuri, Din codri răscolite, stârnite din pustiuri; Ca undele ... a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. Ruga-mă-voi cu mâna uscată ținând strana, Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voi pune alăturea sicriul , Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul, Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte Cetățile în flacări și țările deșerte... Astfel doar aș preface durerea-mi ... ce-ncântă ochii cu mii de frumuseți, Tot ce pământul are și marea mai de preț, Grămezi să steie toate la mine în comori. Alăturea cu ele să trec nepăsători, Simțindu-mă în mine stăpân al lumii-ntregi, Un zeu în omenire, un soare între regi Și raze să reverse din ... ...
... Coșbuc Părinte, eu mă-nec din piept Și n-am puteri de vorbă multă ; Cât voi putea vorbi m-ascultă Să-ți spun în grabă tot și drept. Aș vrea să-ncep cu fapte bune, Dar n-am făcut, ori le-am uitat Și raiu-n cap puțin mi-a stat. Și-am fost și prost ... în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie, Eu n-am putut să țin mänie Că n-am avut, părinte, cui, Măcar mi-au tot făcut-o unii ! Și n-am fost slab și nici fricos : Pe opt ți-i dau grămadă jos — Dar m-am ferit să-mi ... l-am lăsat Și ca nebun am alergat Pe dealuri, pe flăcău să-l cat Să-i cer iertare. Și nu mai știu... atâta-i tot, Ba, taică, stai ! E cu vecinul. Pe palme m-alinta creștinul Și drag m-avea ca pe-un nepot... Și eu i-am sărutat nevasta ! EI moș, ea o copilă ... Dac-am uitat ceva să spui, Mi-e martur Dumnezeu, părinte, C-am spus ce mi-a venit în minte Și-oi spune tot ...
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... lume nu zămislise Zarea ca Soarelui cărare să-i fie așternută, Atunci, aflat el însuși în pură contemplare, stând conținut în sine, un astru interior cu raze virtuale, privind cu detașare la rolul ce-i revine doar lui în viitor. Ce ar putea să-nsemne, într-un Acum prezente un infinit în Clipă sau Clipa ... suflet mereu în căutare, ce e fără de moarte prin har dumnezeesc – Și-atunci să-Ți mulțumească, primind a ta iertare de tot ce îl desparte, dar zorii îi vestesc, De clipa însemnată când va putea să creadă cu-adevărat în Tine descoperind în el, Trimisul Tău în lumea ce n-a știut să vadă și viața să-Ți închine, supusul Tău ... îndreptățită să-i fie-nvățătoare, Să poată să-l ajute, căzut în neputință atunci când disperarea părea să-l copleșească, învins de îndoială sau când, cu ușurință, primea în dar iertarea uitând să-Ți mulțumească, Să-l facă să-nțeleagă, când repetând greșeala, primea pedeapsă dreaptă, că totul se plătește, și ... n clește. IX Îl învățase multe și-avea să-l mai învețe, luând diverse forme, prin care să-i arate ce rol deține-n lumea ...
Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris
... Care-noată în parfume, Vede-ntrând la el trii zâne, D-osăbite daruri pline, Cea-ntăi, aspră la figură, I-au zis: Te voi înzestra Cu înaltă-nvățătură, De soț dacă mi-i lua! Abie-au zis, ș-a doua zână, Chiar ca Vinera frumoasă, Au intrat de grații ... rochie strălucită, Dar la față cam urâtă, Și în spate, ascuns de vel, Firea-i dădu un muncel. Mare nas, cam roșă coamă, Dar de tot îmbrilantată, Și-n casetă ferecată D-olandeji ducea o soamă. Toate aceste, ea zicea, Cu mine-mpreună ia! De departe apoi ținea De noblesă-un pergament Și-n rezervă, iată vine Un decret de prezident. Văzând haruri sunătoare, Titluri, prețioase ...