Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SINGUR
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 1157 pentru SINGUR.
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... și mai măsurau Neprăvălindu-și-o vreodată nici chiar atunci când coborau. Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul , Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți Ființă dă oricând voinței , schimbând-o-n sori și în planeți; Sau pestetot fluidizând-o în ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie
... duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios... Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... cât ai să verși lacrimi, pe-atâta ai să cazi! Să râdă?... Dar tot omul o rană are-ntr-însul... Să râdă însă! Râsul provoacă singur
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... paserei să cânte, și la porunca uimitoare, Se înălță parfum de roze și cântec de privighetoare... Iar când și mie-mi zise: ,,Cântă!", c-un singur
... zadar sunt însă toate. Cel ce intr-aci o dată, Vinovat, sau poate numai, dus de un destin barbar, Inimă, putere, viață, să-și zdrobească singur cată, Și să lase-orice speranță pentru vecinicie-afar'! Am văzut și bătrânețea de ani mulți în două frântă, Cu o mână tremurândă ridicând greul ...
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
Alexandru Macedonski - Ospăţul lui Pentaur Ospățul lui Pentaur de Alexandru Macedonski Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată În inscripții hieratici răspândite cu belșug Prin al soarelui praf de aur scânteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stâlpi de umbră priveghează, Pe când flăcări parcă urcă din nisipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adâncimi ce-nfricoșează Întunericu-l frământă cu năluci de aur stins. Sfinxi pe socluri de-alabastru așezați pe două rânduri, De la scara care duce pe platforma de porfir, Roși de vânturi, arși de soare, dar senini de orice gânduri, S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. Dar în sala hipostilă, împrejurul unei mese, Pentaur, poet și preot, stă cu oaspeți numeroși, Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese De Ramses și de curtenii cei avuți și generoși. Dintr-o singură fereastră cade-o trâmbă luminoasă, Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor, Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă, Ce pe zei adăpostește de-orice gând pângăritor. Robi frumoși cu piepturi goale și cu ochi șireți de vulpe Ies fantastic ici și colo din noptosul labirint, Au tunici ...
Alexandru Macedonski - Pădurea
... nou ca să răsune liber și să reia a lui putere, Pădure, are trebuință de cadrul și de umbra ta. Cu gândurile mele singur aș vrea ca să mă pierd în tine, Să simt o dulce voluptate sorbindu-ți aerul cel viu, Să nu mai s-afle om să ...
Alexandru Macedonski - Rondelul chinezilor din Paris
Alexandru Macedonski - Rondelul chinezilor din Paris Rondelul chinezilor din Paris de Alexandru Macedonski Ei nu vorbeau, ci ciripeau, Căzuți din lună în Paris, Și cum naintea mea mergeau, Păreau ieșiți ca dintr-un vis. Să-i vadă mulți se întorceau Aveau un chip de nedescris... Ei nu vorbeau, ci ciripeau, Căzuți din lună în Paris. Din țară singuri s-au proscris... Însă de câte ori priveau Albastrul hainelor deschis, De ea aminte-și aduceau, Și nu vorbeau, ci
Alexandru Macedonski - Rondelul opiumului
Alexandru Macedonski - Rondelul opiumului Rondelul opiumului de Alexandru Macedonski Fumându-și opiumul uitării Pe rogojini din pai de-orez, Fo-hi, spre piscul aiurării, E dus de visul lui chinez. Scăpat de chinul zbuciumării, Senin ca după-un meterez, Fumează opiumul uitării Pe rogojini din pai de-orez. Iar când sosește-al nopții miez Ce-l urcă-n slava îmbătării, Deplin se dă halucinării Ce-atunci e singurul său crez, Fumându-și opiumul
Alexandru Macedonski - Suo tempore...
... Și nu mai e nici defăimare, Nici persecuții, nici noroc. Cad legi și camere și tronuri Sub al mulțimilor decret. Profetizează, al meu suflet... Profetul singur
Alexandru Macedonski - Visul fatal
... voluptate Mintea mea îl recitește pe când inima mea bate; Negru, groaznic, fără milă, nu e-ntr-însul un cuvânt Ca să nu mă facă singur uneori să mă-nspăimânt; Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească, Și-n zadar se-ncearcă unii din priviri să mi-l citească ...