Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN LINII MARI

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 298 pentru ÎN LINII MARI.

Mihai Eminescu - Mai am un singur dor

... Mihai Eminescu - Mai am un singur dor Mai am un singur dor de Mihai Eminescu Mai am un singur dor În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din ... Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voi fi pământ În

 

Vasile Alecsandri - Chira

... turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare Și nouri cu soare?" Iară cel arap, Cu solzi mari pe cap, Cât o auzea Se și repezea, În brațe-o lua, În caic intra Și se depărta, Către Sulina. Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii Dunărei, La mal alergau, Pe Chira strigau Și-not mi se dau ... pedeapsă grea! Focul mă cuprinde, Carnea mi-o aprinde; Maică, unde ești De mă părăsești? Maică, mor ah! mor Și la tine zbor!" Chira tremura, În foc se lupta, Și amar striga; Apoi lin ofta, Capul își pleca, Sufletul își da! Iar trupu-i ardea, Trupu-i se roșea, Trupu-i se-nnegrea, Carnea sfârâia, Oasele trăsnea, Para pâlpâia ... o zvârleau: Și astfel grăiau: ,,Oase păcătoase, Pulbere de oase! Mânca-v-ar pământul Și v-ar duce vântul Peste nouă mări, Peste nouă țări, În pustiu golit Și nemărginit!" [5] ↑ Negreșit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, căci românii cam au obicei a stropși unele ... herghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a românilor, aceștia s-au dedat la înmulțirea vitelor albe din care se exportă mare număr ...

 

Duiliu Zamfirescu - Harpista

... nemărginit... La tine, golf poetic, cu apele senine, Speranța mea visează... la tine, tot la tine! Adio, cer albastru, ca sufletul senin, Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin, Alerg mereu prin lume, dar gându’ mi-e ‘napoi... Cu voi e fericirea, cu voi..., numai cu voi...â€� Și glasul ei se stinge ... mâine? Doi bani!... O șoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine. Primește! Trist atuncea ea capul și-l întinde Iar el, cizmarul vesel, în brațe-o și coprinde. Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare Unde-ai cântat în duo cu întristata mare Suspinul unui val, Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă, Îți pleci frumoasa frunte pe orișicare pernă La orișicare bal? O... da, căci ... n somn, și-n vis, Mă-ntreb de nu-i mai bine a-și duce fiecare Adânca sa durere pe șesuri sau pe mare Spre groapă sau spre bal? De nu e drept să moară talente prin taverne Și ochii mari să plângă, pierduți pe negre perne, În nopți de carnaval...? Cu ochii stinși de vițiu, cu sufletul de rele, Cu gându-n cercetare cătând cum să se-nșele, Își dau sudoarea frunții ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi

... ai aprins în inimi când te-ai ivit pe lume Tu, zână fără seamăn, minune fără nume! Copila, cu uimire, îl asculta zâmbind... Apoi, cătând în urmă-i, se depărta fugind, Lilie zburătoare, de fluturi alungată, Care-i formau pe frunte o salbă-naripată. III Visează luna-n ceruri!... sub visul ... inimi visează împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură în treacăt a nopții dulci mistere. Albina doarme-ascunsă în macul adormit, Bâtlanul printre nuferi stă-n labă neclintit, Și raza argintie din stele dezlipită Căzând, săgeată lungă, prin umbra tainuită, Se duce de aprinde ... raza, în lumea nopții zboară? Ce umbră, cu sfială, prin arbori se strecoară Și merge drept la malul pârăului din vale? Oprindu-se-ngrijită ades în a sa cale, Ea vine lângă apă, cu drag la ea privește Și, singură-n răcoare, de baie se gătește. O! dalbă feerie ... Și dalba-mpărăteasă, din brațe-i dispărând, Se schimbă-n rândunică și fuge-n cer zburând! Atunci ș-a ei rochiță, nălțându-se în vânt, Topitu-s-a în ploaie de raze pe pământ, Și pân-

 

Constantin Stamati - Omul și cerul

... el nu se pătează de nouri și furtune. Iată și ținterimul, orașul celor morți, Unde speranță, frumsețe și tot ce naște firea Sunt vălătuc împinse în largile lui porți De moartea ne-ndurată, făr’ de milostivire. Deci un mormânt deschide și-ntr-însul scormolește, Ș-atunci, de poți, ghicește al cui ... faimos, Pe-a sa frunte măreață era scrisă mândrie, Ș-acum într-însa roade vierme nesățios, Căci lut au fost acela ce trăia în trufie. Iar cerul etern este, numai pe el îi pace; Și luna printre stele se urcă lin și tace. Dar iată că și luna sfârșește a sa cale, Dar ea surâde încă, când se revarsă zori, Și tot încă se ... zbor pe-a tale raze de la pământ spre stele, Unde-i viața noastră un vis netrecător?... Oh, ia-mă și mă soarbe în ale tale raze, Să lunec ca o umbră peste înalții munți, Pân-unde clipesc stele ca ochii ce veghează, Pân-unde zboară îngeri cu aripi ... sumeaț-a mea dorință, Îți strângi a tale raze de peste munți și măguri, Și-n zori tu fugi palidă, cu mare ...

 

Mihai Eminescu - Înger și demon

... Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă Maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală ... Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amândoi! A ... Grea de glorii și putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Și în mâna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică. Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise, Mută inima în pieptu-i, mâna ei trasă-ndărăt. În ...

 

Mihai Eminescu - Un roman

... aerul cel cald Vișini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoase Lanul călătorește cu valuri de smarald. A ierburilor spice stau sure-verzi în soare, Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Pin iarba mare trece, ș-aminte luătoare Plivește flori de aur și fire de pelin. Cunună-și împletește și-o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încâlcit Și ochi-i râd în capu-i, și fața-i jăratec ­ A lanurilor zână cu chip frumos, răstit. Ș-apoi în codru trece și cântă doina dragă Sălbatec este glasu-i, răstit, copilăros, El sună-n codrul verde, în lumea lui întreagă Albele ei picioare îndoaie flori pe jos. Ah! de aș fi ­ ea strigă ­ o pasăre măiastră Cu penele de aur ... iubito, căci contra morții n-are Nici Dumnezeu putere... atuncea cu amar Aș stinge c-o gândire sistemele solare Aș grămădi din ele o piramidă mare Puind în ea a vieți-mi frumos mărgăritar : Figura ta de marmur ­. Și-n noaptea cea pustie În caos fără stele, în vecinicul nimic M-aș arunca

 

I. C. - Vînătoarea (I. C.)

... nici mă-sii n-ascundea. Pe prispa astei case la lună pe recoare, Acea fetiț-o dată iubitu-și sfătuia : Nu te mai duce, dragă, în munți la vînătoare, Că de ai ști cum tremur tu milă ai avea !... Iubire, mult mi-e frică că vre o stîncă mare Sau vre o vijelie în rîpi te-or arunca, Sau vre o gîrlă iute trecînd, din rea-ntîmplare Te-o înghiți, iubite, ori ursul te-o mînca !... Tu știi că ... un dulce somn i-aduce Și ochii îi închide, Floric-a adormit... Bătrîna îngrijată l-al fie-sii dor mare Își blestema minutul în care-o a născut ; Eu nu știu ce-o fi asta, zicea ea cu mirare, Ce-o fi de capu-i, Doamne ? De ... calea luminată pot toate-a se urni, C-a Domnului mari taine și sfîntă rînduială Întunecoasa noapte cu totul o goni. În luncă turturica, în crîng privighetoarea Întrecere fac mare natur-a-nveseli, Cînd cerbul de prin piscuri, din codri căprioara În cale la izvoară vin sete-a-și potoli. Pe dealuri sună dulce un cîntec prea de jale, Colo pe culmea verde la deal ...

 

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

... se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină - "O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un ... ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăți Dreptate și tărie? Ți-aș da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pământu-n lung și marea-n larg, Dar moartea ... i încrede - "Cobori

 

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

... de migdali,     Demult, demult mi s-arătase, un vis, un lac cu panta lină;     Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint,     Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină,     Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint.     Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune,     Regret adânc ce ... e mai puternic e dorul vecinic de mister. II     â€œBrahma, Indra, o Kamadeva, Krișna, Agin, o zei puternici,     â€œPuternici zei ce ne conduceți în lupta noastră pe pământ,     â€œDeschideți porțile eterne; sunt drept, sunt sfânt printre cucernici,     â€œDar arde sufletul în mine de pacea sfântului mormânt.     â€œMi-ați dat destul, în taina nopții. Sub cortul meu de frunze late,     â€œSă-mpace sufletu-mi, trimiteți fâșii de raze argintii;     â€œCurmalii-n duo cu zefirii, prin ... și jos și sus același cer.     Krișna răspunde: “Pentru tine am fost mai bun ca un părinte;     â€œAr zice lumea că din raze în astă lume te-am adus,     â€œVărsai în sufletul tău roze ce-am smuls din harurile sfinte,     â€œȘi-am zis gândirii tale: zboară mai sus de nori, de cer mai sus.     â

 

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)

... dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri lați în spete, cu mustăți stufoase, Leși cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii și-alți republicani Pasă mai de laturi cu-ai lor căpitani. Ei ... d-între dânșii vorba a luat — ,,Armia turcească crește ne-ncetat. Dunărea tresare, geme sub povară Și cu ne-ncetare varsă oști în țară. Nu ar fi mai bine, mare domnitor, Să-așteptăm să vie noul ajutor?" Ștefan îi răspunde cu vorbire lină — ,,Oastea noastră-i bravă, chiar de-ar fi puțină. Lupul singur ... Calul, la vederea leșurilor moarte, Sforăie, răsaltă, se-nspăimântă foarte; A derăpănării umbră l-a lovit... Omul singur vede, pare fericit! În derăpănare sufletu-i se-mbată. În oroarea morții gloria sa cată. O femeie turcă printre cete pasă... Merge către Ștefan; în genunchi se lasă, Își ridica vălul: ochii lăcrimați D-o durere mare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>